S-a stins unul dintre apărătorii de fier ai „generației de aur” utiste: Eugen Pojoni a împlinit 84 de ani pe 1 ianuarie!
Începutul de an vine cu o veste tristă pentru familia UTA-ei. S-a stins Eugen Pojoni (Jenö Pozsonyi), unul dintre apărătorii de fier ai „generației de aur” utiste.
Pojoni s-a născut pe 1 ianuarie 1942 în comuna Ibănești, în județul Mureș. A început fotbalul la Avântul Reghin, între 1957 și 1961. În 1962 a semnat cu Viitorul București și a jucat un meci în Divizia A. În aceeași perioadă a trecut la Crișul Oradea (1962–1967), evoluând în Divizia A și B. La Oradea, Pojoni a atras atenția cluburilor mari și a crescut ca fundaș. A fost selecționat la naționala de tineret a României și a jucat și în meciuri internaționale de tineret.
După experiența din orașul de pe Crișul Repede, puternicul apărător a fost dorit la Arad, dar transferul său a fost blocat timp de un an. În 1968, Eugen Pojoni a primit dezlegarea și a ajuns de-a lungul timpului să adune 247 de meciuri și 9 goluri pentru UTA în campionat. Cu Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc a câștigat două titluri de campion al României în sezoanele 1968 – 1069 și 1969 – 1970.
A jucat și în cupele europene cu UTA, inclusiv meciuri memorabile în Cupa Campionilor. A fost cunoscut ca „apărător de fier” și iubit de suporterii arădeni, făcând parte „ultima generație de aur” a clubului de pe Mureș.
După ce a renunţat la cariera de fotbalist, a plecat imediat după Revoluţie în Ungaria. Acolo, a avut ocazia să antreneze, dar a mărturisit motivul pentru care a renunţat „M-am dus la câteva antrenamente. Eu niciodată nu am putut înghiţi prostia. Dacă am spus <<fă zece flotări!>>, cei din faţă făceau, dar cei din spate râdeau. Şi-atunci am spus, dacă eu vin aici antrenor şi-l văd pe ăsta că stă în spate, nu lucrează şi râde, mă întorc şi îi trag una”. Aşa că s-a angajat la o tipografie, până la pensionare.
Momentele emoţionante legate de Arad au continuat după ani şi ani. La împlinirea a 70 de ani de la înfiinţarea echipei UTA, au fost invitaţi membrii echipei de aur a UTA. Acolo, în momentul în care a păşit pe teren, mai bine de 2000 de persoane au strigat la unison: ”Pojoni nu uita, UTA e echipa ta!”. „Pur şi simplu am început să plâng când i-am auzit. Oricând mă duc la Arad cu drag, iar lumea mă recunoaşte” mai mărturisea Pojoni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Jucătorii anilor ’70” ne părăsesc, deși ii credeam nemuritori. Pojony e alături de un Farmati sau Petschovschi în galeria timpului. Un apărător cu alura, elegant și curat în joc. Asa îl știm de pe gazon, în rest familist cu bune credem acum apuse. Deplingem despărțirile și nădăjduim la reîntâlnire pe alte dimensiuni. Împărtășim crezul atâtor generații trecute dincolo, cu speranța strămoșească ca nu aici, pe pământ, a fost tot. Drum lin către stele.!!
MARE JUCATOR a fost POJONY , Ascultam la Radio emisiunea fotbal min.cu, min inca din 1971-72 de cand eram copil formidabila echipa a UTA-ei compusa din jucatori unu si unu de valorosi,printre care si pe MARELE POJONY,auzind de fiecare data,etapa de etapa,numai LAUDE venite de la toti comentatorii emisiunii !!! Dumnezeu sa il ierte !!!
Cine poate uita golul superb împotriva lui Dinamo, din lovitură liberă, direct sub bară?! 3-0!
RIP!
Dumnezeu să îl odihnească în pace , sincere condoleanțe familiei. Ziariștii după succese cu echipe importante ale campionatului , începeau cronicile lăudând aportul coloanei vertebrale de la UTA numindul prima dată pe Eugen Poszonyi , după care urmau Domide , Broși , Kuhn II. Un jucător emblematic in istoria UTA-ei !