Răzvan Burleanu (37 de ani) este vechiul și noul președinte al Federației Române de Fotbal, după ce toți membri afiliați prezenți la Adunarea Generală de alegeri organizată astăzi, 12 aprilie 2022, pe Arena Națională din București, l-au votat în unanimitate. Nu a fost nicio abținere și niciun vot împotrivă din partea celor 272 de membri prezenţi dintre cei 278 afiliaţi.

Grupările arădene nu au avut absențe pe „Arena Națională”

Printre cei prezenți la datorie s-au aflat și reprezentanții cluburilor arădene afiliate la FRF. Attila Brosovszki (UTA), Nicușor Tanasoglu (AC Piroș Security), Roxana Lasc (Crișul Chișineu Criș), Radu Pop (Șoimii Lipova), Cristian Pilan (Progresul Pecica), Petre Bulza (Gloria Lunca Teuz Cermei), Sorin Grec (Frontiera Curtici), Răzvan Cadar (președintele AJF Arad), Daniel Marcuș (Șoimii Șimand – futsal) și Adrian Palade (ACB Ineu) au ridicat cartonașele verzi pentru unicul candidat, după modelul congreselor de dinainte de ’89.

Pilan l-a validat pe Burleanu

Cristi Pilan chiar a avut plăcerea de a fi nominalizat în Comisia de validare a voturilor exprimate în cadrul Adunării Generale FRF pentru alegerea preşedintelui FRF pentru un mandat de patru ani. Din Comisia de validare au mai făcut parte Bogdan Gheorghiţă, preşedintele AJF Vaslui şi Simion Moatăr, reprezentantul CSŞ Lugoj.

Burleanu: „Am învățat mult de la Adi Lucaci, ceea ce a reușit în toți acești ani va rămâne un reper național”

La precedentele alegeri (2014 și 2018), Răzvan Burleanu l-a avut printre susținători și pe, probabil, cel mai bun președinte de AJF din țară. Este vorba despre Adrian Lucaci, de la dispariția căruia s-au împlinit chiar astăzi doi ani de zile. Cel puțin județul Arad, prin relația strânsă dintre Lucaci și Burleanu, a beneficiat de sprijin important dinspre Casa Fotbalului în vremuri grele. AJF-ul arădean a evitat falimentul, iar în următorii 5 ani, Adrian Lucaci, prin numeroasele sale proiecte, sub formă de competiții rezervate în special copiilor și juniorilor, a devenit un reper pentru fotbalul românesc.

Fiindcă Adi Lucaci s-a stins în startul pandemiei de COVID, în plin lock-down, doar membrii familiei și câteva persoane au participat la slujba de înmormântare, dar Burleanu a vorbit pentru sportarad.ro despre fostul său partener și prieten. Iată ce a avut șeful FRF:

…despre momentul în care l-a cunoscut pe Adrian Lucaci și ceea ce l-a convins să-i dea credit inclusiv prin acel împrumut ce a salvat AJF-ul: „Ne-am cunoscut cu ocazia proiectului său de candidatură la conducerea AJF Arad. Competența și inteligența lui erau mereu susținute de modestie și distincție. Transformase experiența de jucător într-un fundament pentru parcursul său ulterior, în care nu pregeta să învețe, să exploreze, să identifice oportunități pentru fotbal. Am fost convins că Adi Lucaci e o soluție extraordinară pentru fotbalul arădean, pentru că venea cu o strategie, cu o viziune, cu un plan concret în care credea și investea tot ce are mai bun. Și cu singurul obiectiv de a salva fotbalul arădean! Dacă ați putea compara chipurile membrilor AJF Arad înaintea alegerilor din 2014 cu cele de la realegerea lui ca președinte în 2018, mâhnirea și lipsa de perspectivă cu bucuria de a lucra alături de Adi, ați înțelege perfect cât a însemnat el în toată această profundă transformare”

