Glorii arădenezTOP ARTICOLE

120 de ani de fotbal la Arad – Virgilius Stamate – unul dintre cei mai buni marcatori din istoria Lipovei: „Fotbaliștii adevărați trebuie să aibă caracter!”





Aradul sărbătorește 120 de ani de la primul meci oficial din România, disputat chiar în orașul nostru. Sub această egidă, în luna august se va organiza un turneu de old boys cu zeci de echipe, unele dintre ele dispărute demult din fotbalul organizat al județului. Un exponent al fotbalului de pe Valea Mureșului este Virgilius Gabriel Stamate, veteran al Șoimilor Lipova, de zeci de ani în slujba „sportului rege” ca și jucător și mai apoi conducător de club. Provocat la un dialog, fostul atacant al anilor ’60-’80 și-a deschis tolba amintirilor, vorbind – însă – și despre fotbalul zilelor noastre.

– Domnule Stamate, ce vă amintiți despre contactul cu „dreptunghiul verde”?

– Sunt născut în 1955, la Târgoviște, dar la 2 ani, tata, care lucra în armată, a fost detașat la Lipova, unde am rămas și în zilele noastre. Am locuit lângă stadion, la bloc și la 9 ani am debutat la Mureșul Lipova, la pitici. Antrenor era Miși Farcaș, ne-a împărțit în două echipe, Vrabia și Rândunica. Ne lăsa să jucăm toți, ca să ne vadă cum mișcăm. La 14 ani am fost legitimat, am și păstrat carnetul (foto la finalul interviului).

-Pasul la echipa mare când l-ați făcut?

– Am promovat la Mureșul Lipova de la 16 ani. Am fost o generație bună, am câștigat campionatul județean de juniori și profesorul Dumitru, care antrena echipa mare, a luat vreo 10 dintre noi la prima echipă. Așa am ajuns să joc la Liga a 4-a, cu Dorin Peii, care era mai mare cu patru ani decât mine, era capelmaister la echipă. Mai era Stoenescu, care a plecat apoi la Jiul Petroșani, majoritatea eram din Lipova. De fapt, am fost și eu plecat o scurtă perioadă la București.

– Cât a durat această aventură în Capitală și de ce ați ajuns acolo?

– Am făcut școala de tehnician auto la București și m-au luat și la fotbal între 1971 și 1973. Un an am jucat pentru Autobuzul, în Liga 4-a și altul pentru Triumf, în Liga 3-a. Profesorul Trufan, fost mare fotbalist la Farul, m-a luat peste tot cu el. La Triumf am avut noroc că sunt junior, le-a plăcut de mine, era obligatoriu un junior în teren, au vrut să rămân acolo dar nu m-au lăsat părinții.

– În general, v-ați legat cariera de Lipova și totuși v-ați retras de la o altă formație din județ …

– La barajul din 1976, pentru liga a treia, cu Laminorul Nădrag, activam sub denumirea Șoimii Lipova după ce ne-am unificat Mureșul cu Luptătorul Lipova. Mai eram în lot doar vreo patru jucători din Lipova, restul erau militari în termen care activaseră la echipe divizionare A și B și veneau în termen după facultate, la armată la Radna. Mi-l amintesc pe Apetrei, de la Poli Iași, cu Zmeu, portar de la Brașov. De la acești jucători am câștigat eu cea mai mare experiență. După barajul pierdut, ne-am despărțit, am rămas cu localnicii la Șoimii, iar armata a continuat cu Luptătorul. Erau mulți fotbaliști pe vremea aceea, se puteau face multe echipe, Lipova avea trei echipe în primul eșalon județean, pe lângă Luptătorul și Șoimii, mai juca și Electrometalul. Mai îmi amintesc că în 1980 am ajuns pe locul 1 într-o serie, iar Luptătorul era lider în cealaltă serie, dar a jucat pe fals cu un jucător și a câștigat în final Chimia. La baraj am picat cu Textila Timișoara, i-am bătut de două ori, dar nu am apucat să merg la Liga a 3-a. S-a unit din nou echipa cu Luptătorul și antrenorul prefera jucători divizionari, care erau în armată, așa că am plecat la Motorul Arad, cu domnul Cociș antrenor. Apoi, am activat la Șiria și în final m-am retras de la Zăbrani, am bătut județul în lung și în lat cu fotbalul.

-Cum era fotbalul acelor vremuri?

– Era cu totul altul decât cel de azi. Îmi amintesc că prin 1976 am jucat cu Sântana și conduceam cu 6-0 la pauză, dar cu toate astea ne certam în vestiar la pauză. Zelea, un jucător foarte bun, care apoi a venit la noi, a auzit certurile și ne-a povestit mai apoi că pe moment s-a zăpăcit, a crezut că Sântana conduce, nu Lipova. Așa era fotbalul atunci, nu contau banii, era dăruire și dorință de a da totul pe teren. Nu suportam ratările, ne doream să marcăm cât mai mult. Cu atât mai mult eu, cu cât eram un jucător de atac, poate unul dintre cei mai buni marcatori din istoria fotbalului din Lipova. Aveam o medie de 15-20 de goluri pe campionat, cam îmi știau de frică fundașii adverși. Oricum, după părerea mea, fotbaliștii adevărați trebuie să aibă caracter, să lupte pentru clubul lor, să dea totul din ei. Și chiar dacă se întâmpla să mai și pierdem , spectatorii te apreciau că ți-ai dat viața, cum se spune, pe teren. Suporterii nu te înjurau ca astăzi, ți-erau alături la bine și la greu. Ăsta este adevăratul fotbal sau cel puțin noi cei care l-am trăit pe viu atunci, așa l-am simțit.

