Flavius Domide, „copilul teribil al Bătrânei Doamne”, primeşte Distincţia de Onoare a Judeţului Arad
Acum, când se pregăteşte să aniverseze 65 de primăveri, Aradul
Fotbalul arădean s-a îmbrăcat în negru în a treia zi de Paşte. Peste 300 de oameni, majoritatea aflaţi în slujba sportului-rege şi-au spus la trista revedere „Hristos a înviat!”, dar şi „Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească”.
Se spune că Dumnezeu îi cheamă la El pe cei buni de Paşti sau de Crăciun, ca să le deschidă Poarta Raiului…
Bătrâna Doamnă îmbracă straie cernite. Aseară, după o grea suferinţă, s-a stins din viaţă Miroslav Vidac, unul din portarii de legendă ai UTA-ei. Avea 61 de ani.
Era mezinul echipei în deplasarea UTA-ei la Rotterdam. Mihai Jivan crescuse în curtea clubului alb-roşu de la 10 ani, terminase junioratul cu Alexandru Dan, şi Coco Dumitrescu îl trimisese la Constructorul, apoi la Vagonul
În timp ce împlineşte un secol de existenţă, gruparea arădeană poate privi înapoi cu mândrie. Dintre disciplinele sportive practicate de-a lungul celor o sută de ani de viaţă ai AMEFA-ei, halterele au un loc special, în primul rând. Titlurile mondiale şi europene cucerite sunt în peisaj cu cele mai râvnite medalii, cele olimpice. Iar halterofilii de la AMEFA le-au cucerit şi pe acestea.
Un secol de amintiri sunt în scrinul vechiului club arădean, parte vibrantă în istoria sportului românesc. Clubul condus azi de Gheorghe Biriş pleacă din perioada romantică a sportului şi merită să ne oprim puţin ca să ne uităm în urmă. Pentru că trecutul ne arată adevărata indentitate.
Primul crochiu, aparent inofensiv, e făcut de fostul portar Ioan Bătrâna şi e dublat de al doilea, al lui Viorel Sima. Un tip decis „uscat şi cu lentile de contact”, cum şi-l aminteşte „Moachi”, Dumitru Calinin a rămas pe retina celor care cu care a împărţit vestiarul utist drept un fotbalist fără complexe, indiferent de adversar. Hotărât până la sacrificiu, direct proporţional cu inima de aur de care-şi amintesc toţi că-i bătea în piept.
Avea 25 de ani, mergea pe 26, atunci când a marcat cel mai greu gol. După acel gol, s-a vorbit în toată lumea de o echipă din România, estul Europei. Echipă mică, susţinută de o fabrică textilă. După patruzeci de ani, încă vorbim de acel gol. E marele nostru gol, marcat în poarta campioanei lumii de Florian Dumitrescu.
Golgeterul utist din 1970 a rămas în amintirea tuturor prin modestia lui. Fizicul robust nu l-a împiedicat să fie letal în faţa porţii, iar simţul pentru gol marcat din orice poziţie a făcut să fie comparat cu un mare star al acelor ani, neamţul Gerd Muller.
„Îmi amintesc cum a strigat imediat după ce am primit golul: ‘Hai să jucăm!’ Era tot timpul cu gura pe tineri, îi mobiliza în continuu”. Mihai Jivan, cel mai tânăr utist din lotul de la Rotterdam îl evocă pe Iosif Lereter, cel care, împreună cu Eugen Pojoni, a condus baricada ridicată în faţa lui Gornea în duelurile cu Feijenoord.