Fotbalul juvenil arădean și-a luat rămas bun de la părintele său în urmă cu 12 ani, dar îi evocă amintirea prin competiția ce-i poartă numele. De câteva ediții, Memorialul Ionuț Leac se desfășoară în aer liber, la începutul toamnei și asta se va întâmpla și sâmbătă, 20 septembrie.

Începând cu ora 11, pe „sinteticul” de pe „Șega”, se vor înfrunta 8 echipe, formate din jucători născuţi 2015 şi mai tineri. Acestea au fost împărţite în două grupe: Juniorul Chișineu-Criș, Unirea Gurahonț, Viitorul Arad și CSȘ Gloria Arad (Grupa A), respectiv CS Socodor, UTA Arad, FC Zimandu Nou și Fortuna Arad (Grupa B). Primele două clasare vor juca în semifinale, iar învingătoarele vor disputa finala. Campioană en-titre este Viitorul Arad.

La final, copiii vor fi recompensați cu trofee, diplome și cadouri, prin implicarea familiei regretatului antrenor, sponsorilor și Comisiei de Copii și Juniori din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Arad.

Partenerii Memorialului sunt Primăria Municipiului Arad şi AJF Arad, iar inimoșii sponsori: Angelia SRL, Helvetica Milk, Smart House Color SRL şi Pizza 5 Colţuri.

Ionuț Leac a fost antrenat de marele „Coco” Dumitrescu, după Revoluție a devenit „părintele copiilor şi juniorilor”

Ionuț Leac s-a născut pe 26 iunie 1942, a făcut școala profesională (profil sudori), dar a avut o carieră remarcabilă în fotbal. A împărţit vestiarul cu marile nume din vechime ale Aradului, iar din anul 1996 până a plecat la cele veșnice a fost dedicat sută la sută viitorilor fotbalişti. A fost căsătorit și a avut două fete, Adela și familia sa fiind cea care se ocupă an de an de organizarea „Memorialului” ce poartă numele tatălui său, alături de Gabriel Hărduț, cel care i-a urmat lui Ionuț Leac

Cel supranumit „părintele copiilor şi juniorilor” era implicat în fenimen de când „sportul-rege” traversa perioada romantică în România. A început să joace în echipa şcolii din Sânnicolau Mic, pe atunci angrenată într-un campionat plin de nume ce aveau să devină importante în fotbal: Possler, care a ajuns la Aurul Brad, Sigheti – la UM Timişoara, Roman – la FC Baia Mare, Macavei – la Vagonul, sau Tusz, coleg de echipă cu Mircea Lucescu la Ştiinţa Bucureşti. „Eram o generaţie bună, mulţi am ajuns în diviziile A şi B. Printre noi era şi Emil Beg, campion de gimnastică. Profesorul nostru era Burdan, fostul portar al echipei naţionale”, a rememorat nea’ Ionuţ.

A trecut la juniorii UTA-ei, unde l-a antrenat marele Coco Dumitrescu. Bătrâna Doamnă era atunci regina fotbalului românesc. „Nicolae Dumitrescu observa părţile negative. Eu, de exemplu, foloseam piciorul stâng doar ca să urc în tramvai. Făcea un culoar de sârmă de 10 metri, intram în el şi o oră dădeam doar cu stângul, până învăţam. În fiecare joi, UTA juca cu juniorii, cei de perspectivă intrau în lotul mare, iar antrenorul lucra separat doar cu ei”, își amintea Leac.

După juniorat, Ionuţ Leac a fost trimis în rodaj la Gloria, apoi UTA l-a rechemat. Antrenor devenise simbolul fotbalului arădean, Iosif Petschovschi, pe care-l ajuta profesorul Pompei Siboteanu. „Nu mi-a venit să cred că pot juca alături de fotbalişti de talie internaţională. Portar era Liviu Coman, fost la Rapid. Era Szucs, 13 ani a evoluat la UTA, apoi Kapas, Neamţu, unul din cei mai buni stoperi din ţară. La mijloc erau Metskas, Koszka, a jucat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Băcuţ II, Selymes, Mircea Sasu, Czako, Ţârlea, Chivu, Ion Vasile, care a fost deputat.  Toţi erau prieteni”, mai povestea fotbalistul.

Ionu Leac a mai jucat la Mangalia şi Anina, apoi şi-a pus ghetele în cui. La 38 de ani şi-a ajutat echipa din cartier, Libertatea Sânnicolau Mic, să promoveze în elita judeţului, câştigând apoi campionatul.

Din 1992, a condus Comisia de Copii şi Juniori din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Arad şi a fost recunoscut pentru pasiunea pe care o depune. În cei 17 ani, echipele din Arad au cucerit 11 titluri naţionale, au obţinut clasări pe treptele doi şi trei ale podiumului, reuşind dese calificări la turneele finale. Mulţi jucători au ajuns până în Divizia A.