Decenii de-a rândul, UTA a avut un farmec aparte și datorită lui Doru Nica. Vocea caldă, dar fermă a actorului arădean, care te întroducea pe tine, suporter „alb-roșu”, în povestea meciurilor de pe glorioasa arenă din Calea Aurel Vlaicu, de astăzi nu se mai aude. De ceva timp, fostul crainic al „Bătrânei Doamne” se confrunta cu o boală cruntă ce l-a învins în această dimineață. Avea 72 de ani. Decesul lui Doru Nica a fost făcută publică de fratele său, Dan Nica, printr-o postare pe Facebook.

Pe lângă rolul de crainic al UTA-ei, pe care a iubit-o sincer până la ultima suflare, a legat prietenii frumoase cu fotbaliștii de legendă ai Aradului. Primul dintre ei a fost Gioni Brosovszky, pe care-l caracteriza astfel: „atât de șarmant încât oricând putea fi actor”. Dar și mulți alți mari campioni ai Aradului au intrat în „gura” lui Doru Nica, la un gol, la o schimbare, dar i-au rămas pentru întotdeauna acolo, în suflet. O relație specială avea și cu cronicarul-dramaturg Mircea M. Ionescu, la rândul său un admirator devotat al Bătrânei noastre Doamne.

”Familia UTA e întristată, azi dimineață a venit vestea că actorul Doru Nica s-a stins din viață. Admirat pe scena Teatrului arădean, vreme de câteva decenii a fost și ”Vocea Bătrânei Doamne”. Al său timbru vocal inconfundabil rămâne impregnat pentru totdeauna în sufletele utiștilor care l-au ascultat pe arena construită de Baronul Francisc Neuman. Odihnește-te în pace, Doru Nica, Bătrâna Doamnă îți va păstra mereu amintirea!” – mesajul de adio al clubului UTA pentru vocea sa.

Doru Nica a fost o prezență emblematică pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, unde a activat încă din anii ’70, marcând generații de spectatori prin talentul și pasiunea sa pentru teatru. De-a lungul carierei, a interpretat numeroase roluri memorabile, printre care se numără cel din spectacolul „Căsătoria” de N.V. Gogol, în regia lui Laurian Oniga. De asemenea, a semnat atât regia, cât și interpretarea în producțiile „Conul Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale și „Freud și bunul Dumnezeu” de Mircea M. Ionescu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!