2015 – anul în care Aradul a avut primul campion european la fotbal!

Povestea lui Paul Iovescu este pe cât de simplă pe atât de încărcată de semnificații. Un copil încercat de viață de prea devreme a ajuns să facă, prin sport, istorie pentru orașul nostru, iar anul 2015 a fost anul în care Aradul a avut primul campion european la fotbal. Medalia nu vorbește neapărat despre valoarea sportivă a arădeanului, ci despre capacitatea de a întoarce soarta potrivnică în favoarea sa. Sigur, fără sprijinul necondiționat și continuu al părinților, Paul nu ar fi ajuns în poza campioanei europene de fotbal pentru persoanele cu diabet, dar bucuria sinceră de pe chip la bătaia blițului e putere de exemplu.

Universul nu a mai fost același de la 5 ani

Paul a fost vesel și plin de viață dintotdeauna. La un moment dat, însă, părinții săi au obervat că băiatul lor nu e chiar în „apele sale”, iar la un control medical au primit vestea care, pe moment, i-a dărămat. La 5 ani și 8 luni, Paul era diagnosticat cu diabet, o povară primită prea devreme de la Dumnezeu. Obișnuit mai apoi cu ideea și susținut de părinți, Paul a avut o copilărie frumoasă alături de sora sa, Paula, care e cu 7 ani mai mică.

Interzis la tenis de masă

La 10 ani, tătal l-a înscris pe Paul la cursurile de tenis de masă de la Palatul Copiilor. Băiatul a atras repede atenția, iar fiul regretatului Eugen Roman i-a propus să treacă la CSM Arad. Cu antrenamente specifice, Paul a progresat și mai mult și a fost propus pentru legitimare. „Era coleg de generație cu Bernadatte Balint, ulterior campioană europeană de cadete. La un moment dat, erau cam la același nivel, sau – cel puțin – meciurile cu ea erau foarte strânse. CSM-ul a dorit să-l legitimeze, dar medicul sportiv nu și-a dat acceptul. A fost un moment extrem de greu, de cumpănă, pentru noi toți. Practic, ni s-a dat de înțeles că baiatul nostru nu va putea face un sport de performanță niciodată”, își aduce aminte tatăl arădeanului.

iovescuA virat spre fotbal

Cerând mai apoi părerea unui expert, familia Iovescu a primit o mare gură de oxigen. Dr. Mariana Ghenof, medic diabetolog pediatru, i-a arătat toți pașii lui Paul, care și-a întors din nou fața spre sport. De pe la 12 ani, a fost rapid captat de „miuțele” pe care tatăl său le încingea de două-trei ori pe săptămână cu prietenii și colegii săi. Apoi, în toamna lui 2014 a făcut pasul și spre fotbalul pe teren mare. Debuta cu gol în Liga a 6-a în tricoul Mureșenei Mîndruloc, în deplasarea de la Peregul Mare. Avea să evolueze în șapte partide din stagiunea precedentă, mai marcând o singură dată, într-o partidă pe teren propriu cu Lunca Teuz II. „Deși am marcat încă de la primul meu meci pe teren mare, pot spune că la început mi-a fost destul de greu. Efortul pe care-l depui e dublu față de fotbalul în sală, sarcinile tactice sunt altele și mai numeroase, ca să nu mai vorbim despre suprafețele de joc, care numai perfecte nu sunt”, consideră Paul, care recent a primit din mâna primarului din Vladimirescu, Ioan Crișan și o diplomă de merit pentru că, în calitate de component al Mureșanei, a reprezentat cu cinste comuna la „europenele” din Cluj.

