Joi, 22 martie, Emerich Jenei a împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani! În general, numele lui duce cu gândul la acea victorie a Stelei din 1986 şi la Italia 90, ori la Oradea, oraşul unde e stabilit de mulţi ani, însă Jenei e arădean, născut în Agrişul Mare, şi a vorbit întotdeauna cu respect despre originea şi trecutul lui fotbalistic de pe malul Mureşului.

„Am avut norocul să fac primii paşi în fotbal într-un oraş unde oamenii iubeau cu adevărat tinereţea şi fotbalul. Imediat după război, erau clipe grele, necazuri multe, oamenii se gândeau din nou la viaţa lor. În acele zile, noi, copiii, redescopeream bucuria sportului. Nu ştiam cum arată o portocală sau un baton de ciocolată, nu găseam o plăcere mai mare decât a juca mingea de cârpe în faimoasele meciuri dintre echipele de cartier. Cele mai extraordinare aveau loc pe Găiana (n.r. în cartierul Gai). Ne certam între noi care să fie Petschovschi, Bonyhadi sau Stibinger, marile vedete ale ITA-ei”, i se confesa lui Aristide Buhoiu în cartea Petschovschi. Tot din acele pagini rememora primii paşi făcuţi pe stadionul construit de Neuman: „Mă văd şi acum, sfios, păşind cu sfinţenie pe marele stadion de lângă fabrică. Nici dacă intram într-un muzeu n-aş fi fost atât de emoţionat. La nouă ani mă visam jucând alături de ei, tremuram cu gândul la aplauzele frenetice ale tribunei, îmi zdreleam degetele picioarelor lovind mingea, aşa cum observasem că o fac Ei, maeştrii”.

Au zburat anii, în 1957, când schimbase prefixul era fotbalistul Stelei, campion de 3 ori a fost cu bucureştenii şi a jucat de 12 ori în naţională, inclusiv la Olimpiada de la Tokyo din 1964. a respirat şi aer turcesc spre sfârşit de carieră, când a jucat doi ani la Kaiseryspor.

Antrenor la Steaua (cu intermezzouri la FC Bihor şi Chindia Târgovişte), cu momentul Sevilla unde l-a avut şi pe Duckadam, apoi Cupa Intercontinentală, după care a venit Naţionala, cu Mondialul italian şi Europenele din 2000, din Belgia şi Olanda. A fost şi primul antrenor străin ales să conducă naţionala Ungariei şi a mai pregătit pe Videoton, Fehervar şi Panionios (Grecia).

Iar acum , la 75 de ani, într-un interviu, Emerich Jenei a făcut o mărturisire superbă despre cea mai dragă amintire din fotbal: „Debutul la UTA. Aveam 16 ani şi jumătate când am intrat în teren alături de Iosif Petschovski, Mercea, Serfözö, Váczi”.

La mulţi ani, Emerich Jenei!