La un an de la debutul în activitatea publicistică, alături de Bogdan Cioara, cu „40 de ani şi o Minune” (un volum despre clipele de glorie trăite de UTA la Feijenoord în anul 1970, rememorate de marea parte a „actorilor” reîntorşi după patru decenii la locul faptei – arena De Kuip din Rotterdam), colegul nostru, Radu Romanescu, a „recidivat” cu o nouă carte.

Eroul publicaţiei „Viaţa ca o carte, cartea unei vieţi” este regretatul Viorel Butaru, care s-a stins în luna decembrie a lui 2011. „Dudu”, cum era cunoscut în lumea fotbalului, și-a legat cea mai mare parte a carierei de buturile Vagonului Arad, în a cărei poartă a stat mai bine de 10 ani, între 1976 și 1989, având colegi de generație fotbaliști ca Ardelean, Borugă, Axente, Drăuceanu, Bizău, Cilian, Roșca, Broșovschi, Domide, Gall, Șandor, Dușan, Maghiș, Bora, Mulroth, Leac, Szabo, Vînătoru, printre alții. A făcut parte și din echipa UTA-ei, în aceeași perioadă cu Silviu Iorgulescu, apărând, în cariera sa, și poarta Chimiei Rîmnicu Vîlcea.

Cele aproape 200 de file sunt dedicate de autor şi de soţia lui Butaru, Mariana Hortenzia Faur, celui care a fost: „un om onest şi simplu, un sportiv desăvârşit, un prieten de nădejde şi un soţ devotat. Un bun portar, un bun prieten, un OM ADEVĂRAT!“. Viorel „Dudu“ Butaru!” 

I-au cinstit memoria, odată cu lansarea cărţii (într-una dintre sălile Hotelului „Astra”) , alături de iubita sa soţie şi membrii ai familiei, micii fotbalişti ai UTA-ei de la grupele 1999 şi 1996, foşti coechipieri şi prieteni dragi, oameni de fotbal, jurnalişti, iubitori ai sportului, apropiaţi. „

„Dudu” Butaru a fost evocat ca om, fotbalist şi prieten. S-au spus poveşti încărcate de emoţie, însă ceva din spiritul glumeţ şi optimist al valorosului portar s-a păstrat şi la evenimentul de miercuri seara. „Iubea viaţa, iubea sportul, iubea copiii şi mai presus de toate ne iubea pe noi – familia şi prietenii lui”, scria soţia sa în prefaţa…cărţii ca o viaţă. Viaţa uneia dintre gloriile sportului rege arădean.