Revedere emoționantă pentru campionii naționali de la Romvest, la 30 de ani de la victoria cu Dinamo! + FOTO
Aradul fotbalistic a trăit decenii întregi din ceea ce a produs UTA. După Revoluție, o mână de oameni vizionari, Marin Lupaș, Ioan Ienciu, Ioan Anca și Ionuț Burtă au creat un club privat. I-au spus Romvest Arad, după societatea comercială pe care aveau deja împreună și au mers pe expertiza lui Francisc Tisza, fostul mijlocaș al „Bătrânei Doamne” carea avea să scoată fotbaliști pe bandă rulantă.
Prima „generație de aur” a lui nea’ Feri, formată din jucători născuți în anii 1977-1979 a obținut primul rezultat mare în urmă cu trei decenii. La Dej, Romvest a câștigat finala campionatului național de juniori mari disputată în trei. Arădenii a trecut cu 2-0 de Universitatea Cluj, prin golurile lui Ciba și Mateaș și cu 1-0 cu Dinamo, prin reușita lui Turcan. Acesta a marcat cu capul, în minutul 33, din centrarea lui Ciubăncan. Pentru „câinii roșii” jucau, printre alții, Ionel Dănciulescu, Florentin Petre sau Mihai Tararache, fotbaliști care jucau deja în Divizia A.
Francisc Tisza a avut sub „comandă” 13 jucători la întâlnirea de suflet de la „Arena Botiș”
Ulterior, talentații puști arădeni au trecut la UTA pe care au scos-o din anonimat și au readus-o după 7 ani pe scena primului eșalon. Unii au avut o carieră fructuoasă, cu transferuri în străinătate, alții nu au avut același noroc, dar pe oriunde i-au dus drumurile vieții au rămas prieteni. Acești prieteni s-au reîntâlnit duminică seara la „Arena Botiș”, din Bujac, pentru a retrăi frumoasele vremuri din tinerețe, plecând de la marea performanță din 1996. „Părinții” proiectului, Marin Lupaș, Ioan Ienciu, Ioan Anca și Ionuț Burtă nu au putut rata reîntâlnirea cu „copiii” lor. În mijlocul lor, sir Francisc Tisza, care și astăzi îi mai dojenește din reflex, dar acum totul are un aer de glumă. Au onorat convocarea: Sorin Botiș, Adrian Butunoi, Marius Ciubăncan, Adrian Găman, Adrian Mateaș, Florin Turcan, Marius Mogoșanu, Cristian Todea, Marius Ardelean, Adrian Freer, Sorin Văcaru, Gerhard Kukucska, Oliver Felnacichi, Petre Țicală și Gabriel Hărduț. Au absentat din diverse motive, mai mult sau mai puțin motivate, Mișu Grozav, Claudiu Drăgan, Cristian Panin, Alin Zaha, Lucian Ciba și Ovidiu Măduța.
O rugăciune pentru Adrian Baciu și Radu Mărginean
Iar întâlnirea celor prezenți a început cu o rugăciune pentru sufletul lui Adrian Baciu, barometrul acelei echipe campioane, plecat prea repede dintr noi, în urma unui accident de muncă în anul 2015. Un gând bun s-a îndreptat și spre Radu Mărginean, unul dintre cei mai buni fotbaliști ai celalte generație de excepție a Romvestului, campioană națională în 2001. Acesta s-a stins în urmă cu căteva săptămâni, chiar în perioada în care generația „Romvest 96” ar fi dorit să se reunească. De altfel, Alin Zaha a fost la Arad atunci, însă și-a îmbrățișat printre morminte foștii săi colegi, dărâmați de pierderea prematură a lui „Mărgi”.
Acum atmosfera a fost destinsă, iar amintirile au curs una după alta. Participanții au îmbrăcat cu mândrie tricouri personalizate: ”UTA – Romvest 96 / 30 de ani de la câștigarea Campionatului Național de Juniori”. S-a glumit mult pe kilogramele în plus, firele albe, în mediul prietenesc al vestiarului unit. Până la urmă, Romvestul a fost prima echipă de fotbal ce a scos suporterii la Primărie, după Revoluție și s-a întâmplat la revenirea acasă, de la Dej, cu titlul național în mână.
Conducătorii foștilor campioni își amintesc: „Romvest – deschizătoare de drumuri, ce ne-a adus multe bucurii și la UTA”
Marin Lupaș i-a avut sub aripă pe fotbaliștii acelei generații mai mult de un deceniu, la Romvest și UTA, acolo unde el a fost președinte. „La timpul respectiv, imediat după Revoluție, am fondat împreună cu colegii mei, domnul Ienciu și domnul Burtă, o societate comercială cu denumirea Romvest. De acolo a fost și denumirea clubului, cu care, din păcate, n-am putut să continuăm din multiple probleme apărute în decursul anilor. În ceea ce mă privește, au fost problemele de sănătate, iar ulterior au fost și probleme legate de finanțare, atât la Romvest, cât și la UTA. Sigur, de această generație ne leagă foarte multe amintiri și multe succese. Una dintre cele mai mari, cum spuneau colegii mei, a fost, normal, momentul 1996, când am câștigat titlul național. Pe lângă toate astea, Romvest a fost un deschizător de drumuri, nu numai în Arad, ci la nivel național. Am avut o grămadă de turnee în străinătate, în special în Italia, Anglia, Olanda, Austria sau Franța, ca să nu mai vorbim de țările din vecinătate, Ungaria sau Serbia. Această generație ne-a creat multe satisfacții, bucurii, atât la Romvest, cât și la UTA, odată cu promovarea din 2002”, a spus Lupaș, unul dintre cei mai buni președinți de club pe care „Bătrâna Doamnă” i-a avut după Revoluție.
