Pentru serile de meci și de film, fotoliul recliner se alege și după unghiul din care vezi ecranul

Marțea și miercurea seara, când se joacă meciurile din cupele europene, sufrageria se reorganizează după un ritual cunoscut: canapeaua pentru prieteni, măsuța de cafea mutată mai aproape, cu bolul de semințe și sticlele pe ea, iar locul cel mai bun, cel din fața televizorului, pentru gazdă. Duminica seara, aceeași cameră devine sală de cinema pentru doi, cu luminile stinse și cu un film de două ore și jumătate, la finalul căruia cei care au stat pe canapea, cu picioarele strânse sub ei, se ridică mai greu decât s-au așezat.

În multe case, fotoliul recliner rezolvă ambele situații, pentru că permite o poziție lăsată pe spate, cu picioarele ridicate, menținută ore în șir fără ca spatele să obosească la fel de repede ca pe canapea. Pentru serile în fața ecranului, alegerea lui ține însă de câteva detalii pe care fotografiile de prezentare nu le arată, de la unghiul de privire față de televizor până la drumul pe care îl face cablul până la priză.

Unghiul de privire se schimbă odată cu spătarul

Un televizor montat pe perete la înălțimea obișnuită, cu centrul ecranului cam la nivelul ochilor unui om așezat drept, devine incomod de privit atunci când spătarul coboară mult, pentru că odată cu el capul ajunge pe spate, iar ca să vadă ecranul, privitorul trebuie să-și aducă bărbia tot mai aproape de piept. Pentru fotoliile care se înclină până la 150 de grade, poziția cea mai comodă pentru un film rămâne una intermediară, în care capul e sprijinit, picioarele sunt ridicate, iar ecranul se vede fără ca bărbia să se lipească de piept.

Aici intervin pozițiile memorate, prezente la unele modele electrice, care păstrează unghiul preferat și readuc fotoliul la el dintr-o singură apăsare, fără căutări repetate cu telecomanda la începutul fiecărui film. Contează și distanța față de ecran: în fața unui televizor mare, fotoliul se așază suficient de departe încât întreaga imagine să intre în câmpul vizual fără întoarceri de cap, însă nu atât de departe încât subtitrările să devină greu de citit.

Distanța față de perete și drumul cablului

Fotoliile recliner clasice se înclină spre spate și au nevoie de un spațiu liber considerabil în spatele lor, însă multe modele electrice recente sunt construite astfel încât, la înclinare, șezutul să alunece spre înainte, iar spătarul să coboare fără să se apropie prea mult de perete. Producătorii indică de obicei distanța minimă față de perete, cifră care decide dacă fotoliul poate sta lângă peretele din spate al sufrageriei sau trebuie adus spre mijlocul camerei.

Cablul de alimentare are de obicei în jur de doi metri, așa că locul fotoliului se alege în funcție de priză, fiindcă un prelungitor ascuns sub covor, în drumul spre bucătărie, devine un pericol de împiedicare în serile cu musafiri care se ridică pe întuneric în pauza meciului.

Criteriile de mai sus se pot verifica la două fotolii reclinabile cu motor electric, ale căror fișe tehnice diferă tocmai la aceste detalii.

Două fotolii electrice pentru serile în fața ecranului

Un fotoliu recliner HOMCOM tapițat în catifea are 96 x 90 x 105 cm în poziție normală și ajunge la 157 cm lungime complet înclinat, la 150 de grade, cu suportul pentru picioare ridicat sincronizat cu spătarul. Are două poziții care pot fi memorate, o priză USB de 5V/2A, două suporturi pentru pahare și două buzunare laterale de 36 x 28 cm, pentru telecomenzi și reviste, cu un șezut de 59 x 55 cm, la 47 cm de podea. Suportă până la 120 kg, are nevoie de 35 cm față de perete, iar cablul telecomenzii are 1,7 metri, cel de alimentare 2 metri.

Al doilea model, cu dimensiuni apropiate, de 96 x 90 x 103 cm, se înclină tot la 150 de grade și cere aceeași distanță de 35 cm față de perete, însă are un motor fără perii, aproape silențios, și o tapițerie din catifea peste arcuri în buzunar. Șezutul, de 55 x 61 cm, se află la 47 cm de podea, fotoliul are două butoane de memorie și priză USB și suportă tot 120 kg.

Pentru serile de meci, primul model are avantajul suporturilor de pahare și al buzunarelor generoase, în care încap telecomanda, telefonul și programul de televiziune. La serile de film, motorul silențios al celui de-al doilea cântărește mai mult decât pare, pentru că în scenele liniștite ale unui film zumzetul unui motor obișnuit care ajustează poziția se aude în toată camera.

Priza USB, prezentă la ambele, rezolvă o problemă mică, dar repetată, a telefonului care se descarcă exact în repriza a doua, când nimeni nu vrea să se ridice să caute încărcătorul.

Gustările și băuturile din serile de meci lasă urme pe orice tapițerie, iar catifeaua, deși plăcută la atingere, arată imediat firimiturile și stropii. O tavă cu margini înalte pusă pe cotieră, un pled subțire întins pe șezut în serile cu prieteni și o trecere cu aspiratorul prin spațiul dintre șezut și cotiere a doua zi păstrează fotoliul curat mult timp. Petele proaspete de suc sau de bere se tamponează cu o lavetă umedă, fără frecare, ca firele catifelei să nu se culce într-o singură direcție și să lase o pată lucioasă.

Așezat corect, la distanța potrivită de ecran și de perete, cu priza la îndemână, fotoliul ajunge locul pe care familia și-l dispută în fiecare seară, iar regula casei, stabilită de obicei după primele săptămâni, spune că la meci stă în el gazda, la film, cel care a ales filmul.