„Tricolor” după trialul de la Buziaș

În luna decembrie  a lui 2014 arădeanul își lua inima în dinți și participa la un trial organizat sub egida Federației Asociaților Persoanelor cu Diabet din România. Pe parchetul Sălii Sporturilor din Buziaș, Paul îl impresiona pe antrenorul Sorin Mocanu, care i-a dat o șansă sub „tricolor”. A participat la toate stagiile de pregătire organizate un weekend pe lună în prima parte a anului trecut. „Ne-am antrenat la Turda, Buziaș și mai ales Cluj. Băieții mai vechi în echipă m-au primit excelent, m-am integrat imediat, am intrat împreună în febra competiției majore ce avea să aibă loc în vară”, își amintește Paul, care a mai participat și la un meci demonstrativ împotriva fostelor glorii ale Universității Cluj, printre care s-au numărat: Călin Ciucur – Neluţu Sabău, Vlad Munteanu, Adrian Falub, Cristi Pojar, Marius Popescu, Alpar Mesaros, Cristi Coroian, Horaţiu Cioloboc, Vasile Jula, Ovidiu Maier, Radu Sabo, Cristi Dulca și Vali Şandru. „A fost momentul în care mi-am dat seama că am realizat ceva deosebit. Nu toți tinerii din România au ocazia să se afle față în față cu nume precum ale celor pe care i-am întâlnit în acel meci”, a adăugat arădeanul, care împlinise pe 7 martie 18 ani și astfel a putut fi convocat la națională.

romdia1Implicat emoțional pentru trofeul suprem

Apoi, pe finalul lunii iulie, Clujul a găzduit cea de-a patra ediție a Campionatului European de fotbal pentru persoanele cu diabet, DiaEuro 2015. România avea de apărat titlul cucerit înainte cu un an, în Ungaria, în fața a 15 competitoare. În grupă, „tricolorii” și-au spulberat toți adversarii: 6-1, cu Italia, 20-0 cu Kazakhstan și 13-3, cu Bulgaria. A urmat sfertul cu Polonia, adjudecat din nou fără probleme cu scorul de 10-2. Primele emoții au apărut în semifinala cu Croația, decisă doar la loviturile de departajare. A fost 15-14, după ce la finalul timpului regulamentar tabela arăta 2-2. În fine, în ultimul act, Onciu (cel care avea să devină și golgheterul competiției cu 19 reușite) și Vida au marcat împotriva Ungariei, iar portarul Raus a fost învins o singură dată. Fiindcă pe foaia de joc, staful tehnic al reprezentativei noastre a avut dreptul de a înscrie doar 10 fotbaliști, Paul Iovescu și un alt tânăr au rămas în tribună, dar la final au sărbătorit succesul împreună cu colegii lor și au fost, la rândul lor, premiați de Federația Internațională de specialitate. „Din păcate, nu am apucat să evoluez niciun minut și regret asta. Aș fi putut să intru măcar pe parcursul partidelor mai lejere din grupă sau în sfertul cu Polonia. Dar, a trebuit un lot fix de jucători, care nu se mai putea modifica decât în caz de accidentări sau alte probleme de ordin medical. Am rămas să le țin pumnii băieților din spatele băncii de rezervă, am fost mai mult implicat emoțional. Bucuria a fost, însă, la fel de mare pentru toți la final. Am păstrat titlul european acasă și ne propunem să-l câștigăm și pe următorul, la Sarajevo, în Bosnia”, ne-a mărturisit Paul.

pauliov1Pian, fotbal și ce mai vine la rând…

Până la urmă, Campionatul European de Fotbal în Sală al persoanelor cu diabet este un proiect născut din dorința de a demonstra că și persoanele cu diabet pot face sport de performanță, obținând rezultate notabile. Acest lucru este dovada faptului că persoanele cu diabet se pot implica în aceleași activități ca și persoanele sănătoase, iar asta a trăit pe pielea sa și Paul Iovescu. Arădeanul a început un an greu din viața sa. În vară, va susține examenul de Bacalaureat ca absolvent al Liceului de Artă, specialitatea pian. Nu îi va fi foarte greu să obțină o notă mare, fiind primul la învățătură în clasale a IX-a și a X-a și al doilea în a XI-a. „Bineînțeles că mă voi axa pe studii în 2016. Vreau să termin cu brio liceul, iar între timp îmi voi alege și Facultatea pe care aș dori s-o urmez. Nu știu dacă voi face o carieră în muzică, pianul e un instrument aparte, dar – cu siguranță – fotbalul nu-l las. Sper să prind și lotul național pentru europenele din Bosnia, să și joc de această dată și, de ce nu, să câștigăm din nou trofeul. Dar, toate la rândul lor. Dacă ai sănătate, restul vin de la sine”, a concluzionat Paul, campionul european al Aradului la fotbal.

Facebook Comments
0
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.