Sunt oameni care iau ceva din tine cu ei atunci când pleacă, iar Vasi Georgiu e unul dintre ei în ceea ce mă privește. Și doare, al naibii cât doare că trebuie să-ți iei rămas bun!

Cred că vi s-a întâmplat tuturor. Când ești la liceu, începi să te gândești ce ai vrea să faci în viață. Am învățat la Colegiul Național Moise Nicoară, sau „Slavici” cum îl știam cu toții, în clasă cu profil uman. Ai dascăli în familie, ți-au insuflat dragostea pentru citit, pentru limba română și restul vine natural. Dar, ca și mulți băieți îți place fotbalul. Nu-l joci tu prea bine, dar ți-a intrat pe sub piele și vrei, încerci să fii ca alții. Din clasa a 11-a, am început să luăm bătaie rău la orele de educație fizică și sport de la puștii de la 9-a F. Și nu doar noi, ci și clasele paralele.

Trebuia să fie ceva special cu ei și ne-am documentat. Sebastian Leric, Călin Văduva, Radu Anca și Vasilică Georgiu făceau fotbal de mici copii. „Cracă” Leric era portar, iar ceilalți trei îți ascundeau mingea. Radu Anca avea să joace cu UTA (și) în Liga 1, Văduva nu s-a axat prea mult pe fotbal și mai era Georgiu. Vasi era exemplul clasic de fotbalist care-ți fură ochiul în curtea școlii, prin fotbalul pur pe care-l joacă. Sigur, mergeam de ceva vreme la meciurile celor de la UTA, am crescut cu generația lui Sinescu, Grad, Radu George, Mitu sau Ungur, am trăit emoțiile puternice ale victoriilor cu Steaua sau Dinamo, dar Vasi a fost primul fotbalist pe care am vrut să-l cunosc prin prisma meseriei.

Căci după liceu m-am decis să îmbin literele cu fotbalul. La vârsta de 19 ani am scris primul meu articol sportiv în Ziarul „Adevărul”, iar Vasi Georgiu încă nu terminase liceul și nici junioratul la UTA. Între timp, am început să-l cunosc destul de bine și pe băiatul din spatele fotbalistului și îmi spuneam în minte că nu are cum să nu ajungă sus. Foarte sus. Avea atât de mult bun simț, muncea pe brânci la antrenamente și avea talent în cel mai pur sens al cuvântului. Am început să-i văd meciurile și de pe teren mare, nu doar pe terenul de zgură din fața liceului și Vasi era la fel. Evident, alerga mai mult, pasele erau mult mai lungi, șuturile mult mai puternice, dar plăcerea era aceeași. Plăcerea unui „decar” din născare care vede jocul ca nimeni altul și-și pune în valoare colegii.

Vasi a fost printre primii fotbaliști pe care am început să-i laud în scris pentru că merita. A plecat de la UTA, căci era considerat prea tânăr ca să prindă echipa. Și i se mai imputa ceva, că ține prea mult de minge. De parcă nu toți fotbaliștii mari ai planetei nu au ținut prea mult de minge! Altfel cum să-ți dai seama ce știu cu ea? În fine, Vasi Georgiu a plecat la Universitatea Arad și mai apoi la Tricotaje Ineu. Deși avea să debuteze cu FC Bihor în Liga 1, în sezonul 2003-2004 și să revină la UTA două campionate după, în Liga 2-a, la Ineu a avut cea mai bună perioadă din cariera sa.

A jucat cu formația de pe Crișul Alb în Liga 2-a, o performanță remarcantă pentru un orășel ca Ineul. L-a prins și pe Roli Nagy pe teren, pe finalul carierei, după care l-a avut și antrenor pe fostul fotbalist de Champions League al Aradului. Pe el și pe Sorin Cigan, care a adus la echipă și jucători din Bihor sau Reșița, dar Vasi Georgiu a rămas punct fix al echipei. Rar am ratat un meci al celor de la Tricotaje Ineu la acea vreme, de la începutul anilor 2000 și prin mărinimia tatălui lui Vasilică Georgiu. Acesta era taximetrist, dar sâmbăta își acoperea firma și plecam spre Ineu. Avem zeci de ore de discuții până la Ineu și înapoi și atunci am realizat și mai bine cine este Vasi Georgiu. Din ce familie frumoasă provine, cât de greu i-a fost și cât de mult își dorește să facă performanță în fotbal.

Chiar astăzi am văzut chipul tatălui lui Vasi la căpătâiul băiatului său, la spital, la Cluj. Nu-mi pot imagina ce e în sufletul său, al mamei sale, al surorii. Dar în cel al lui Luca, băiețelul de doar 12 ani al lui Vasi? Pentru Luca, Vasi a făcut și o școală de fotbal, la care au avut șansa să activeze mulți alți puști care astăzi își plâng profesorul. Talentul lui Vasi îl văd în Luca, doar că acum puștiul trebuie să fie puternic și să se maturizeze mai repede decât alți copii, ca să-și umeze visul. Să-i calce pe urme părintelui său și chiar să-l depășească.

Până la urmă, Vasi Georgiu a rămas doar cu cele câteva meciuri pentru FC Bihor în elita fotbalului românesc, din urmă cu 21 de ani. Cel poreclit de prieteni „Vasao“ a jucat cel mai mult în Liga 3-a, iar spre finalul carierei în ligile patru și cinci. Totodată, a fost mereu printre cei mai buni fotbaliști de pe sinteticul de la „Bendea”, în sezoanele la rând jucate în Liga DeSavoia.

În ultimii ani a îmbrăcat și treningul antrenorului. A pregătit grupe de copii la ACB Ineu, UTA și apoi Sporting Arad, dar a antrenat-o și pe divizionara a patra, Păulișana Păuliș. Prin prisma meseriei, dar și a amiciției care ne-a legat, ne-am întâlnit și am discutat deseori. Era tipul de antrenor, de om, care nu dorea să supere pe nimeni. Păulișana a mai și pierdut meciuri, dar Vasi nu a dat niciodată în jucătorii săi, ci a luat mereu totul asupra sa. Chiar revenea cu un telefon: <<Călin, șterge te rog aia! Nu mai spune că puteam cu toții să dăm mai mult astăzi, scrie numai de mine, eu sunt singurul vinovat!>>

Ultima oară când ne-am văzut mi-a spus că e bine, deși simțea că nu e așa. Dar avea aceeași demnitate, jovialitate, optimism. Am profitat și eu și am deschis o discuție despre vechea noastră rivalitate. <<Ce faceți cu Juventus anul ăsta, terminați peste noi?>> Iar în seara asta e Juventus – Milan și Vasi nu mai vede meciul de aici. E Acolo, Sus, iar aici s-a așternut tăcerea, durerea și regretele printre cei care l-au cunoscut și l-au apreciat.

Drum lin, prieten drag!

Călin Mnerie

***

Pe cei care doresc să îi aprindă o lumânare la căpătâi și să își ia rămas bun de la Vasilică Georgiu, îi anunțăm că Priveghiul se va ține luni și marți de la ora 19 la Casa Funerară Kuki, de pe strada Cocorilor, nr. 6.

Înhumarea va avea loc miercuri la Cimitirul Eternitatea de la UTA, asta după ce se va ține o slujbă de înmormântare și la Casa Funerară Kuki, începând cu ora 14.