Fotbalul arădean este în doliu, după plecarea la cele veșnice a lui Dusan Radin jr. În vârstă de 76 de ani, fostul junior al echipei UTA a trăit și prin faima tatălui său. La jumătatea anilor ’50, trei fotbaliști formidabili ai Bătrânei Doamne, între care se realizase o legătură indestructibilă, își ridicau case unul lângă celălalt. Pe malul Mureșului, lângă stadionul Gloria, Iosif Petschovsky, Andrei Mercea și Dușan Radin erau vecini, buni prieteni și câștigau împreună, în tricoul „roș-alb” Cupa României, din 1953 și campionatul, din 1954. Apoi, Radin sr. le-a antrenat pe Vagonul Arad, o perioadă lungă, plus Constructorul și Strungul.

Dusan Radin junior a avut ocazia să crească cu Ioșka, Laci, Bandi și Pusy, băieții lui Petschovsky și Mercea. Pentru toți, drumul spre fotbal a fost natural. Radin jr. a fost junior la AMEFA și UTA, apoi a jucat la tineretul Vagonului. A continuat la Gloria Arad, în timpul stagiului militar. Atunci reputatul Nicolae Nicușor îl chemase la prim-divizionara Dinamo Bacău, însă a preferat să fie aproape de casă și Minerul Teliuc, unde l-a avut coleg pe Andrei Mercea jr.

Mai apoi, Dusan Radin jr. a jucat la Victoria Ineu, după care a devenit căpitanul Constructorului și a ținut banderola pe braț și după  1977, când trupa din Micălaca a fuzionat cu CFR. A jucat toate posturile și chiar și-a amintit cum stat inclusiv în poartă, apărând un penalty într-un meci jucat la Rapid Jibou. „Conduceam 1-0, gol Geza Dodeanu, eu eram fundaș central, prin minutul 70 și ceva Bătrâna a fost eliminat și s-a dat penalty contra noastră. Duckadam era rezervă, dar schimbările erau făcute. Cine a intrat în poartă? Băiatu’! Și am apărat. Dar nu a fost întâmplare. Și la Teliuc, și cu nea’ Nicu Dumitrescu făceam antrenamente în poartă. Dacă mă ajuta fizicul, mă făceam portar!” – rememora Dusan Radin jr. în volumul ”Andrei Mercea – Campionul care desena inimi”, scris de radu Romanescu și Ionel Costin.

Slujbele de priveghi vor avea loc sâmbătă 20, respectiv duminică 21 decembrie, la ora 17, la capela funerara Kuki de pe strada Cocorilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!