Ioan Micu se trage din județul Hunedoara, de la Luncoiu de Jos, o localitate învecinată cu Bradul. Acolo a luat contactul cu sportul rege, iar echipa sa de suflet nu poate fi decât Aurul Brad, echipă la care a evoluat de la pitici si până la echipa de seniori. Acum, alături de Aurul Brad, în inima lui ocupă un loc special și UTA. Are 56 de ani și o colecție impresionată de programe de meci, despre care i-a vorbit în detaliu colegului nostru, Ioan Hamza:

– De unde  și de când  această atracție de a colecționa programe de meci?

–  În anul 1977, iulie, la Brad, se disputa un meci amical între Aurul, din localitate și FC Constanța. Echipa constănțeană era într-un cantomanent la Vața Băi. Noi, puștii de atunci, ne „băteam” pentru un loc în echipa copiilor de mingi și mai ales pentru locurile din spatele porților. Am nimerit în spatele porții constănțene apărată de Ștefănescu. Nu prea a avut ce apăra la 3-0 pentru echipa sa, așa că a stat mult de vorbă cu noi, copiii  din spatele porții lui. După meci mi-a dat un atuograf cu dedicație pe un program de meci  și acesta a fost impulsul spre colecție.  În ziarul „Sportul” al acelor ani era o rubrică cu adrese și dorințe ale altor colecționari din țară, așa că încetul cu încetul am luat legătura cu ei și programele de meciuri adunate s-au înmulțit. Și acum am adresele acestora. În România nu cunosc ca cineva să dețină, ca număr, mai multe exemplare decât mine, dar, probabil, sunt unii care au mai valoroase.

– La ce se reduce valoarea unui  program de meci?

– Valoarea unui program este dată, în primul rând, de vechimea acestuia, apoi de competiția pe care o reprezintă și starea de conservare în care se prezintă, formatul și așa mai departe. Am programe scrise de mână sau dactilografiate la vechile mașini de scris, tipărite sau cele din străinătate. Acestea sunt  adevărate reviste de prezentare a meciului, loturilor celor două echipe participante. Am uitat să adaug la valoarea lor, raritatea. De exempul la meciul România – Italia, din anul 1983, decis de golul lui Boloni, marea parte a celor 80 de mii de oameni din tribune au făcut torțe din programele de meci, așa că au rămas foarte puține „în viață”.

– Există o piață a colecționarilor programelor de meci ?

– Da, mai ales aici în România, ne cunoaștem și ne anunțăm când ne intră dubluri. Facem schimburi sau vânzare – cumpărare. Mai participăm la anumite evenimente organizate de primăriile orașelor, de anumite cluburi cu ocazia aniversărilor  din viața  lor , mai dăm telefoane, e-mail-uri etc. Dar odată cu explozia comunicațiilor pe internet, am început să ne cunoaștem și cu alți colecționari din toată lumea. În colecția mea se găsesc aproximativ 9000 de programe unice (adică nu am dubluri la ele), iar restul de peste 1000 sunt dubluri.

– Cum le-ați clasificat  când ați alcătuit colecția?

– La început, le-am îndosariat pe competiții, dar acum le am așezate în clasoare, pe cluburi. De exemplu, tot ceea ce ține de UTA, , Flamura Roșie, UTA  BD  le am în ordine cronologică în același loc sau Vagonul , AMEFA, Uzinele Dimitrov, Rapid, Astra, Unirea Vagonul -CFR etc , toate apărute în ordine cronologică, în alt loc. Poli Timișoara cu variantele ei, CSM Iasi, Mureșul Deva , Bacău, Petrolul….toate în clasoare separate.

– Care e programul de meci la care țineți cel mai mult?

–  Sunt două. Primul este cel de la finala Cupei Campionilor Europeni, dintre Barcelona si Steaua București, meci disputat pe stadionul „Sanchez Pizjuan” din Sevilla, la data de 7 mai 1986. Al doilea este de la un meci cu mine pe teren, la Brad, împotriva echipei Nitramonia Făgăraș, în care sunt prezentat pe pagina a doua alături de regretatul Zoltan Crișan, cunoscuta extremă lansată la Baia Mare , pentru ca mai apoi să evolueze în lotul național.

– Dar cel mai vechi program de meci?

– Cel de la meciul amical internațional  Gloria Arad – FK Željezničar Sarajevo, disputat la Arad în  anul 1952

– Cu ce persoane cunoscute din lumea fotbalului ați avut ocazia să vă întâlniți, să stați de vorbă să faceți schimburi de păreri?

– În primul rând,  îl amintesc pe fostul meu antrenor, arădeanul Ioan Aliman, fost jucător la Gloria Arad. Ulterior, s-a stabilit la Brad, cu Tache Macri, fost jucător la Rapid București, și el un colecționar cu al cărui fiu mă întâlnesc si acum la Brașov. Am ținut legătura și cu Flavius Domide , valorosul jucător al UTA-ei, un colecționar și el. La început, de programe de meci, după care s-a specializat pe colecții de isigne.

– Colecția dumneavoastră cuprinde și programe de meci din alte sporturi, exceptând fotbalul?

– Am două bibliorafturi cu programe de joc de la  meciuri de baschet, handbal, tenis, rugby , volei etc.

P.S.  Pentru cei care împărtășesc aceeași pasiune cu Neluțu Micu, datele de contact ale acestuia sunt: nelutu_brad@yahoo (adresa de e-mail) sau telefon: 0744 646 062