După decembrie 1989, vechiul CJEFS (Comisia Județeană de Educație Fizică și Sport) se transforma, adioma aproape tuturor instituțiilor. Noua „federație” arădeană mergea mai departe în era democrației cu numele de Asociația Județeană de Fotbal, cu Dan Ghirlea pe post de președinte, secondat de Nicu Selejean, antrenorul emerit Alexandru Dan și Constantin Mironescu, ultimul nume de marcă în arbitrajul arădean. Era primăvara lui 1991.

La câteva luni, Ghirlea avea să părăsească postul după un scandal dintre granzii vremii, Pecica și Indagrara. Cele două cluburi duseseră o luptă acerbă în campionatul 1991-1992, pe care-l încheiaseră la egalitate. Contrele din final au adus oamenii ambelor cluburi într-o ședință furtunoasă din toate punctele de vedere la AJF. Cel care a pus punct discuțiilor aprinse, de multe ori aproape să degenereze, a fost chiar Nicu Selejean: „Jucați un meci decisiv pe UTA! Învingătoarea e campioană”. Soluția a fost acceptată și, la început de iunie Pecica avea să-i zdrobească pe rivali cu 6-1, marcatori Gigi Cameniță (de cinci ori, un gol l-a reușit cu capul de la 16 metri) și Marian Nedelea respectiv Gheorghe Lazăr „Lazi”, dintr-un penalty acordat de centralul Petre Mihuța, care i-a avut asistenți pe Florin Romanescu și Nicolae Dehelean.

Acțiunea a precedat preluarea puterii de către Nicu Selejean. La scurt timp, postul rămas vacant după plecarea lui Dan Ghirlea a fost ocupat de Alexandru Dan, însă cel care și-a legat mare parte a vieții de UTA n-a stat mult în funcție și, în 1992, Selejean a început o „domnie” care avea să dureze aproape două decenii.

Fotbalul a fost familia

Sobru și autoritar, Selejean era mândru cu trecutul lui militar. Funcționase la unitatea militară din Ineu, apoi devenise comandant al Gărzilor Patriotice din Arad. Gradul de locotenent-colonel îi devenise ca și al doilea prenume și-n lumea fotbalului, marea sa pasiune. De jucat, o făcuse doar la nivel de juniori, la clubul CFR, acolo unde făcuse și școala, dar cariera de antrenor număra mai multe echipe arădene: Armata Ineu, Victoria Ineu, Unirea Sîntana, Minerul Moneasa, Gloria Cermei sau Dacia Beliu. În cadrul echipei Armatei din Ineu a știut să profite din plin de relația militărie – fotbal, „ochindu-i” rapid pe fotbaliștii aflați la stadiul de servire a Patriei. Dintre elevii de acolo, să-i amintim doar pe Ladislau Brosovszky și Ionuț Popa.

„I-a plăcut foarte mult fotbalul, a fost marea sa pasiune. Neavând copii, fotbalul a devenit şi familia lui. Nici nu putea fi altfel, când era înconjurat de aceiași oameni ani de zile. I-a plăcut ce a făcut. N-a făcut-o obligat de cineva și întotdeauna a căutat să sprijine pe cine a avut nevoie. Păcat că ajungem să vorbim frumos de oameni atunci când se duc, iar în timpul vieţii nu facem la fel. A fost foarte apropiat de Comisia de Copii şi Juniori şi au venit şi rezultate bune”, remarcă Ionuţ Leac, cel care conduce resortul juvenil de douăzeci de ani.

Perceput ca autoritar şi dornic să ajute echipele

Nicu Selejean a avut un stil autoritar, dar a ştiut să îmbine cu toleranţa. În general, cluburile venite cu „jalba-n proţap” la AJF au primit rezoluţia dorită, fapt care i-a făcut pe mulţi să-l prefere în continuare pe post de lider. „Probabil a contat şi viața ordonată pe care a dus-o, iar  colaboratorii de care s-a înconjurat i-au dat siguranță și sprijin în activitatea profesională. Nu a luat măsuri antiregulament, a dat dovadă de înțelegere și sprijin pentru echipe, încercând să le ajute”, punctează Teodor Juşcă, vechi colaborator al „Colonelului”, aflat şi acum în structura de conducere a AJF-ului, tot pe postul de vicepreşedinte.

