Dimineaţă tristă pentru UTA, la aflarea veştii că aseară s-a stins antrenorul emerit Alexandru Dan. În vârstă de 83 de ani, Nea’ Dan, cum era cunoscut de toată suflarea fotbalistică arădeană, a suferit o comoţie cerebrală în urmă cu aproximativ o lună, fiind internat la spitalul din Ghioroc.

Legat de UTA vreme de patru decenii ca antrenor al copiilor şi juniorilor dar şi la prima echipă, Alexandru Dan a rămas întotdeauna lângă clubul căruia i s-a dedicat. Sufleteşte, a fost alături permanent de generaţiile care au urmat, dar şi în prim-planul frumoaselor întâlniri ale vechilor jucători, încântînd cu poveştile-i pline de farmec.

„Mi-a fost ca al doilea tată, dar, de fapt, a fost tatăl tuturor, începând de la Brosovszky sau Domide, care erau puşti când a început el la UTA”, spune Gheorghe Vaczi II, președintele Old-boys Club UTA, organizație fondată de Alexandru Dan.

Era distins cu titlu de antrenor emerit, membru de onoare al Federației Române de Fotbal și cetățean de Onoare al Aradului.

Diseară, la 19,30, la cimitirul „Pomenirea”, are loc rugăciunea pentru sufletul lui nea’ Dan.

Înmormântarea e mâine, 9 august, de la ora 14,00.

Dumnezeu să-l odihnească!

Carte de vizită Alexandru Dan

Născut pe 1 octombrie 1928, Alexandru Dan a început fotbalul în 1945 la Unirea Arad. În anii 1949-1951 a jucat la Armata Cluj şi Armata Craiova, în divizia B. În 1951 s-a transferat la CFR Arad, unde a evoluat până în 1963, când şi-a încheiat cariera de fotbalist. Din 1961 a început şcoala de antrenori la Bucureşti şi a primit în grijă o grupă de juniori de la CFR, unde i-a pregătit printre alţii pe Brosovszky, Cura, Pantea şi Gaboraş. În 1963 a fost transferat ca şef al centrului de juniori de la UTA. În campionatul 1964-65, a ajuns cu o grupă de juniori în semifinalele Campionatului Naţional cu un lot din care au făcut parte Domide, Czako, Axente şi Toma Dobândă. Tot în 1964 a fost numit de FRF selecţioner pe regiunea Banat, alături de Jackie Ionescu, pentru copii şi juniori. În paralel cu activitatea la UTA, din 1964 a fost antrenor la echipele naţionale de juniori II, până în 1974. A continuat la UTA, unde a mai fost numit de patru ori antrenor principal la echipa mare, de două ori în divizia A şi de două ori în B. O perioadă scurtă a fost chiar vicepreşedinte. În 1992 s-a pensionat. În perioada 1991-1995 a fost preşedinte la AJF Arad. Distincţii: Cupa FRF pentru cel mai bun antrenor de copii şi juniori din România (1965), titlul de antrenor emerit pentru pregătirea copiilor şi juniorilor (2002), titlul Pro Urbe, cetăţean de onoare al oraşului Arad, pentru activitatea de 30 de ani la UTA (2002), diploma de onoare a FRF pentru merite deosebite în dezvoltarea şi promovarea fotbalului (2005).