2017 a venit cu punerea în practică vechii doleanțe a lui Florin Didilescu, directorul Bibliotecii Județene Alexandru D. Xenopol, care a urmărit să-i aibă umăr lângă umăr pe Ioan Igna și Ovidiu Hațegan, arbitrii care fac cinste județului nostru. Maestrul și discipolul au împărtășit din trăirile marilor meciuri conduse în carieră în cadrul primului episod al noului an „Personalități arădene”, onorat cu prezența de iubitori ai sportului rege de toate vârstele. Vechi glorii în frunte cu Gigi Domide, juniori ai clubului UTA, „fluierași” din toate generațiile, jurnaliști sau suporteri împătimiți cu doctorul Zeno Moldovan vârf de lance, au sorbit poveștile celor doi invitați, dar au pus și întrebări de tot felul.

Întâlnirea a fost deschisă de gazda Florin Didilescu, care a făcut în puține cuvinte prezentările: „În opinia mea, e un moment unic, astral, pentru Arad și pentru valorile sportive, dar și umane, pe care le aduc Ioan Igna și Ovidiu Hațegan în fața dumneavoastră astăzi. Cochetând cu lumea teatrului, pot spune că meseriile se aseamană. În filme, actorii repetă o scenă până le iese așa cum își dorește regizorul, când ești pe scenă, publicul rămâne cu ceea ce îi oferi la momentul respectiv. Așa și arbitrii. Nu au o a doua șansă, trebuie să ia o decizie într-o clipită de secundă, e – practic – actul lor artistic. Mă bucur că în sfârșit am putut realiza această întâlnire, am ținut în permanent legătura în special cu Ovidiu, care era prins între meciuri de toate felurile și categorie, le mulțumesc ambilor că au acceptat inivitația mea. Pot spune cu mâna pe inimă că azi aveți în față doi dintre cei mai buni arbitri români din toate timpurile, iar ei sunt arădeni de-ai noștri”, a subliniat Florin Didilescu.

„Regula” Igna, după sfertul de finală al „mondialelor” Franța – Brazilia

Ioan Igna s-a născut la 4 iunie 1940 și a activat ca fotbalist la UTA în anii de glorie, fiind coleg printre alții cu marele Iosif Petschovsky. S-a dedicat apoi carierei de cavaler al fluierului, ajungând să conducă meciuri la „mondiale”, „europene” și Olimpiadă. „Ca și arădean și fost fotbalist al UTA-ei, am avut trei idoli când eram tânăr, unul în fiecare compartiment. Farmati în apărare, care era născut la Șimleul Silvaniei, Petchovschi la mijloc, originar din Timișoara și Gheorghe Vaczi, care era din Mediaș. I-am admirat și au rămas și astăzi în sufletul meu, dar avem un regret că niciunul nu era arădean de baștină. Apoi, prin cariera mea de arbitru, m-am bucurat enorm să reprezint Aradul pe marile arene ale lumii, sunt sigur că și Ovidiu simte la fel. Totuși, am un regret. Față de alte țări, România ne-a scos în evidență realizările. Spre exemplu, în presa din țară nu s-a scris că după acel meci din Mexic, dintre Franța și Brazilia, FIFA a adăugat <<regula Igna>>, legată de penalty-ul validat de mine”, spune fostul „fluieraș”.

Într-adevăr, în 1986, în sfertul de finală al „mondialelor”, loviturile de departajare nu erau încă legiferate până la cel mai mic detaliu. În seria de stabilire a calificatei în semifinale, i-a venit rândul francezului Bellone, care a șutat puternic în stâlpul porții din stânga lui Carlos, mingea a sărit spre teren și s-a lovit de spatele portarului, care încă nu terminase rotația după plonjon și de acolo a ricoșat în plasă. Igna a avut fracțiuni de secundă la dispoziție să decidă dacă golul a fost valabil sau nu, neavând un precedent la dispoziție. Arădeanul a validat reușita, iar Franța s-a calificat în „careul de ași”. Comisiile de specialitate întrunite au stabilit că Igna a procedat corect, iar Legile Jocului au fost completate cu…„regula Igna”.  Același celebru arbitru avea să conducă doi ani mai târziu o  semifinală de Campionat European între RFG și Olanda, scos 1-2, prilej cu care a acordat câte un penalty de fiecare tabără.

Contactul cu Hațegan: „Nu a făcut un meci prea bun, dar mi-a plăcut că nu a dat nimic în compensație”

Ca și expert pe probleme de arbitraj în Vestul țării, în 2004, Ioan Igna a fost contactat de Mircea Toderici, fostul șef al arbitrilor arădeni pentru a-l vedea la lucru pe noua speranță a fluierașilor arădeni. „Era derby pe <<FZ>>, Gloria – Nădlac, iar lângă mine în tribună îl aveam și pe Mircea Neșu, care fusese observator la UTA la un meci din acea dimineață. Vă spun sincer, că Ovidiu nu a făcut un meci prea bun. Avea în special greșeli de plasament în teren, nu a fost prea inspirat nici în decizii, dar mi-a plăcut un lucru la el și anume că nu a dat nimic în compensație. Era mare lucru cel puțin pentru un arbitru român în acele vremuri. L-am urmărit apoi pas cu pas, iar când a fost cazul l-am propus pentru primul meci de Divizia A ca rezervă, la Bistrița. Apoi, câțiva ani mai târziu, profitând de relațiile mele internațional în domeniu, i-am făcut puțin lobby și la FIFA, mai ales că Alexandru Tudor și Cristian Balaj nu confirmaseră la nivelul la care ne așteptam”, își aduce aminte Igna.

