Seara care a amintit de adevărata UTA: Iosif Lereter și Ioan Tăuceanu, sărbătoriți de familia alb-roșie. GALERIE FOTO!
UTA e altfel decât cea descrisă în termenii care-au înconjurat-o în ultimele zile și ore. În timp ce clubul arădean e prins în absurd, adevărata UTA, adică oamenii care au făcut istoria, s-a reunit să-și sărbătorească doi eroi. Pe Iosif Lereter și pe Ioan Tăuceanu. Iar în sala Palatului Administrativ ce poartă numele regelui Ferdinand, preț de un ceas, a reapărut acea senzație de UTA care nu vrei să dispară niciodată.
Nu s-au folosit cuvinte mari, pentru că marii performeri nu au nevoie de ele. Doar prezențele lui Ion Pîrcălab, Emil Floruț, Ioan Igna și Jackie Ionescu ca invitați speciali au fost îndeajuns ca atmosfera să fie cu adevărat specială.
Premierile lui Lereter și Tăuceanu au fost anticipate de câteva mărturisiri unice, confruntate involuntar cu tristețea unui prezent nebănuit vreodată de bărbații care făceau legea în fotbalul românesc acum câteva decenii.
„Sunt mândru și foarte încântat că am fost invitat la Arad, pentru a face parte din această familie deosebită. Aici am întâlnit oameni deosebiți, tot timpul mă gândesc cu mare plăcere la acest oraș, la anii petrecuți aici. De aici a pornit toată cariera mea, aici am învățat ce aveam de făcut ca să mă călăuzească în viață. Sunt emoționat, aici am petrecut cele mai frumoase clipe ale vieții mele”, a punctat „Săgeata Carpaților” de odinioară, Ion Pîrcălab, fratele lui Coco Dumitrescu.
„Îmi face plăcere să repet câteva cuvinte pe care le spun de fiecare dată când vin la Arad. Am arbitrat la toate turneele mari, în 7-8 țări. Întotdeauna la conferințele de presă eram invitat să mă prezint. Și mă bucuram enorm când spuneam că sunt din Arad și mi se răspundea imediat cu „UTA!”. Azi, să știți, că nu mi-a mai spus nimeni așa. Aștept ca atunci când Ovidiu Hațegan va spune că e din Arad să i se răspundă „UTA” şi lui”, au fost cuvintele lui Ioan Igna, care, înainte să devină unul din marii arbitrii ai lumii, a fost fotbalist la UTA.
Emil Floruț, component al trupei arădenii la sfârșitul anilor 50 și în prima parte a anilor 60, a arătat impresionat de reunire și a impresionat puternic prin cele câteva cuvinte rostite: „Onorat sunt de prezența dumneavoastră! Nu sunt obișnuit să vorbesc, mi-a plăcut să joc și cred că mi-am făcut datoria pentru acest oraș. Vă mulțumesc!”
„Suntem și vom fi utiști toată viața”, a prefațat Gyuri Vaczi momentul premierii lui Lereter și Tăuceanu, survenit după ce i-a felicitat și Alexandru Meszar, iar Flavius Domide și Gabi Biro au conferit și mai multă greutate momentelor.
Președintele Old Boys UTA și Ionel Costin, ajutați de Dorel Cura, le-au oferit celor doi mari fotbaliști de odinioară tricouri alb-roșii cu numele lor inscripționate. „Omul sfințește locul. Dacă ne-am întâlnit la această sărbătoare, înseamnă că am făcut totul cum a trebuit și când a trebuit”, e concluzia lui Iosif Lereter, care a primit prin intermediul lui Jackie Ionescu urări și de la Poli Timișoara, unde a jucat înainte să vină la UTA
Momentul de final i-a fost dedicat lui Teodor Gherle. Organizatorul de competiții (și mai mult decât atât) al UTA-ei vreme de patru decenii a primit și el un tricou, cu numărul 12, pentru că devotamentul său l-a transformat în al doisprezecelea jucător. „Și la echipă, și în întreprindere, am avut privilegiul să lucrez cu oameni deosebiți, antrenori, sportivi, conducători respectiv muncitori, maiștri, tehnicieni aflați la UTA de pe vremea baronului Neuman. Îmi exprim satisfacția că am putut să fac parte din această mare familie a UTA-ei”, Teodor Gherle a încheiat cu aceeași dorință exprimată de întreaga audiență, revenirea UTA-ei la viață…
*** Astăzi, la meci
Sâmbătă după-amiază, pe arena Francisc Neuman, trupa utistă de old-boys întâlnește o selecționată compusă din fotbaliști ai lui Poli Timișoara, FC Bihor și Corvinul Hunedoara.
