Glorii aradene

Un chip dintr-o fotografie veche se aprinde. Amintiri cu echipa Baronului Neuman: „A fost frumos…”

17 august 1937 scrie lângă fotografia făcută lângă tribuna de lemn de pe stadionul Gloria. E echipa de ”pitici” a Societății de Gimnastică Arad. Sau ATE, cum era mai cunoscută în acele timpuri, după prescurtarea denumirii complete din limba maghiară – Aradi Torna Egylet. Atracțiile fotbalistice mari ale orașului erau Gloria și AMEFA, amândouă jucau pe prima scenă, dar ATE era cel mai vechi club al Aradului, înființat la 1878. Secția de fotbal și-o deschisese în 1901. Acolo și-a câștigat prima legitimație de fotbalist marele campion utist Andrei Mercea (n.1924 – d.2002). E în rândul de sus, al treilea din stânga. Din albumul său e fotografia.

24 septembrie 2019. Studiază atent fiecare chip din poză. La un moment dat, privirea i se oprește asupra unuia dintre băieți, primul din dreapta, pe rândul de jos: ”Aici sunt eu!”, zâmbește. Când aparatul foto fusese declanșat acolo, pe Gloria, când mai era puțin din vara lui 1937, avea 13 ani. Acum, în septembrie 2019, Ioan Rosenzweig numără 95 de ani. Își deschide scrinul cu amintiri și vin în timpul nostru campioni ai marii ITA, cea înconjurată de parfumul dăruit de baronul Neuman. Plus alte povești pline de farmec despre fotbalul arădean.

Întâi, să-l cunoaștem mai bine pe Ioan Rosenzweig. „La 10 ani am început fotbalul, la ATE, și am rămas până la tineret. Era acea tribună de lemn, iar în capăt era o clădire, acolo era Boloș-bacsi, magazionerul, parcă-l văd înaintea mea!, el ne dădea papucii și echipamentul”, povestește Iancsi-bacsi, cum îi spun prietenii. „A fost un an în care am terminat primii în Arad, s-a întâmplat când au venit aici niște băieți din Austria în vacanță și au stat la familii din oraș. I-am dus la echipă și cu ei, Otto și Erwin îi chema, am câștigat campionatul de pitici”, continuă. Privirea alunecă din nou spre fotografie, unde îl recunoaște pe antrenorul Vasvari (stânga, sus), apoi îi face un crochiu lui Andrei Mercea: „Am fost prieteni buni, umblam împreună la școala de dans, așa era moda atunci, mergeam de trei ori pe săptămână. A fost un băiat tare liniștit, calm. A fost cel mai bun fotbalist din echipa noastră, la fel și la UTA”.

Adversarele ”gimnaștilor” din Campionatul Aradului erau Unirea, Fulgerul, Înțelegerea Grădiște, Olimpia Micălaca, Rovine Pecica, Fortuna sau Clubul Atletic Arad. „Gloria și AMEFA erau cele mari, jucau în prima divizie”, întărește veteranul, care înșiruie perfect primul unsprezece al AMEFA-ei care lupta de la egal la egal cu marile echipe ale vremii de pe prima scenă: „Sadovsky – Slivăț, Buibaș – Szurdi, Szabo, Szaniszlo – Cucula, Leb, Perneki, Prassler, Bătrân. A fost cea mai bună echipă de la AMEFA pe care am văzut-o”.

Amintiri cu ITA

Domnul Rosenzweig a trăit Al Doilea Război Mondial în linia întîi, la Păuliș. Odată trecute ororile războiului, Pacea le-a readus oamenilor bucuriile de odinioară. La Arad, o contribuție enormă a avut-o Baronul Francisc Neuman, care, în 1945, crea cea mai frumoasă poveste a orașului, cea intitulată ”ITA”. Interlocutorul nostru reface prima formulă de aur, care fermeca întreaga suflare fotbalistică din România: „Marki era în poartă, a fost și el la ATE, iar în fața lui, apărători, erau Vass cu Lorant. Half juca Băcuț, stoper era Pall, lângă el, Petschovsky. În față: Nicșa (înainte fusese dr. Țăranu), Stiebinger, în centrul atacului juca Bonyhadi, apoi, Mercea, și Toth III. A venit și Dumitrescu, extrema Naționalei, la început era rezervă la ITA”.

„La toate meciurile mergeam cu ei, și la Oradea, și la Cluj, și la București… Îmi erau prieteni. Cseledes, de la Banatul Sînnicolau Mic, care a fost mai târziu antrenor la FZ, avea un local în Aradul Nou, de fiecare dată mă invita și pe mine în fiecare miercuri după-masă, când se strângea echipa acolo. Cu Petschovsky am făcut școala de șoferi. Mi-a plăcut mult de el, era subțirel, dar trăgea din orice poziție. Dar cel mai mult mi-a plăcut Bonyhadi. Acolo, la local, a făcut un pariu că dă gol cu capul la următorul joc. La meci, a trecut de fundaș și de portar, s-a culcat și a împins mingea cu capul în plasă! Și era campionul Aradului la suta de metri, așa solid cum era! Peste tot am umblat cu UTA, a fost echipă frumoasă și în anii ’50, când era Serfözö la noi. Era frumos și pe stadionul din Arad, să sperăm că va mai fi așa”, spune Iancsi-bacsi, care-și amintește și de figura lui Francisc Neuman.

