La doar 26 de ani ani, Adrian Petre a fost aproape să renunțe la activitatea de fotbalist. Marți, jurnalistul Cătălin Oprișan chiar anunța retragerea atacantului arădean, despre care acesta a și vorbit într-un poadcast, însă de joi fotbalistul a revenit la antrenamentele lui Ilie Poenaru, la Chiajna, după o discuție cu șefii grupării ilfovene. Motivele lui Petre erau legate de problemele de sănătate despre care a acceptat să vorbească și pentru sportarad.ro.

– Adi, este adevărat că ai fost aproape să renunți la fotbalul profesionist?

– Da, ajunsesem într-un punct în care am zis că o pun stop. Chiar am luat această decizie, însă după discuție cu Cristian Tănase și Gabi Tamaș, cei care conduc destinele clubului din Chiajna, am decis să mă întorc acolo. Ei mi-au spus că încă au încredere în mine, iar eu, la rândul meu, am mare dorință de a demonstra că mai pot oferi ceva fotbalului la un nivel bun.

– Ce s-a întâmplat, însă, mai exact? Știam că ești fotalistul Chiajnei, ai dat și un prim gol la Concordia și apoi, dintr-o dată a venit acest anunț inițial al retragerii.

– Da, am fost fotbalistul Chiajnei până pe 9 septembrie. Au venit cei de acolo la mine și mi-au spus că doresc să reziliem contractul și din acel moment mi-am spus: ”Îmi ajunge, deja e prea mult!” Dacă nici la Chiajna nu mai pot juca, atunci nu are rost să mai forțez lucrurile, căci voi merge din rău în mai rău. Nu mi-a fost deloc simplu, căci altfel îmi imaginam cariera, fotbalul e viața mea. Doar că problemele cu spatele și apoi și celelalte dureri m-au copleșit și mi-am spus că nu are rost să mai forțez lucrurile.

– De ce crezi că nu ai reușit să-ți relansezi careiera la echipele la care ai jucat în ultimul timp, Hermannstadt, Tunari și acum Chiajna?

– E simplu, durerile de spate erau atât de mari și acute, încât mi-au influențat pregătirea, antrenamentele, jocurile. În afară de operație, le-am încercat pe toate, tratamente, kinetoterapie, injecții, infiltrații și degeaba. Apoi, fiindcă doream să-mi protejez cumva spatele, solicitam alte părți ale corpului și așa m-am ales cu probleme la călcâi, genunchi, mușchii inghinali, pubalgie…

– Dar când ți-ai descoperit mai precis aceste probleme acestea la spate?

– Eu de tânăr aveam deja probleme, dar am trecut cumva peste ele și speram să le las defintiv în urmă. Însă, acum trei ani, pe când jucam la Farul, am început să simt din nou dureri mari și am făcut investigații suplimentare. Medicii mi-au spus că am hernie de disc, că am și opțiunea operației, dar fără să-mi garanteze că voi fi sută la sută bine, adică să-mi pot relua activitatea sportivă. Așa că am încercat tratamentul conservativ, care nu a mers decât – poate – pentru o scurtă perioadă de timp. Peste tot pe unde am jucat după Farul, la Levadiakos, în Grecia și apoi la Hermannstadt, Tunari sau Chiajna, am resimțit în continuare dureri. Vă dați seama că eu la Chiajna acum în vară am dat primul gol înr-un meci oficial din 2022, adică după doi ani.

– Nu ți se părea o decizie pripită?

– Poate dureroasă, căci am ajuns să-mi cunosc corpul încât să spun că e foarte greu să merg așa mai departe. Dar, acum vreau să profit de această nouă șansă oferită de cei de la Chiajna, însă pentru mine lucrurile sunt cumva clare. Ori confirm aici și-mi revin și eventual promovez cu Concordia sau rămân să pun umărul la acest obiectiv la anul, ori…În Liga a 3-a nu mă văd jucând, așa că mă gândesc cumva la ce aș putea face mai departe în viață.

– Și cam ce ai de gând, ce opțiuni ai?

– Vă spun sincer că încă nu m-am orientat spre ceva anume, până acum m-am concentrat doar pe fotbal, dar o să-mi descopăr și alte aptitudini. Deocamdată, am satisfacții legate din viața personală, m-am logodit la începutul acestei săptămâni, sunt cu iubita mea la București și vreau să ne clădim o viață împreună.

– Privind în urmă, ai vreun regret în cariera ta?

– Singurul ar fi cel legat de revenirea mea în țară în 2021. Pe atunci eram fotbalist la Cosenza, în Italia și ar fi trebuit să mă mai mult acolo pentru cariera mea. Dar, am preferat să vin în zona mea de confort la Arad, gândindu-mă și că de aici aș putea să prind mai ușor trenul spre „europenele” de tineret sau Olimpiadă, dar am greșit, recunosc.

– Ai jucat pentru echipa națională de tineret, dar niciodată pentru prima reprezentativă…

– Da, să spunem că și acest lucru mă doare puțin, mai ales că într-un anumit punct al carierei cred că meritam să fiu convocat. Dar, asta mi-a fost soarta, acum și așa nu o mai pot schimba.

– Tu și Dennis Man erați considerați la un moment dat printre cele mai bune produse ale generației supranumită după Euro 2024, Generația de Suflet…

– Tot ceea ce pot spune acum este că mă bucur foarte multe de succesul lui Dennis, îi umăresc evoluțiile și cred că va mai urca mult în cariera sa. Îi și doresc din suflet asta, mi-aș dori să spun că ne vom revedea din nou la un nivel înalt, poate la echipa națională, dar nu știu acum ce urmează exact pentru mine.

Adrian Petre l-a costat 800 de mii de euro pe Gigi Becali înainte de pandemie

Adrian Petre este născut pe 11 februarie 1998 la Arad și a început fotalul la Atletico, sub comanda lui Cristian Păcurar, Marius Demian și Francisc Tisza. A trecut apoi la UTA, cu care a jucat în ligile trei și doi, marcând 29 de goluri, iar în vara lui 2017 a fost transferat în Danemarca, la Esbjerg, pentru 500 de mii de euro. La acea vremea a fost cel mai scump jucător vândut de clubul arădean vreodată. În Danemarca, Petre a marcat tot 29 de goluri și a oferit 6 pase de gol în 82 de meciuri oficiale, majoritatea în prima ligă. În februarie 2020, Gigi Becali a plătit 800 de mii de euro în schimbul transferului său de la Esbjerg, însă cifrele sale la FCSB au fost modeste: trei goluri în 16 meciuri.

În toamna anului 2020, internaționalul de tineret s-a transferat la Cosenza, în Serie B, unde – de asemenea – a contraperformat, nereușind să marcheze nici un gol pentru italieni. În februarie 2021 revenea acasă, la UTA, însă Laszlo Balint renunța la serviciile sale la finalul acelui sezon. Gică Hagi i-a întins o mână de ajutor la Farul, iar Petre l-a răsplătit cu 10 goluri și o pasă decisivă într-un sezon și patru meciuri, înainte de a pleca la Levadiakos. În Grecia, a jucat doar cinci partide, fără să marcheze, acuzând deja probleme mari la spate. Iar la revenirea în România, la Hermannstadt, Tunari și acum Chiajna nu a scăpat cu adevărat de ele, așa că a mai adunat foarte puține prezențe și doar golul din meciul cu Viitorul Târgu Jiu, din startul acestui sezon, în tricoul Concordiei.