…despre relația profesională și umană avută cu Adrian Lucaci: „Pentru fotbalul arădean, Adi a fost un reper. A promovat acest sport cu toată dăruirea și pasiunea, a elaborat și implementat competiții pentru arădeni, din toate mediile sociale și pentru toate categoriile de vârstă. A preluat un fotbal în colaps și l-a transformat în bucurie și mândrie pentru toată comunitatea! Dacă fotbalul arădean nu l-ar fi avut pe Adi Lucaci în 2014, ar fi tras oblonul și ar fi scris un precedent dureros la nivel național. Ce a reușit în toți acești ani va rămâne un reper național pentru tot ce înseamnă fotbal pentru copii și juniori, promovarea fotbalului, management sportiv. Ideile lui au fost extraordinare pentru că au avut mereu anvergură națională, dedicate dezvoltării acestui sport. Nu întâmplător ideea Cupei Satelor a plecat dintr-un proiect al lui Adi Lucaci, el fiind totodată și unul dintre cei mai activi susținători ai educației specializate în fotbal. Am fost onorat să-i devin un bun prieten. Am prețuit împreună o prietenie deosebită, așa cum amândoi știam că trebuie să fie prietenia adevărată. Născută din valori comune, dintr-o dorință uriașă de a dezvolta fotbalul care înseamnă viața noastră și construită apoi în timp, lucrând cot la cot în proiecte minunate, cu idei și sacrificii…”

…despre luptătorul Adrian Lucaci: „Firește, am știut de suferința lui și de eforturile sale incredibile de a fi totdeauna prezent și proactiv în fotbal, ignorând provocarea destinului. Am fost nu doar surprins, ci copleșit de exemplul pe care l-a oferit, atât mie, personal, cât și tuturor celor din societatea noastră. Am învățat mult de la Adi, va trebui să învățăm și de acum înainte, întorcându-ne mereu cu gândul la el și la proiectele atât de dragi lui. Când vorbeam cu el, nu lua niciodată în calcul un posibil final. Era plin de optimism și cu o mulțime de idei. Nu se plângea, nu stătea pe margine. A fost un luptător până în ultimul moment”

…despre regretul de a nu-și putea conduce pe ultimul drum prietenul: „Sunt trist și dezamăgit că lucrurile s-au întâmplat astfel încât Adi să nu poată primi simbolul final de recunoștință, atât de meritată, din partea comunității arădene și a familiei fotbalului românesc. Dar sufăr mult mai mult pentru că nu mai am alături un foarte bun prieten, cu sfaturile și energia lui…Nu am cuvinte pentru această suferință. Familiei lui Adi îi transmit sincere condoleanțe și, prin intermediul dumneavoastră, sunt cu sufletul alături și voi rămâne mereu. Îi rog pe toți arădenii, dar și pe toți membrii familiei fotbalului românesc, să fie mândri că au avut  alături un model și să învețe din noblețea succesului și a caracterului său”.

Cine a fost sportivul Adi Lucaci?

Născut pe 28 iunie 1966, Adi Lucaci a început fotbalul la Rapid (Vagonul) Arad. A debutat în echipa de seniori pe când avea numai 16 ani. În vara anului 1984, antrenorul Nicolae Pantea l-a chemat la UTA, unde s-a remarcat timp de trei ani. „Ochit” de Universitatea Cluj în anul 1987, n-a ajuns pe malul Someșului, ci la Steaua București, în tricoul căreia a debutat pe prima scenă.

Anul 1988 i-a adus mutarea la Sportul Studențesc. Acolo, în „Regie”, s-a consacrat și trăit câțiva dintre cei mai frumoși ani ai „alb-negrilor”. În 1993 a ajuns la Universitatea Cluj, cea care-l dorise cu câțiva ani mai devreme, a rămas un sezon acolo, apoi s-a întors acasă, la UTA, unde jucat până în 1996. Avea numai 30 de ani, dar o mai veche accidentare la genunchi l-a oprit să mai continue la nivel înalt. Când a tras linie, număra 181 de meciuri jucate în ”A” și 11 goluri marcate. A mai fost jumătate de an în tricoul Telecomului, însă genunchiul accidentat l-a obligat să pună ghetele în cui.

Odihnă veșnică!