Cartea ”Dinastia Țîrlea. Tatăl și fiul din avangarda Bătrânei Doamne” a trezit nostalgii în seara specială a utiștilor
Grădina de Vară a Cinematografului „Arta” a fost neîncăpătoare pentru familia „Bătrânei Doamne”, cu ocazia evenimentului dedicat nostalgicilor, dar și generației tinere, impresionată de transferurile verii înainte de startul sezonului 2026-2027 al SuperLigii. Ultrașii arădeni au scandat și au cântat încă de la intrarea pe strada Vasile Alexcsandri, dar și-au continuat recitalul și în curte. Aici, au vibrat pentru culorile „roș-albe” suporteri de toate vârstele, care și-au și cumpărat la intrare un exemplar al ultimei cărți despre istoria clubului UTA și cei care au scris-o din iarbă.
Mihai Țîrlea junior: „Faptul că vă aflați aici îmi demonstrează că – totuși – familia mea, împreună cu tata, bineînțeles, a însemnat ceva pentru UTA, pentru Arad și poate chiar pentru țară”
De această dată, Radu Romanescu și Ionel Costin au spus povestea celor doi atacanți cu același nume, Mihai Țîrlea. „Dinastia Țîrlea. Tatăl și fiul din avangarda UTA-ei” a văzut recent lumina tiparului și a fost lansată marți seara, avându-l prezent la prezidiu pe fiul, Mihai Țîrlea. Extrem de emoționat, atacantul anilor ’80-’90 le-a mulțumit naratorilor, dar și familiei sale și celor care au fost prezenți la ceea ce numește chiar el „visul devenit realitate”. „Am emoții mai mari decât atunci când am debutat ca internațional român, reprezentând echipa de seniori a țării. Nu sunt un orator foarte bun, dar voi încerca să fac față cu brio. Ideea pentru această carte a fost aceea de a-i aduce un omagiu tatălui meu, care și-a dedicat toată cariera lui sportivă clubului fanion a Aradului. În momentul în care am luat legătura cu cei doi, Radu Romanescu și Ionel Costin, au acceptat din zbor ideea, ca să spun așa, dar au venit cu un alt proiect în care au spus că trebuie să facem din această carte ceva mai complex. Adică să unim cariera tatălui meu cu cariera mea de fotbalist. Și așa s-a născut cartea <<Dinastia Țîrlea. Tatăl și fiul din avangarda Bătrânei Doamne>>. Vă mulțumesc tuturor care ați fost alături de mine și mi-ați întins o mână ca să-mi pot realiza visul, ca să spun așa. Faptul că vă aflați aici îmi demonstrează că totuși familia mea, împreună cu tata, bineînțeles, a însemnat ceva pentru UTA, pentru Arad și poate chiar pentru țară. Vă mulțumesc din suflet. Nu în ultimul rând vreau să mulțumesc familiei mele, soției Lucia, fetiței Melissa Nicole și băiatului Gilberto Mihai, care m-au sprijinit, m-au înțeles și au fost alături de mine în toate. Vă mulțumesc!”, a spus, ștergându-și lacrimile, Mihai Țîrlea, care pe 10 septembrie își va sărbători cea de-a 62-a toamnă a existenței sale.
Provocat de Mădălina Boroneanț, prezentatoarea evenimentului, Mihai Țîrlea a evocat și câteva amintiri cu tatăl său. Acesta din urmă i-a făcut o dată o mare bucurie, aducându-i acasă un sac plin de portocale dintr-un dintre deplasările sale cu echipa națională. „Tata îmi spunea mereu, școală sau fotbal. Și am ales ce a fost mai greu, fotbalul. A venit o dată în cantonamentul echipei naționale de juniori să se intereseze de mine, căci nu dorea să pierd vremea cu fotbalul dacă nu e pentru mine. Unul dintre marile mele regrete este că la unul dintre puținele meciuri la care m-a văzut jucând am jucat modest. Eu o să-i mulțumesc mereu pentru calitățile de fotbalist pe care mi le-a transmis, dar, totodată, m-ar fi plăcut să fie și mai apropiat de mine”, a mai afirmat Țîrlea II.
Mircea Axente și Gyuri Vaczi l-au încadrat pe Mihai Țîrlea și au povestit la rândul lor întâmplări cu cei doi Țîrlea din istoria „Bătrânei Doamne”. A urmat o sesiune de autografe, poze și multe povești având farmecul altor vremuri. Cartea costă 40 de lei și poate fi cumpărată de la FanShopul de la demisolul arenei „Francisc Neuman”.
Cine au fost eroi volumului „Dinastia Țîrlea. Tatăl și fiul din avangarda UTA-ei”?
Mihai Țîrlea, tatăl și fiul, au stabilit o bornă în istoria fotbalului românesc (egalată de familia Lupescu): au jucat și au înscris pentru echipa națională de fotbal a României, fapt scris cu slove mari în statistici și în cărțile de specialitate ale sportului rege.
Mihai Țîrlea senior (1938 – 1984) era descris ca un fotbalist foarte serios, cu o bună orientare în joc. Lovea mingea cu ambele picioare și avea detentă, un joc bun de cap, cu un simț dezvoltat al porții, un adevărat vârf de atac. A marcat de 80 de ori pentru echipa UTA, cifră care îl situează pe un remarcabil loc trei în ierarhia golgheterilor Bătrânei Doamne, după Ladislau Brosovszky și Ludovic Bonyhádi. A avut adversari redutabili din fotbalul românesc, în fața cărora a luptat de la egal la egal: Ion Voinescu, Vasile Zavoda, Gheorghe Constantin, Mircea Dridea, Zoltan Ivansuc, Lajos Sătmăreanu, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Cornel Dinu. A plecat mult prea repede, dar ne-a lăsat povestea unui golgheter de neuitat.
Mihai Țîrlea junior, dăruit de ursitoare la naștere cu har fotbalistic și cu putere de a trece peste cotiturile și popasurile vieții, a făcut parte dintr-o generație de excepție. Era între copiii cu talent remarcabil în fotbal care au fost selecționați din multe tabere de pregătire de pe întreg cuprinsul României și chemați la București pentru pregătire cu cei mai buni antrenori pentru copii și tineret, școlarizare și educație. Acolo, la „Luceafărul”, de fapt selecționata de juniori a României, Țîrlea, Hagi, Muzsnay, Belodedici, Balint sau Iasko au urcat treaptă cu treaptă spre fotbalul de performanță, spre echipa națională de seniori a României.
Lansat la UTA, spre bucuria tatălui, dorit de multe echipe de top ale momentului, Mihai Țîrlea junior a ales Sportul Studențesc București, unde a fost coleg cu arădenii Marcel Coraș și Adrian Lucaci. La echipa din Regie s-a impus alături de nume importante din fotbalul românesc, titulari în națională. Ascensiunea trăită în tricoul echipei bucureștene l-a adus pe „Miță” în echipa României, condusă atunci de selecționerul Emeric Ienei, unde a avut colegi jucători de mare talent: Lung, Rednic, Belodedici, Klein, Bölöni, Lăcătuș și Hagi. A închis cercul tot acolo unde a crescut, în curtea Bătrânei Doamne.
