După Eugen Pojoni, o altă glorie utistă s-a stins din viață la începutul acestui an, la vârsta de 92 de ani. Iosif Szakacs era singurul supraviețuitor al generației de excepție pe care a condus-o antrenorul Cibi Braun, în care se regăseau nume imense, ca Zoltan Farmati, Andrei Mercea, Coco Dumitrescu, Gyuri Vaczi I, Iosif Kapas și ceilalți eroi ai „Bătrânei Doamne”.

Fostul mijlocaș a pus umărul la câștigarea Cupei României, în anul 1953 și a devenit campion național cu echipa roș-albă un an mai târziu. „Are 19 ani, 1,72 metri înălțime, 66 de kilograme, joacă fotbal organizat de trei ani. Tehnica și combativitatea sunt bune, are inițiativă, e un element creator și nu se descurajează în timpul jocului”, era descrierea pe care antrenorul Coloman Braun i-a făcut-o lui Iosif Szakacs în februarie 1953.

Iosif Szakacs s-a născut pe 25 ianuarie 1934 la Șimleul Silvaniei și după aventura la UTA a ajuns la Dinamo Brașov (fosta Unirea Tricolor), alături de fratele său mai mic, Ludovic Szakács, motiv pentru care au și început să fie cunoscuți ca Szakács I și Szakács II.

Apogeul fotbalistic l-au atins în 1958 când tot împreună au ajuns la Dinamo Bucuresti, unde în 1959, sub comanda orădeanului Iuliu Barátky au cucerit Cupa, cu Iosif Szakács reușind 3 goluri chiar în finala cu Baia Mare. A făcut parte dintr-o echipă legendară a „alb-roșiilor” din Groapă, alături de Uțu, Popa, Călinoiu, Alexandru, Nunweiller, Anghel, Piți Varga, Ene I sau Kőszegi.

După 1960, Szakacs I a ajuns la Oradea, tot alături de fratele său, Lajos, unde au evoluat pentru CAO, Flamura Roșie și Olimpia (precursoarele Înfrățirii). Alături de CAO (CSM Crișana) a reușit ultima promovare în Divizia A din istoria clubului, în 1962, bifând pentru „alb-verzi” 59 de apariții și 9 goluri.

Iosif Szakacs s-ar fi stins într-un azil de bătrâni de lângă Paleu (lângă Oradea). Înmormântarea va avea loc joi, 12 februarie, ora 14:00 la Capela Steinberger, Cimitirul Rulikowski din Oradea.