Un comentariu
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Intr-o tara in care avem 3 regi ,1 imparat,588 de parlamentari, iar in orasul nostru este chiar Zeus,acesti Oameni trec complet neobservati.Respect si multa sanatate.
Citez:
„oameni deosebiți, antrenori, sportivi, conducători respectivi muncitori, maiștri, tehnicieni aflați la UTA de pe vremea baronului Neuman”
Lasa ca au avut grija bucurestenii si oltenii sa schimbe mentalitatea in Transilvania ! Acum cu greu mai gasesti astfel de oameni in Arad.
Era prin Toamna anului 1968, stateam intr-o lacalitatea de langa Arad. Duminica la ora 12.00 fugeam de acasa, iar inainte cu o ora, de inceperea jocului, eram la portile stadionului, astepatam ca vre-un nene sa ma ia de mana si sa ma bage pe stadion.Cand nu reuseam sa intru ma strecuram pe linga cei care rupeau biletele s-au escaladam gardurile. Odata ajuns pe stadion strigam in continuu UTA UTA UTA tinand isonul celor 10-11.000 de spectatori.Eram incantat de jocul favoritilor mei, bucurandu-ma din adancul sufletului, atunci cand acestia castigau si plangand, in hohote, la vre-un esec. Dupa, fiecare joc, nu uitam, sa iau de pe jos un bilet de intrare si un program. Seara tarziu, cand ajungeam acasa, tata imi aplica „constitutia” si apoi, pana peste doua saptamani,(cand jucau favoritii mei acasa) eram cel mai cuminte copil. Dupa care faza se repeta, acceptand sa iau bataie, numai sa-i vad pe idolii mei jucand fotbal iar eu sa strig, UTA UTA UTA. Dupa fiecare joc, vizionat pe viu, imi adunam prietenii, vecinii si colegii povestindu-le, cu infloriturile de rigoare, fazele cele mai spectaculoase din meci, justificandu-ma in acelasi timp cu biletul si programa, adunate de pe jos.
Crescand mai mare, am inceput sa joc fotbal, incercand sa-mi imit idolii. De cele mai multe ori nu-mi reusea dar eu eram satisfacut ca, asa a oprit pe piept mingea, Loli Lereter, s-au asa alunecare a facut Goby Birau, sau asa pasa dadea Flavius Domide,etc, etc. Cu toate acestea nu lipseam de la nici un meci al iubitei mele echipe UTA.
Pe urma m-am inscris la aproape toate excursiile organizate, de liga suporterilor textilisti, cu ocazia jocurilor din deplasare. Nu era probleme ca mai luam in cap vre-o rosie, vre-un ou clocit s-au vreun cartof, important era sa sustinem si sa scandam numele UT-ei. Ba cateodata mai luam si cate un picior in partea dorsala, sau vre-un pumn dupa ceafa. Dar totul trecea, numai iubirea pentru UTA era vesnica.
Si acum stimati prieteni, de pe acest site, spuneti-mi cum ma simt eu, cand aflu ca „dragostea mea dintai” moare, adica se desfinteaza, din cauza unor neghiobi care n-au avut nimic comun cu acest club si care credeau ca se vor imbogati de pe urma reputatiei acestuia. Cum ma simt eu, cand vad ca un primar pe care l-am votat si caruia i-am facut lobby in electorale, lasa niste impostori sa distruga un brand atat de renumit, contribuind si aplificand distrugerea lui, bucurandu-se de acest lucru. Cum ma simt eu cand vad ca la mitingul din Iulie erau doar vre-o 300 de spectatori care iubesc cu adevarat acest brand.Toate lucrurile, parca sunt facute impotriva mea, impotriva IUBIRII MELE VESNICE-UTA ARAD.
Ma simt tradat, ma simt un nimic, ma simt, atat de neputincios in fata realitatii si a celor care imi distrug clubul iubit.
Si acum spuneti-mi Dumneavoastra, dragi prieteni, pot accepta in sufletul meu o alta echipa, numindu-se ea chiar UTA, dar nu adevarata mea dragoste.
Nu Domnilor, daca UTA moare, pentru mine UTA MEA este vesnica, iubind-o mereu si purtand-o in sufletul meu, ne-mai existand loc pentru o alta echipa.
