După FCSB, care contează doar pe grecul Soiledis, UTA este formația din Casa Liga 1 cu cei mai puțini fotbaliști străini în lot. Laszlo Balint și colaboratorii săi contează pe brazilianul Erico da Silva, croatul Miho Klapan și greco-albanezul, Simo Roumpoulakou (28 de ani). Dintre aceștia, doar fundașul stânga sosit încă de la începutul acestui an pentru a pune umărul la promovarea în elită a jucat toate meciurile acestui sezon, între care 8 ca titular. Roumpoulakou a fost rezervă doar în prima rundă, în meciul arădenilor de la Ovidiu, cu Viitorul (scor 1-1), apărând pe teren după accidentarea lui Tomozei, în minutul 59. De atunci, Simo a fost evoluat etapă de etapă „alb-roșu” și e depășit la numărul de minute jucate doar de colegul de compartiment, Alex Benga, care e singurul integralist al „Bătrânei Doamne” în acest sezon.

Povestea lui Simo Roumpoulakou în fotbalul românesc, la Arad, începe în iarnă cu două meciuri jucate până la întreruperea campionatului în contextul pandemiei de coronavirus, pentru ca disputele din play-offul ligii secunde să nu-i provoace amintiri prea plăcute, în ciuda promovării echipei în Liga 1. Acum, însă, lucrurile merg ca unse pentru „stranierul” UTA-ei, atât în viața personală, cât și cariera de fotbalist.

Liniștit în viața personală

– Simo, aventura ta în fotbalul românesc a început cu o lungă pauză după meciurile de cu Csikszereda și Ripensia, iar în play-offul ligii secunde ai avut ceva dificultăți în exprimare.

-Am ajuns în Arad pe 20 ianuarie când am semnat cu UTA și până pe 2 august, am rămas aici, nu am putut să merg în Grecia pentru a-mi vizita familia și soția. A fost o perioadă foarte dificilă pentru mine, dar nu aveam altă opțiune. În mintea mea era doar să rămân aici și să lucrez mai mult cu colegii mei, să ne antrenăm pentru a ne îmbunătăți abilitățile și pentru a ajuta echipa să-și atingă obiectivul, promovarea în Liga 1. Așa cum am și făcut cu toții, împreună. Am fost acasă, la familia mea, timp de 4 zile, în august și după aceea m-am întors la Arad pentru noul sezon. E adevărat, în play-off nu am jucat foarte bine, nu mi-am arătat tot potențialul. Nu știu ce s-a întâmplat în acea perioadă, ce a fost greșit, poate pauza prea lungă, pe de-o parte, iar pe de alta cred că a contat și partea psihologică. Mi-a fost greu să stau singur în toate acele luni, fără soțiem în special. Am fost trist și cred că asta mi-a afectat și prestația din teren, pentru că mi-aș fi dorit să joc mai bine în play-off și să tranșăm mai repede promovarea în Liga 1.

-Să înțelegem că evoluțiile tale bune din acest sezon sunt legate și de satisfacțiile din viața personală…

-Soția mea, Christina, este aici cu mine, trăim împreună, ne susținem unul pe altul, e cu totul altceva. Ne petrecem timpul altfel acum, orașul este frumos, oamenii sunt buni, politicoși și vor să te ajute mereu.  Nici cu limba română nu mai am problemele dinainte. Încep să înțeleg multe cuvinte, învăț în special tot ceea ce este legat de fotbal, în așa fel încât să înțeleg indicațiile antrenorilor și vorbele colegilor. Ei, toți, m-au ajutat mult în acest sens și au avut răbdare cu mine.

Nivelul adversarilor din Liga 1 obligă…

-Ai început sezonul pe bancă, dar apoi nu ai mai ieșit de pe teren. Nu ai fost înlocuit niciodată, nu ai fost accidentat, nu ai avut probleme cu noul virus…

-A fost decizia domnului antrenor să mă lase pe bancă cu Viitorul, i-am respectat-o și o voi respecta mereu. În fotbal mereu m-am ghidat după un principiu, dacă muncesc din greu la antrenamente și sunt cât mai concentrat la meciuri e imposibil să nu-mi ajut echipa atunci când se apelează la mine. În ceea ce privește partea medicală, nu fac nimic diferit față de ceilalți jucători, nu există niciun secret, în afara faptului că respect tot ceea ce e legat de antrenamente, parte de recuperare și viața extrasportivă. Mâncarea este bună, sănătoasă și avem parte de odihnă. Acestea sunt lucrurile importante în fotbal, după părerea mea. Iar cu coronavirusul cred că mai degrabă este o lotorie, dacă ai noroc scapi, dacă nu…Eu mă protejez cât de bine pot, dar nu știi niciodată ce se poate întâmpla.

