Fotbalistul arădean intră un ultimul an de contract cu AS Roma. Trecut, în sfârşit, peste seria de probleme medicale, Adi Piţ a debutat în Serie A în tricoul celor din Cetatea Eternă, după ce în urmă cu două sezoane primise botezul în Coppa Italia, apoi a fost cedat Pisei, pentru a acumula meciuri în picioare. Fostul utist a revenit la Roma pentru 6 luni, iar a doua jumătate a sezonului a petrecut-o la Triestina. Îşi petrece o parte a vacanţei acasă, la Arad şi se pregăteşte pentru anul care speră să fie al lui.
- Adi, la ultima noastră discuţie, îţi expira împrumutul la Pisa şi te pregăteai să revii la Roma. Se întâmpla vara trecută. Cum a trecut sezonul?
- Am început pregătirea cu Roma, am rămas acolo 6 luni, cu Claudio Ranieri. O persoană extraordinară. Nu conta numele pentru el, îţi dădea motivaţie la antrenamente. Şi m-a băgat să joc.
- Ai şi debutat oficial cu el în Serie A. Cum a fost debutul, pe care l-ai aşteptat atâta vreme?
- Cam nasol. În primul rând, nu mă aşteptam să mă bage. Erau şi unele probleme cu suporterii, jucam acasă cu Livorno, era 1-0 pentru ei, dar, până la urmă, m-a chemat să intru. Am jucat şi cu Siena, am jucat în Cupă...
- Ai şi un assist în cont.
- Da, în meciul cu Siena. Nici atunci nu mă aşteptam să intru, era 1-1, trebuia să câştigăm, dar m-a băgat.
- După semnarea contractului cu Roma, de ziua ta, care a fost cel mai fericit moment al tău în Cetatea Eternă?
- Perioada cu Ranieri. Îţi dădea chef de antrenament, te simţeai important. Chiar dacă eram 30 în lot, se comporta cu toţi la fel. Asta face diferenţa între antrenori.
- Cum comentezi recent încheiata ediţie din Serie A?
- Problema se pune că Inter pierdea campionatul, nu că îl câştigam noi. Oricum, Roma a făcut un campionat extraordinar de bun, la ce lot a avut Inter. Milanezii au cheltuit foarte mulţi bani pe jucători.
- La Triestina cum a fost?
- Am avut ghinion. M-a vrut antrenorul, am jucat un meci, dar după 3 zile l-au dat afară. A venit altul, am jucat 9-10 meciuri, dar nu era un antrenor ofensiv, prefera să nu piardă. Deşi jucători pentru atac avea, chiar foarte buni, dar nu îi băga.
- Până la urmă, nu i-a ieşit, Triestina a retrogradat.
- Aş fi vrut să nu am dreptate, dar am avut. În ultima lună şi jumătate, eram practic în vacanţă.
- Şi acum?
- Mai am un an de contract cu Roma şi aştept să înceapă pregătirile, în iulie.
- Ştii deja ce se va întâmpla cu tine?
- Încă nu. Aş vrea să merg undeva să joc, să am continuitate. Mă simt bine şi aş vrea să continui aşa. Depinde de ce vrea Roma, dacă au nevoie de mine, de ce rol vor să-mi dea. Vom vorbi şi vom hotărî împreună destinaţia sau dacă rămân acolo.
- UTA?
- Am auzit doar de datorii. Sper ca într-o zi să vină o persoană care să vrea să facă treabă la Arad. Talente sunt, multe, doar că lipsesc banii. Fără ei, nu faci nimic. Uite CFR Cluj, sunt cei mai serioşi, nu degeaba câştigă campionatul, cupa. Au făcut totul în timp. Şi la UTA s-ar putea face treabă bună,dacă ar veni cineva care să vrea asta. E nevoie şi de Primărie, pentru binele Aradului, în primul rând.
- Cu arădeanul Cristi Panin în echipa de bază.
- Mă bucur foarte mult pentru el, e un băiat extraordinar, un fotbalist foarte bun şi merită tot binele din lume. Merită tot ce a câştigat.
- Şi tot apropo de Arad, la Triestina e şi puştiul Daniel Puşa.
- Da, îl luam cu mine tot timpul. L-am văzut o singură dată jucând, la Primavera, deşi era mai mic. Trebuie să crească, să fie serios, să muncească şi să aibă răbdare.
- Crezi că acum e ideal ca un copil să fie luat de la o vârstă fragedă şi băgat în circuitul unui club mare?
- Părerea mea că da. Trebuie să pleci pe la 18-19 ani. Acolo e seriozitate, sunt condiţii, aici nu prea sunt. Îmi pare rău, dar ăsta e adevărul.
- Şi Cristi Ianu merge bine în Elveţia.
- Da, Cristi dă an de an o grămadă de goluri. Nu ştiu cum de nu e convocat la naţională.
- Elveţia a făcut o figură destul de frumoasă până acum la Mondial, a mai crescut nivelul acolo?
- Posibil, eu sunt plecat de 3 ani de acolo, dar au stadioane noi toate echipele din primele două ligi, sunt liniştite, nu au probleme cu banii. Se văd rezultatele, mai ales că aproape toţi internaţionalii lor joacă afară, sunt puţini din campionatul intern.
- Ai o favorită la Mondiale?
- Îmi place fotbalul ofensiv, deci Spania, Argentina...
- Dar Italia cum ţi se pare?
- Clasic, cum au făcut tot timpul. Nu au jucători acum care să facă diferenţa, cum erau Totti, Del Piero. Sunt Di Natale, Gilardino, dar ceva nu merge. Nu joacă fotbalul pe care-l joacă Spania sau Argentina, însă se ştie că nu sunt ei aşa spectaculoşi.
- Revenind la tine, ai trecut printr-o perioadă cruntă, provocată de acele probleme medicale. Cum ai trecut psihic peste toate?
- Când ai asemenea probleme, important e să fii tare, să nu te laşi. Dacă te laşi, rişti să dai în alte probleme. Am avut grijă de mine, am crezut că voi reveni şi am revenit. Contează mult să crezi în ceea ce faci.
- Cum te simţi acum?
- Bine, nu mai am treabă.
- Cred că îţi doreşti să urmeze anul tău
- Da. Şi important e să găsesc un antrenor care să-mi dea încredere şi să pot juca acolo unde îmi place.
- Ceilalţi fotbalişti români din Italia?
- Cât am stat la Roma, eram cu Lobby, că băieţii de la Primavera – Mladen, Stoian, Pena. Cu Pătraşcu m-am întâlnit, era la Padova. E de vreo 10 ani în Italia. Şi el avea, din păcate, probleme cu antrenorul, în ultima lună.
- Ce părere ai despre ce se întâmplă la echipele din Bucureşti, unde fotbaliştii sunt urmăriţi pas cu pas de aşa-zisa presă mondenă?
- E o prostie. Dacă omul vrea să iasă, să mănânce şi să bea un pahar cu vin, nu cred că e o problemă. Mai ales dacă e vacanţă şi face ce vrea el. Nu asta face diferenţa. E greşit pentru orice pas să fie catalogat într-un anume fel. Nu tot ce se scrie e adevărat.
- Ce-şi doreşti de la 2010-2011?
- Să fiu sănătos şi să joc cât mai mult. Fotbalul e tot ce am!