Cu stima si respect pentru toti UT-ISTII, pe care ii cred, ca sufera alaturi de mine si multa sanatate fostilor mari jucatori care au reprezentat acest club si care mai sunt in viata iar celor care au plecat dintre noi il rog pe bunul Dumnezeu sa-i ierte si sai odihneasca in pace.
respect pentru poznasul de sus,suntem multi ca el,radule uta e una singura nascuta de baron[nu facuta la ordin gen steaua,dinamo,victoria]in 1945 cu istoria ei pina astazi legiferata de frf si uefa prin afiliere,ce-a mai neagra perioada din istoria uta se leaga de falca la primaria aradului,patronul tradidional,moral,spiritual,financiar[prin diferite pirghii] e aradul,jud arad si suporteri de pretutindeni asta trebuie sa inteleaga presa sa luptati si sa reflectati adevarul despre uta ca no-fi falca vesnic
Am mai spus-o in alte postari… nu am prins acele meciuri in care jucau zeii nostrii Domide, Lereter si altii dar UTA in Arad inseamna pentru ARADENI cat 100 de fantani si nimeni nu ne poate lua aceasta dragoste… Dupa ploaie va venii si soare pe ultia noastra… Adevarat este ca UTA in ultimii ani a fost foarte greu incercata si cum am mai spus doar numele si dragostea catorva suporteri am mai tinut-o in viata
Pentru Cârcotaşul….felicitări pentru comentariu…poate fi oricând un articol pe acest site. Spre mândria, nostalgia şi fericirea multora dintre noi , acest scenariu întâmplat dumneavoastră în copilărie este identic cu al multora din generaţia noastră.
Avram sau Carcotasul este aceiasi persoana. Nu m-am semnat cu numele meu pentru ca in fotbalul aradean si in mod special in fotbalul judetean de multe ori am „carcotit” demascand si criticand ilegalitatile facute de cei care ar trebui sa fie un model pentru mai tinerii care practica sau admira acest sport suferind sau bucurandu-se de pe urma lui.
Diferenta dintre noi, cei, care iubim acest sport si ei, este ca: noi traim pentru el, suferind in continuare la esecurile echipei favorite iar ei traiesc din fotbal, nepasandu-le de rezultatele si performantele echipelor sau de iluziile destramate a mii de suporteri.
Dragi suporteri ai brandului ardean, vreau sa va marturisesc ca atunci cand echipa noastra favorita obtinea ultimele titluri de campioana impotriva marilor echipe comuniste Steaua si Dinamo, la conducerea judetului era primsecretar, tovarasul HAS. Acesta era trup si suflet pentru UTA, iar inaintea jocurilor intra la vestiare, pulsand premierea jucatorilor in cazul viitoarelor victorii.
Domnul Loli Lereter poate afirma sau infirma faptul ca la un joc cu FC Arges a fost contactat de un conducator al echipei oaspete, oferindui-se fiecarui jucator suma de 2.000 lei. Afland, de la presedintele de atunci, de acest lucru, tovarasul HAS a intrat in vestiare si le-a spus jucatorilor ca le da 3.000 de lei la victorie. Ceea ce a urmat, a fost victoria gazdelor, la scor, Loli marcand nu mai putin de 3 goluri, uimind asistenta prezenta si pe arbitrul Sever Muresan.
Pe cand oficialitatile aradene vor proceda conform predecesorilor sai???
Nelutule, pardon Domn Profesor, va multumesc pentru aprecieri, fiind ferm convins ca sunt multi suporteri asemeni noua, care sufera de necazurile actuale ale clubului nostru favorit si care au trait vremurile de bucurie si extaz cand UTA era pe culmile clasamentului din prima divizie nationala.
Situatia social-economica a tarii si in mod special a judetului nostru face ca interesul personal sa fie primordial in detrimentul fotbalului. Autoritatile locale nu au timp si nici un interes sa se implice in fenomenul fotbalistic, promitand doar in electorale ca la Arad se v-a face echipa competitiva, pe masura orasului pe care-l vor pastori. Promisiunile ramand doar la stadiul incipient, omitandu-se, cu buna stiinta indeplinirea lor.
Din pacate, in Arad, fotbalul va lua amploare in momentul in care la conducerea orasului se va afla un primar caruia sa-i placa acest sport si care, ar trebui, sa nu uite ca UTA se confunda cu istoria orasului, reprezentand brandul acestor locuri si cu care aradenii se mandresc.
In rest numai de bine.