-Ești tipul de fundaș lateral care urcă destul de mult, ajută și atacul, în special prin centrările din benzi. Poate singurele mici reproșuri ți s-au făcut pe faza de apărare…

-Domnul Gyuszi Balint a crezut din primul moment în care am venit la UTA și m-a ajutat mereu să îmi îmbunătățesc prestația. Cred că și jocul meu s-a îmbunătățit, la fel ca și cel al colegilor mei, iar rezultatele vorbesc și ele pentru noi. Nivelul adversarilor din Liga 1 te obligă să muncești mereu mai mult, suntem foarte motivați din acest punct de vedere. Sigur, ca fundaș, trebuie să fac bine mai ales faza defensivă, dar, în general, toată echipa trebuie să știm să ne apărăm, dar și să atacăm. Sigur, domnul antrenor are și discuții individuale cu mine, îmi dă sfaturi pentru a-mi îmbunătății jocul, iar eu trebuie să-i răsplătesc lui și colegilor încrederea prin evoluții cât mai  bune în teren.

Pariază pe Denis Rusu și…pe unitatea grupului utist

-Oarecum în situația ta se află și colegul de flanc stâng, Denis Rusu, care atunci când a intrat în echipă a convins prin evoluții bune…

-Denis e un jucător tânăr cu un viitor strălucit. Dacă va asculta și va lucra în continuare cum o face acum, sunt sigur că va realiza multe. Are multe dintre calitățile unui fotbalist de top, dar cea mai importantă este,  după părerea mea, este seriozitatea pe care o are la această vârstă. Dar, UTA are și alți juniori foarte buni, care o pot ajuta să își îndeplinească obiectivul, iar asta este important.

-Aprop de obiectiv, ați ajuns pe locul 5 după 9 etape, aveți forța să rămâneți pe loc de play-off  până la finalul sezonului regular?

-Trebuie să rămânem la fel ca grup, uniți și să luăm fiecare meci în parte. În etapa ce vine vom juca împotriva lui Gaz Metan, un adversar dificil, împotriva căruia trebuie să fim concentrați, să greșim cât mai puțin posibil. Trei puncte ar fi importante pentru noi, ne-ar ajuta să rămânem sus în clasament, pe locul pe care suntem acum sau chiar mai sus. Cred că e prea devreme să vorbim de play-off, mai avem multe meciuri, drumul e lung, trebuie să luptăm pentru fiecare punct etapă de etapă și la final vom vedea ce se va întâmpla. E important că avem un grup puternic, care crede în obiectivul pentru care luptăm.

Casa Liga 1 – un  campionat interesant, echilibrat

-Cum e campionatul României, comparativ cu cele ale Greciei și Albaniei, în care ai mai jucat?

-În opinia mea, Superliga greacă este puțin mai bună, mai puternică, are cel puțin două-trei echipe la nivel ridicat. Sunt jucători de calitate cu salarii mari, care au CV foarte bun. Stadioanele sunt frumoase, au condiții bune, am jucat acolo 4 ani și le-am învățat și mentalitatea, una foarte importantă pentru fotbalul lor. Liga 1 din România este un campionat interesant, cu echipe destul de echilibrate valoric, pot apărea multe surprize. Ultima clasată poate câștiga cu locul întâi, nu există jocuri ușoare. Important este că și aici sunt condiții de performanță, stadioane sunt în general frumoase, se poate juca fotbal, vă puteți bucura de acest lucru.  Mai există câțiva jucători foarte buni care, zic eu, pot juca afară, la echipe bune din Europa. În fine, Superliga Albaniei este una bazată pe forță. Jucătorii nu prea au calitate, dar sunt puternici și agresivi.

-Apropo de campionatul Albaniei, chiar la meciul de la Botoșani, ai avut un conațional ca adversar direct…

-Îl știam pe Fili din Superliga albaneză, am jucat împotriva lui în derbyul Kukesi – Partizani. Este un jucător bun, rapid, dacă îi dai spațiu este periculos. Dar, cred că prin jocul nostru compact, cu dublaje, l-am blocat bine și nu a avut șanse de a marca. marcat îndeaproape și nu i-am dat spațiu și l-am blocat.

Dor de suporteri

-Cu excepția celor două partide dinainte de închiderea stadioanelor pentru public, tu nu ai simțit cu adevărat atașamentul suporterilor față de echipă. Cred că aștepți mult momentul întoarcerii fanilor în tribune…

-Fanii sunt importanți pentru noi, ne oferă putere de motivație. Am văzut multe videoclipuri cu fanii, care sunt cu adevărat fantastici, vrem ca ei să fie aproape de noi pentru a ne ajuta. Sunt sigur că acasă, pe noul stadion, nu am fi pierdut atâtea puncte cu suporterii, cu galeria noastră în peluză, de aceea așteptăm și noi cu nerăbdare ziua în care ei ne vor încuraja din nou din tribune. Altfel, îi simțim aproape prin mesajele de pe site-urile de socializare, le mulțumim că au încredere în noi, dar nu este chiar același lucru.

Carte de vizită

Simo Roumpoulakou e născut pe 30 decembrie 1991 și are dublă cetățenie, greacă și albaneză. A debutat la seniori pentru Kalamata FC, în liga secundă elenă. A urmat pasul în Superliga Greciei, la PAS Giannina și Panetolikos, plus un stagiu la Panegialios. În 2017 a trecut în Albania, unde a îmbrăcat tricoul echipei Kukesi, cu care a cucerit titlul național și a jucat în cupele europene. Prin intermediul impresarului Bogdan Apostu a sosit la UTA la începutul acestui an și se dovedește unul dintre cei mai constanți fotbaliști din Casa Liga 1.