La gât are medalia de campion, trofeul și un buchet de flori. Îl încadrează, și ei proaspăt distinși de Mircea Angelescu (șeful de atunci al fotbalului românesc), antrenorul Ioan Reinhardt și colegul din defensivă Jenö Pozsonyi transmit atitudine efervescentă a marii reușite. După 15 ani lungi de așteptare, în 1969 UTA se încorona din nou cu titlul de campioană a României. Ștefan Bakos era căpitanul ei.

Avea 31 de ani atunci și de cinci sezoane era om de bază în echipă. Născut pe 4 martie 1938 la Pecica, se afirmase mai întâi la Oradea, după ce jucase și la Sighetul Marmației și Baia Mare. Când a venit la UTA a acoperit locul legendarului Iosif Kapas. Mai întâi a jucat sub comanda lui Cibi Braun, alături de Țîrlea, Floruț, Metskas, Chivu, Comisar, apoi în rol și-a intrat Coco Dumitrescu. Se forma acea mare generație care a câștigat campionatele din 1969 și 1970. Bakos a fost acolo, de fiecare dată.

1970 a însemnat sfârșitul carierei sale din iarbă, după ce a mai jucat puțin pentru Vagonul Arad, împreună cu Gheorghe Gornea. Pasiunea a rămas, a jucat des în superbele meciuri ale amintirilor împreună cu colegii de altădată.

***

În ianuarie 2006, un bărbat înalt, cu părul alb se distingea în mulțimea strânsă în fața stadionului ”Francisc Neuman” să-și ia rămas bun de la marele Zoltan Farmati. „Am avut bucuria să îi fiu prieten”, a șoptit. Locuia deja în Ungaria, de ani buni, dar UTA și marii ei fotbaliști îi rămăseseră în inimă pentru totdeauna.

***

În urmă cu câteva zile, un mesaj trist, din partea fiului Ladislau Bakos, a venit spre echipă: „Din păcate, a murit marele fotbalist și căpitan al echipei UTA Ștefan Bakos, în data de 30 iulie”.

„A fost un băiat jos-pălăria!”, e evocarea clară a lui Christos Metskas, cel care i-a fost alături în defensiva roș-albă în primii ani.

Odihnește-te în pace, CĂPITANE! UTA îți mulțumește pentru ce i-ai oferit și îți va păstra amintirea!

uta-arad.ro

Sursa fotografiilor: https://araduta.wordpress.com/2014/07/06/fotbal-club-uta-istorie-in-fotografii/bakos-2/