Recent, Raluca Adriana Burtea a terminat una dintre cele mai grele curse de maraton de pe glob, pe Mont-Blanc. Alergătoarea din Arad a concurat cot la cot cu cei mai buni sportivi montani din lume și a terminat cursa cu un rezultat peste așteptări.

Raluca a împlinit chiar astăzi 32 de ani, și-a îndeplinit un vis, a mai trecut o barieră din frumoasa sa carieră. Mai jos vă relatăm trăirile sale de la spectaculoasa cursă ce a început în Elveția și s-a terminat în Franța:

”Locul 3 de la La Sportiva Lavaredo Ultra Trail by UTMB, mi-a adus calificarea aici, iar cu suportul unor oameni minunati am reusit sa ajung sa particip la aceasta cursa. Aici se da ora exacta in alergarea montana, cum zice un prieten. Aici sunt “The Goats”.

Pentru mine a fost o cursa neasteptat de buna si ca loc si ca timp. Mi-am propus un timp de 7h30 in conditiile in care ma simt bine si 8h in cel mai rau caz (coach stia ca pot mai bine dar nu a pus presiune). Am reusit un timp de 6h42 si un loc 36 Open si 30 la categorie. Multumita?! Foarte! Acest loc este un real WIN pentru mine la o asa cursa.

Startul s-a dat din Elvetia, Orsieres si dupa ce am parcurs Champex Lac-Trient-Col de Balme- Argentiere-La Flegere, in sus, in jos, ba tehnic, ba alergabil… finish-ul a fost in Chamonix.

Dimineata inainte de start, am avut probleme cu tensiunea, era prea mica, apoi la startul cursei si dupa o cafea mai tare mi-a crescut prea brusc si asta mi-a facut cauzat probleme la inceputul cursei si nu m-am simtit extraordinar. Pot sa zic ca m-am chinuit destul de tare in prima jumatate a cursei, cu toate ca timpii pe care i-am estimat in anumite puncte, erau mult mai buni si imi dadeam seama ca nu merg rau deloc. In cursa asta m-am focusat foarte mult pe partea de alimentare pentru ca imi era frica ca daca fac vreo greseala si nu ma alimentez cum trebuie, nu voi duce cursa pana la capat avand in vedere ca va fi o cursa lunga. De data asta nu am uitat sa mananc si in capul meu aveam o alarma setata de fiecare data cand trebuia sa iau un gel. It worked!

Partea tehnica a fost punctul meu forte. Acolo depaseam tot ce se putea. Coborare sau catarare, era zona mea de confort, pana mi-am facut o rana in talpa care m-a chinuit putin pe coborarea de final, unde era deja greu sa mai suporti orice deranj, dar am strans din dinti, am alergat ca un pinguin ciudat si am terminat cursa cu brio pe o vreme perfecta pentru alergare” – a scris arădeanca pe contul personal de facebook, ținând să le mulțumească celor de la Team Run, SportGuru.ro, Dynafit, CSM Cluj-Napoca, Retezat Mountain Run, dar și antrenorului Radu Puruhniuc Milea sau prietenului ei, Călin Văduva, fost fotbalist la UTA.