EditorialezTOP ARTICOLE

Bogdanii au plecat, are Aradul replică?





Derby, o ultimă coregrafie, multe lacrimi și o solidaritate cum nu s-a mai văzut între Arad și Timișoara. În cinci zile, fenomenul ultras a oferit un exemplu rar întâlnit de umanitate și atașament extrem față de omul de lângă tine, din peluză, cu care împărtășești aceeași pasiune. E exemplul pur al legăturilor interumane pe care le clădești într-o perioadă scurtă de timp, arzând în fiecare minut, în fiecare secundă pentru un crez dus până la sacrificiu alături de frații prin alianța inimilor.

Soarta a vrut ca UTA să fie lovită de pierderea celor doi dintre copiii galeriei chiar înaintea derby-ului Vestului. De altfel, mașina morții condusă de unul dintre Bogdanii plecați prea devreme în „tifoseria” îngerilor se întorcea de la ultima repetiție și retușurile pentru coregrafia celui mai important meci al anului. Faptul că mesajele, culorile și gândurile suporterilor s-au prăpădit odată cu saltul de pe podul Micălaca a fost semnul clar că „ultrașii” arădeni nu au ce căuta pe „Dan Păltinișanu” de această dată.

Și asta s-a și întâmplat, cu excepția a 15 minute intense, în care au afișat bannerele durerii: „Un derby umbrit de dispariţia voastră / Nu o să vă uităm, rămâneţi în inima noastră” și „Să urle liniştea / A mai rămas ecoul / Nu avem glas când îngerii dau tonul”. „Alb-violeții”, dușmani istorici în zeci de confruntări verbale și fizice, au fost și ei impecabili. Au aplaudat, au aprins fumigene negre și mai ales și-au adus omagiul lor prin depunerea unei jerbe și aprinderea lumânărilor în sectorul rezervat „roș-albilor”.

Căci vorba unei replici dintr-un film istoric: „Am fost și suntem dușmani chiar și astăzi, dar până și aceștia își pot arăta respect în momente din acestea”. Iar timișorenii au vărsat o lacrimă și pe ultimele drumuri ale lui Bogdan Mihoc și Bogdan Moisi, alături de fani ai Craiovei, Stelei sau Corvinului. Ca să nu mai vorbim de zecile de mesaje expuse pe toate stadioanele din România în weekendul negru al Aradului. O unitate de care întreaga țară are nevoie în an Centenar și în fiecare zi, doar că valorile ultras nu se pot aplica și acolo unde primează interesul, meschinăria politrucilor și politicienilor.

Într-unul dintre ultimele filmulețe cu Bogdan Moisi în galerie, mâna de om, care nu apucase nici 21 de ani pe Pământ, apare strigând cât îl țineau puterile pentru echipa și culorile pe care le-a iubit până și-a dat ultima suflare în blestemata seară de joi, 25 octombrie. Venele i-au inundat gâtul, frații săi trebuiau să-l asculte și să-l urmeze. Doar juca UTA și băieții de pe „dreptunghiul verde” trebuiau să știe exact pentru ce luptă minut de minut, centimetru cu centimetru.

Rus și colegii săi au câștigat derby-ul cu Poli mai mult cu inima, s-au mobilizat exemplar în memoria Bogdanilor. Însă ei, de acolo din Cer, ar dori să-i vadă mereu „lei” pe favoriții lor, dar și o comunitate mai responsabilă față de brandul său numărul unu, lăsat moștenire de baronul Neuman.

Poate și autoritățile locale vor învăța odată și odată că timpul nu are răbdare cu nimeni și trebuie să facă lucrurile când trebuie ele făcute. Stadionul, finanțarea echipei conform noii legislații si o implicare sinceră în viața semenilor ale căror inimi bat pentru adevăratele valori ale urbei. Fiindcă Bogdanii au fost speciali și au lăsat în urmă mii de frați îndurerați, povestea lor e cunoscută, dar oare câți oameni cu UTA în suflet au pierit și vor mai pieri până când stadionul nou își va deschide porțile pentru un meci cu FCSB, Dinamo sau Craiova?

FOTO: Claudia Carp









6 comentarii

  1. Ce replica va doriti domnilori? Ce legatura are tragica disparitie a acestor doi baieti cu situatia financiara al clubului? Atata mai rastalmaciti durerea celor care au ramas in urma baietilor astora… 🙁
    Cu parere de rau o spun si ca si suporter de mic copil doare sa spun asta, Aradul si UTA sa faca bine si sa-si vada de lungul nasului si sa joace la nivelul la care isi permite si sa nu isi bata joc de niste oameni si familiile lor (evident ma refer de jucatori si staff)
    Se stia din vara ca nu sunt resurse pentru a tine echipa in liga 2-a. Trebuia sa se retraga frumos in liga a 3-a sau a 4-a si era mult mai onorabil pentru club si suporteri.

    0
    0
    1. Pai tocmai ca redactorul articolului acolo bate, speram în ceasul al doisprezecelea autoritățile care au acum cadru legal sa se implice mai mult! Acest nume UTA a dus numele Aradului în lume, poate ar fi acum rândul Aradului să acorde sprijinul la greu! Sau cum bine a zis cineva aici, dacă nu vreți atunci schimbați numele în Atletico, Citizen, FC falca&meszar, dar nu UTA!

      0
      0
  2. Nu , Aradul nu are replica, in general. Si asa e si in cazul UTA. Aradul ar trebui sa insemne si conducerea clubului , dar acolo e o liniste de mormant. Nimeni nu spune nimic, e adevarat ca sunt restante salariale, ca s-a ajuns la fundul sacului sau toate acestea sunt inventiile oamenilor rai care vor disparitia clubului.

    0
    0
  3. Articolul e din titlu fără sens! Ce are de a face Aradul ca și comunitate cu faptul ca primarul-jmecher își bate joc de UTA ? Nici Grădinariu, nici Meszar sau Drăgan sau mai știu eu cine nu pot ajuta UTA , atât timp cât Primăria și implicit Aradul sunt ocupate, căpușate și paralizate de acest individ , numit Falca ???

    0
    0
    1. pai nu s-a pus singur primar, a fost votat de comunitate … care poate forta mana celui care in curand le va solicita din nou voturile …

      0
      0
      1. Lucian, chestiile astea cu alegeri libere , democratie , etc. le cunosti si tu! Forta unui politician sustinut nu are rost sã o mai discutam! Iar Manifestații contra lui Falca la Arad nu bei mai vedea ! Trecutul știe de ce !

        0
        0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button