„Să nu copieze pe nimeni, să ia eventual ce e mai bun de la fiecare, însă doar ceea ce i se potrivește”

…a fost sfatul de căpătâi pe care Ioan Igna i l-a dat discipolului său. „Eu, spre exemplu, îl admiram mult pe sătmăreanul Otto Anderco. Am dorit să fiu ca el, dar bineînțeles că nu s-a putut, aveam și un tic enervant pe la început, în fine…De aceea, i-am spus mereu și lui Ovidiu să nu încerce să fie ca mine sau ca altul, fiindcă altfel la un moment dat, dacă ne egalează performanțele, se plafonează. El trebuie să ne depășească și chiar îl îndemn să o facă. Anul trecut a bifat două borne importante, prezența la un Campionat European și la Olimpiadă, urmează mondialele. Mai are câțiva ani buni la dispoziție să ajungă un arbitru de fazele finale la aceste competiții majore. Sper le atingă, căci se distinge prin muncă, seriozitate și inteligență”, a adăugat fostul mare arbitru.

Probleme la Spania – Finlanda, la un turneu în Israel, dar Hațegan și-a trăit „coșmarul” după scandările rasiste de la Moscova

Ovidiu Hațegan și-a exprimat din capul locului gratitudinea față de Ioan Igna și onoarea de a-i sta alături după ce, în 2016, îi egalase performanța cu prezențe la un turneu final european și Jocurile Olimpice. „Ascensiunea mea în arbitraj i se datorează în mare măsură și dânsului. M-a învățat mereu numai de bine, mi-a dat sfaturile cele mai bune și mă sprijină moral, dar și tehnic, în momentele grele. Iar cel mai dificil moment, critic – aș spune, episod din cariera mea a fost în 2013, după acel meci din Liga Campionilor, ȚSKA Moscova – Manchester City. Fanii ruși au avut scandări rasiste la adresa lui Yaya Toure chiar în ziua mondială împotriva rasismului. Eu am făcut apel la persoana de pe margine responsabilă cu organizarea partidei să anunțe la stație că nu voi mai tolera așa ceva și am fost absolvit de vină după ancheta FIFA făcută după aceea. Oricum, am trăit un adevărat coșmar în săptămâna ce a urmat acelui meci. Acum, prin sistemele de monitorizare, înregistrare, toată conversația dintre arbitri și cei din teren și de pe margine se înregistrează, e totul limpede și clar”, rememorează „centralul” de 36 de ani. „La Spania – Finlanda, un meci la prima vedere fără miză și la un turneu de juniori din Israel, când l-a avut observator pe scoțianul Douglas, Ovidiu a avut cele mai mari probleme, le-am discutat demult cu el, mă bucur că a trecut peste și a învățat din ele. A mai fost și un meci la Timișoara, când a acordat penalty pentru Viitorul în meciul cu Poli când a mai greșit și i-am atras atenția, dar să zicem că era o fază grea și se iartă. Oricum, îi spun mereu să nu se uite la TV, să nu citească ziarele, căci își face mai mult rău decât bine. Criticile au existat și vor exista mereu, mă întreb dacă aș fi arbitrat și eu în vremurile acestea, în care jocul îi cere unui arbitru să ia – poate – 50-60 de decizii într-un meci. Sigur și numărul greșelilor mele era mai mare. Așa, însă, pe vremea noastră, luam maxim 20-25 de decizii în fiecare partidă și nu erau atâtea camere, imagini TV. I-am spus acest lucru bunului meu coleg și prieten Nicolae Rainea și s-a supărat la un moment dat pe mine”, a adăugat Igna.

La întâlnirea de azi au mai luat cuvântul Codru Grădinariu, directorul general al UTA-ei, Lucia Bibarț, din partea Bibliotecii Alexandru D. Xenopol (care i-a și înapoiat lui Hațegan o jucărie pentru fiul său, primită de la părinții arbitrului arădean în urmă cu mulți ani în urmă), Gyury Vaczi, care i-a reamintit lui Ioan Igna că a pus umărul la prima delegare a lui Hațegan la un joc de Liga 1 (Gloria Bistrița – FC Vaslui 3-0, pe 25 aprilie 2007), Răzvan Cadar, actualul șef al Comisiei Județene de Arbitri și Emil Arsa, fost arbitru arădean, care a și scris o poezie hazlie despre lumea „fluierașilor”.