Transilvania

Mai povestim. După Societatea de Gimnastică, Ioan Rosenzweig s-a mutat în cartierul Pârneava, pe strada Gheorghe Doja, unde locuiește și azi. ”Aici am jucat la Transilvania, până la 30 de ani. Era împărțit cartierul între două echipe, Unirea era cealaltă, avea terenul dincolo de strada Dorobanților, iar noi jucam pe câmp, spre Aeroport, unde e azilul de bătrâni. Terenul nostru fusese al Crișanei, care se desființase. De la noi au plecat la UTA portarul Catranici, Jivan și Dodean. Sida Bela (n.n. colaborator apropiat al lui Coco Dumitrescu pe partea de jucători tineri) era antrenorul nostru, era un antrenor bun”, rememorează, readucându-i în prezent pe vechii săi coechipieri de la Transilvania: „Catranici era portar, apoi a venit Turi. Darida, Bocșa, Docmanov și Hegyi erau fundași, Faur, Dodean și Jung jucau stoperi, la halfie (n.n. mijlocul de azi) erau Almassy, Haller, Ciobanu, iar la înaintare îi aveam pe Hubert (centru), Tașin (inter), eu jucam inter stâng, Munteanu, care a fost și arbitru, era extremă dreaptă, iar extremă stânga juca Ragner, a murit tânăr… Asta era echipa noastră”. Povestește și despre rivalii din cartier, cei de la Unirea, cu ”vârfurile” Alexandru Dan, viitorul antrenor emerit, și Ilie Don, campion cu UTA în 1954, lângă ei jucau portarul Kernes, frații Tomuța, stoperul Nădăban, Grechner, sau extrema stângă Colarescu.

Foto: Ioan Rosenzweig, la 95 de ani, cu o parte din trofeele câștigate de-a lungul unei cariere sportive de excepție

Un meci de neuitat: „Am jucat cu Voința. Am avut vreo 4 sau 5-0. S-a iscat scandal, cei de la Voința voiau să-l bată pe arbitru. Portarul a luat steagul de la corner, iar eu, ca să nu-l ajungă, am fugit să-l apăr. A venit unul din spate și m-a înjunghiat. N-a fost așa grav. Adînc, dar nu a tăiat niciun mușchi. Am mers cu bicicleta la doctorul Munteanu, apoi m-au cusut la spital”. Cicatricea încă se vede!

Cel mai frumos gol: „Cu capul, peste portar. Nu mai țin minte cu cine jucam, că, ani de zile, în fiecare săptămână era meci!”, râde Iancsi bacsi, care ne oferă și cea mai frumoasă echipă internațională preferată, cea a Italiei, cu Olivieri, Foni, Rava, Andreolo, Locatelli, Biavatti, Meazza, Colaussi, Piola…

Polisportiv de excepție

Cariera de sportiv a lui Ioan Rosenzweig a fost extraordinară. Pe lângă fotbal, include încă patru sporturi la care a fost medaliat. „Am făcut ciclism la AMEFA, șase ani nu m-a bătut nimeni din Arad”, se mândrește, revăzând cursele care începeau din fața Palatului Administrativ, mergeau spre Teatru, apoi spre Gară și înapoi, dar și de cele mai lungi, Arad – Păuliș și retur, „pe când erau doar vreo 10 kilometri de asfalt de la ieșirea din Arad”. Urmează canotajul, ”de două ori am fost campion al Aradului”, și înotul, „am câștigat campionatul Mureșului la 500 de metri”. Și încă o bornă, popice, a fost component de bază al campioanei „Prietenii Aradului”, cea mai bună din cele 36 de echipe înscrise în campionatele din 1941 și 1942, „terenul nostru era la Clubul Măcelarilor, în zona străzilor Mărășești și Andrei Șaguna”. Gena a fost moștenită – tatăl său a fost luptător la Clubul Atletic Arad – și transmisă – fiul Ioan și fiica Erzsi au fost și ei campioni la canotaj.  Iar despre Iancsi-bacsi mai spunem că e și veteranul columbofililor din România!

Foto: Tabloul campioanei de popice Prietenii Aradului în anii 1941 și 1942. Portretul lui Ioan Rosenzweig e sub fotografia de grup.

Cea mai frumoasă amintire sportivă?

Tot din fotbal. Tot colorată în roșu și alb. ”Până a fost UTA bună! Toate mi-au rămas în minte. A fost bine…”.

Îți mulțumim, Iancsi-bacsi!

Radu Romanescu (www.uta-arad.ro)

Mulțumiri lui Mihai Vicol, fostul fotbalist al Constructorului Arad, pentru întâlnirea cu Domnul Rosenzweig

Comentarii Facebook

3
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close