Drumul așternut în fața noastră este însă încă lung. Chiar și până la finalul sezonului de iarnă mai sunt 4 meciuri de disputat, meciuri în care UTA poate consolida tot ce a clădit până acum sau dimpotrivă, poate pierde teren în duelul cu alte contracandidate la promovare. Principalul nostru adversar este însă nu în cealaltă jumătate a terenului ci unul nevăzut, dar care se manifestă dureros în mușchii și picioarele jucătorilor. Din păcate, așa cum am văzut în meciul cu Rapid, rezervele de energie ale echipei sunt la cota de avarie, iar numeroasele accidentări își spun cuvântul. Cu toate acestea ne bazăm pe ambiția, pe caracterul de luptători al băieților noștri și pe analiza lucidă a antrenorului Laszlo Balint în a alege formulele cele mai capabile de a cuceri cât mai multe dintre punctele rămase în joc. Însă pentru a obține victoriile pe care ni le dorim în ultimele meciuri din 2019, calitățile strict fotbalistice ale tuturor celor implicați nu vor fi suficiente.

În ultimele trei luni această echipă ne-a produs numeroase momente de bucurie și chiar euforie. Datorită ei la întoarcerea acasă am adus zâmbet în mijlocul familiilor noastre, datorită ei ne-am simțit mândri atunci când a doua zi ne-am întâlnit cu colegii la muncă. E timpul, e momentul să îi întoarcem favorul. Duminică UTA are poate cel mai greu meci din următoarea serie de jocuri. Partida cu Farul poate lansa semnalul că Bătrâna Doamnă rămâne adevăratul pretendent cu argumente al fotoliului de lider sau dimpotrivă poate semăna îndoiala în mințile tuturor. Nu trebuie însă ca acest lucru să se întâmple! UTA este într-o situație dificilă din punct de vedere fizic, medical dar și mental pentru că o înfrângere precum cea de miercuri lasă urme în psihicul celui care iese de pe teren învins. Iar în aceste condiții, primii care trebuie să ofere sprijin și să pună la dispoziția echipei acel ”factor X” care să răstoarne o ecuație nefavorabilă, suntem noi.

Duminică trebuie să lăsăm la o parte pretențiile de analiști și specialiști în tactică și să redevenim suporteri. Duminică trebuie să umplem stadionul până la ultimul centimetru de spațiu disponibil. Duminică trebuie să ne încurajăm echipa de la încălzire și până la finalul meciului. Duminică trebuie să aplaudăm orice reușită și să ridicăm moral orice jucător care greșește. Duminică trebuie să fim noi forța care împinge în plasă o minge care se târâie agonizant către linia porții. Duminică trebuie să fim noi energia decisivă dintr-un organism sleit care face un tacking decisiv în ultimul minut al meciului. Duminică trebuie să ne aplaudăm echipa la sfârșit, cu căldură și cu dragoste, indiferent de rezultatul final.

Avem, cum spuneam, toată încrederea în valoarea și caracterul echipei noastre. Noi știm că ei sunt cei mai buni și că merită nimic mai puțin decât primul loc. E momentul ca și ei să simtă că au în spate nu doar un public ci o familie. La greu, asta face o familie: se adună într-un monolit compact care devine de netrecut prin faptul că fiecare membru îl sprijină pe cel de lângă el. Dacă vom face cu toții asta duminică, suntem convinși că nici oboseala, nici accidentările, nici adversarul și nici alți factori imprevizibili nu ne vor putea opri, iar la final vom cunoaște din nou gustul dulce al victoriei.

Duminica aceasta, cuvântul de ordine este ÎMPREUNĂ!

Suporter Club UTA!”