– Venea multă lume la meciurile de fotbal ale Lipovei?

-Era extraordinar, aveam 2000 de spectatori acasă, iar în deplasare veneau cu sutele. Era o atmosferă superbă, probabil niciodată nu va mai fi așa ceva. Mi-aș dori să văd măcar câteva sute de spectatori la meciurile Lipovei de pe noul stadion, sperăm să fie așa de la anul viitor.

– Apropo de perioada de la Zăbrani, ați legat o prietenie solidă, ce dăinuie și azi cu Tiberiu Nicula, cu care ați colaborat până în această vară la Victoria, în stafful de conducere …

– În vara lui 1979 a venit la Șoimii și Tibi Nicula de la Zăbrani. A prins și el barajul, era un jucător foarte bun, un fundaș central puternic. Mai apoi, însă, profesorul Henegar l-a reprofilat atacant căci avea multă forță. S-a consacrat ca marcator, păcat că nu a mers să joace mai sus. Era foarte bun, dar capricios, a preferat să rămână acasă.

– Nu ați putut sta departe de fotbal nici după ce ați agățat ghetele în cui …

– Într-adevăr, după ce m-am retras ca fotbalist, am fost președinte la Șoimii, în 1992. Din păcate, chiar atunci echipa a căzut din Liga a 3-a după 10 ani. Era doar tineret din Lipova, i-am promovat pe Mițiți și Crăciunescu, l-am adus pe Jurcă, de la Turnu Severin, plus vreo 3-4 de la Arad. Ne-am bătut cu Telecom în Liga 4-a, dar ei au fost cei care au promovat în Liga 3-a. Apoi am activat la Zăbrani ca vicepreședinte și președinte. Începând din această vară, sunt bucuros că am fost cooptat din nou la Șoimii, voi face echipă bună cu Radu Pop, un om extraordinar, care, cu toate că nu a făcut fotbal de performanță, a văzut foarte mult fotbal la viața lui și s-a implicat cu seriozitate în fenomen și este un foarte bun manager. A ridicat Șoimii când nimeni nu mai credea că va mai fi fotbal la Lipova. Orașul se dezvoltă, așa că și sportul va avea un avânt tot mai mare, mai ales că se va construi un bazin de înot, iar pentru fotbal se face un nou teren în zona Băilor Lipova. Astfel, vom putea să dezvoltăm și noi centrul de copii, vom avea unde să ne desfășurăm activitatea mai profesionist. Prin urmare, sunt convins că, în câțiva ani, Lipova va avea în echipa mare câțiva jucători din zonă,  care vor călca pe urmele lui Abel Popa, de exemplu, care din acest campionat, sperăm să prindă mai multe minute la echipă, spre satisfacția lipovanilor noștri. Concluzionând, în calitatea mea de președinte al clubului Șoimii Lipova îmi doresc două lucruri. Să îndrept cât mai mulți copii spre sportul organizat, la toate ramurile sportive, iar la fotbal să avem din nou stadionul plin, să avem galerie, să fie sărbătoare atunci când Șoimii joacă acasă. Mai ales că în curând vom evolua pe o arenă nou-nouță, o mică bijuterie pentru comunitatea noastră.

– În final, cum ați comenta inițiativa AJF de a organiza un Campionat de old boys în luna august?

Este o veste extraordinară, sunt sigur că vor fi câteva zeci de echipe, sunt atâtea nume care au însemnat ceva în urmă de zeci de ani. Va fi incredibil să ne reîntâlnim după atâția ani, chiar dacă primele două reprize nu mai pot fi la intensitatea de astădată. În mod sigur, însă, la repriza a treia vom da totul din noi, așa cum o făceam odată pe terenul de fotbal.

 

Șoimii Lipova – 1986 – campionat orășenes cu jucători care au activat la echipă

 

1976 – Șoimii Lipova, lotul penrtu barajul pentru Liga 3-a cu Laminorul Nădrag

 

1984 – Șiriana Șiria, liga patra, antrenor Otto Greffner

Tribună plină la un meci de fotbal la Lipova. Până la 2000 de spectatori umpleau tribunele.

 

1980 Dorel Zelea și Virgilius Stamate, înainte de partida de baraj cu Textila Timișoara

 

1980 Emerich Timbal și Virgilius Stamate, înainte de partida de baraj cu Textila Timișoara

 

1978 Șoimii la un meci amical cu Vagonul

 

1979 Șoimii la un meci amical cu UTA lui Coraș, Tisza, Iorgulescu, Himler, Vaczi și ceilalți.

 

1979 Șoimii la un amical cu o echipă de liga cincea din Italia.

 

1976 – Șoimii Lipova susținuți de soldații aflați la servicul militar obligatoriu la Radna.

 

1980 Șoimii a promovat în Liga a treia

 

Carnet de joc eliberat de AJF Arad.

 









Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button