Ştiţi în ce constă puterea unui foc mocnit? Cel mai bine o ştiu vechii fierari, vechii potcovari care mereu dezbrăcaţi până la brâu , mereu mânjiţi de amestecul de transpiraţie , cărbune şi fum lucrau fierul topit de jarul întreţinut cu „ foalele”, acel burduf dădător de oxigen grămezii de jar de pe vatră.

Niciodată fierarii nu au folosit focul viu, flăcările , spectaculoase în felul lor, dar…care se mistuiesc rapid.

De mult timp încoace, Gheorghe Vaczi şi consilierul Ionel Costin( fost şi el fotbalist de un oarecare nivel) reprezintă „ fierarii” brandului UTA. Periodic , cei doi, „transpiraţi”, „mânjiţi” în sensul frumos al cuvintelor scot câte-o bijuterie din jarul mocnit al fotbalului arădean.

Când aproape toată lumea fotbalistică din oraşul nostru îşi pierde şi ultima speranţă, cei doi trăbăluiesc în „ forjă” şi prezintă  pe verdele crud al gazonului bijuteriile brandului UTA: Pârcălab, Lereter, Floruţ, Tăuceanu, Metzcas, Igna,Domide, Biro, Jivan, Teodor Gherle, Macavei…

Generaţiilor care au trăit spectacolele acestor magi li se face „piele de găină” doar când îi văd, ochii li se înceţoşează de lacrimi când aceştia încep să şi povestească.

Pe Emil Floruţ , lacrimile au fost cele care l-au împiedicat să-şi termine speach-ul de la Primărie, Ioan Igna , mai puternic povestea cum la prima apariţie a lui Tăuceanu, de numai 56 de kg,  în bazinul de refacere  al bătrânului stadion „ Neuman”, regretatul Bimbo Farmati a exclamat în graiul său inconfundabil: „ Hat uite a venit Ulysee”. Sau când Gyuri Vaczi  de la microfon,  s-a lansat cuprins de emoţii şi patriotism regional, „ Să nu uităm niciodată  şi nimeni să nu uite că Aradul şi Craiova sunt capitale ale provinciei în fotbal”, Jacky Ionescu , aflat la masa prezidului, s-a aplecat subtil , a întors capul spre Vaczi  şi l-a întrebat ,prefăcut mirat ,cu finul şi inegalabilul său umor : „Şi Chiajna , nu?”

Nu ştim cât timp vatra cu jar a lui Gyuri şi Ionel  va mai funcţiona, nu ştim cât vor mai trăi brandurile Corvinul, FC Bihor  şi Poli Timişoara pentru a răspunde prezent  la acţiunile celor doi. Teama adevărată o reprezintă imposibilitatea actualelor şi viitoarelor generaţii de a „ sufla în acel burduf dădător de oxigen” pentru întreţinerea a ceea ce au fost cele mai frumoase, cele mai cunoscute şi cele mai iubite  trei litere arădene: UTA.

Ioan Hamza