Ioan Ienciu a fost mereu mâna dreaptă a lui Marin Lupaș, trecând prin bucurii și greutăți. „Cea mai frumoasă amintire este de acum 30 de ani, când am reușit să învingă Dinamo, cea avea patru jucători evoluau deja la echipa mare. A fost o bucurie fără margini. Trecând la UTA, una dintre marele bucurii a fost salvarea în sezonul 97-98, din Liga 2-a. Am preluat UTA în returul campionatului și am salvat echipa și tot fenomenul fotbalistic arădean, aflat în moarte clinică la acea vreme”, își amintește Enciu. „Am făcut ceva pentru interesul a Aradului și al nostru. Am văzut că viața poate să fie foarte frumoasă, făcând lucrurile cu drag și cu bucurie”, a completat Ionuț Burtă.
Ioan Anca s-a alăturat puțin mai târziu proiectului Romvest și, evident, a trecut alături de partenerii săi la UTA. „Pentru mine, anul 1996 are o dublă semnificație. Din punct de vedere profesional am reușit să fondăm o bancă românească în Arad, West Bank, unde am fost și aprobat președinte de către Guvern la o vârstă fragedă, 42 de ani. Însă hobby-ul meu și dorința mea cea mai mare a fost să susținem și fotbalul arădean și aici am avut plăcerea să-i întâlnesc pe cei trei amici dornici să facă performanță cu tineri jucători și cu un antrenor deosebit. Așa am reușit să o batem pe Dinamo, la Dej, unde am sărit toți pe garduri după golul ce a decis meciul și echipa campioană națională”, a mărturisit Anca, tatăl lui Radu Anca, fotbalist care a jucat și el cu UTA în Liga 1.
Francisc Tisza: „Am adunat cei mai talentați 20 de copii de la 24-25 de școli din Arad”
Foarte legat sentimental de elevii săi și astăzi, la 72 de ani, Francisc Tisza știe exact prin câte a trecut până ce i-a dus pe Botiș, Todea sau Panin și restul colegilor lor în vârf. „Am făcut o selecție la 24-25 de școli din Arad și din împrejurimi. Am adunat 20 de copii, cei mai talentați și cu ei am pornit la drum. Am fost solicitat de către clubul Aris, la centrul de copii și juniori, ne-a prins Revoluția acolo. În primii ani ai acestei generații, am fost finaliști la mini-fotbal, la Cupa Speranțelor, după aia la Constanța am jucat semifinala cu Dinamo la juniori IV, de aici a plecat și așa a început povestea. Am trecut cu toții la Romvest și am ajuns mai mereu în primele 3-4 echipe din țară, iar în ultimul an am reușit să câștigăm titlul suprem, împotriva celor de la Dinamo, la Dej, în 1996. Țin minte că la echipa din București jucau Dănciulescu, Florentin Petre sau Tararache, care jucau deja cu Dinamo în Divizia A și erau componenți ai Lotului Național Olimpic”, își amintește Tisza.
Butunoi: „Înainte de bani există pasiune, muncă și dăruire, sunt onorat că am făcut parte din această echipă”
Adrian Butunoi a fost primul căpitan al acelei generații de excepție, devenind apoi fundaș stânga la UTA. „Am fost primul club privat, datorită implicării celor trei conducători și al altor sponsori. A fost ceva unic pentru noi, o senzație nemaiîntâlnită. După 30 de ani Aradul a avut atunci o nouă campioană la juniori (n.a după cea a UTA-ei din 1966), iar arădenii s-au putut mândri cu noi și noi am făcut apoi cinste și glorie clubului UTA. Am vrut să fim și vom fi mereu un exemplu pentru cei tineri. Înainte de bani există pasiune, muncă și dăruire. Mă simt onorat că am făcut parte din această echipă, că am avut asemena conducere și că am reprezentat cu cinste clubul UTA și Aradul în competițiile sportive”, a transmis Butunoi, astăzi om de afaceri.
Botiș: „Am făcut performanță la nivel național, exclusiv cu jucători din Arad”
Sorin Botiș a stâlpul defensivei acelei echipe puternice, devenind mai apoi căpitan al UTA-ei în două perioade, retregându-se de altfel din activitate cu banderola „roș-albă” la braț, la 39 de ani. Alături de tatăl său, Petre Botiș, „Sore” a îmbrăcat haina gazdei duminică seara: „Mă bucur că am putut fi gazdă a acestei întâlniri speciale la <<Arena Botiș>>, la 30 de ani de la terminarea junioratului și implicit a câștigării titlului național. O întâlnire de suflet, de familie, o întâlnire cu foști colegi, dar mai ales cu foști susținători, conducători care au sprijinit această echipă de juniori născuți în anii 1977-1978, o echipă care a făcut performanță la nivel național, exclusiv cu jucători din Arad. 30 de ani au trecut cam repede, dar ne-am bucurat de această zi”, a fost concluzia lui Botiș.
Și astăzi, parte dintre foștii campioni au rămas în fenomenul fotbalistic, transmițând valorile ce i-au ghidat în carieră generaților de mâine ale fotbalului arădean.