De-a lungul timpului, a colaborat, pe lângă mai-devreme menţionaţii Juşcă şi Leac, cu nume ca Dorin Vătran, Emilian Jivan, Simion Buda, Vasile Burtea, Dan Cios, Cornel Zăhoi, Ilie Popa, Gheorghe Igreţ, Nicu Ardelean, Constantin Sfârlogia, Viorel Rachinoiu, Vasile Marian, Iosif Manuşov, Christos Metskas, Dan Coman, iar lista e foarte lungă.

Ca şi Samaranch

Cu tot ce presupune fenomenul, fotbalul judeţean a avansat. Poziţia de preşedinte a fost tentantă pentru destui oameni cu greutate. Dan Ologeanu, Marcel Coraş, Ioan Kocsis-Josan, Dan Ghirlea (care a avut mai multe tentative de a-şi recupera poziţia după 2000. Sistemul creat de Nicu Selejean şi colaboratorii săi a funcţionat însă perfect, fiind închis aproape ermetic şi, cu nervii de rigoare, unii s-au văzut cu dosarele respinse, iar alţii au pierdut alegerile. 1995, 1999, 2001 şi 2005 au fost anii de alegeri, câştigate de fiecare dată. „Visul meu e să conduc ca şi Juan Antonio Samaranch”, a transmis „Colonelul”, care număra 75 de ani la data câştigării ultimului mandat. A fost aproape să atingă performanţa spaniolului aflat în fruntea Comitetului Internaţional Olimpic vreme de 21 de ani, din 1980 şi până în 2001!

Atacuri parate

Inevitabil, au apărut şi nemulţumiri din rândurile echipelor, cel mai puternic episod a fost poate cel trăit de AS Vladimirescu în campionatul 2000-2001. Lider neînvins la sfârşit de tur, clubul de lângă Arad îşi anunţa retragerea din competiţie în pauza de iarnă, prin vocea lui Ioan Petrică, preşedinte, în semn de protest faţă de modul în care a fost tratat de AJF.

Paradoxal, stilul autoritar al lui Nicu Selejean a fost oarecum contrastant cu unele decizii blânde în cazuri în care s-a apreciat că ar fi trebuit să se intervină mult mai dur. Graţieri de suspendări, baze îndepărtate de standardul dorit, măsuri tolerante în situaţii violente. De fiecare dată, „Colonelul” a ştiut să indice Comisiile care luau, de fapt, deciziile, dar şi trimiterile din regulament. „În tot ce se face se ţine cont de încurajarea fenomenului sportiv”, a fost explicaţia capabilă să motiveze multe din deciziile controversate.

Alt mare război l-a purtat cu o parte a presei arădene, însă aici nu vom insista, din motive obiective.

Indiferent însă de atacuri, Nicu Selejean a lăsat impresia unui om corect. Şi nici etatea n-a părut să-l afecteze în vreun fel. O explicaţie pentru ambele situaţii o oferă acelaşi Teodor Juşcă: „Cred că viața lui ordonată n-a fost marcată de evenimente deosebite care să-l îmbătrânească mental. A avut posibilitatea să-și desfăşoare o activitate lungă și prolifică, iar atacurile l-au ambiționat să demonstreze că face lucruri bune. Nu a fost schimbat după atacuri, funcția de preşedinte a pierdut-o la alegeri”

Şi toate atacurile, venite uneori din toate părţile, le-a parat cu aceeaşi precizie provocată de sistemul creat în AJF, care de multe ori părea un circuit închis. Aşa părea că nimeni şi nimic nu-l poate clinti.

Şi totuşi…

În mai 2010, ambiţionat de numărul mare de contracandidaţi, a decis să-şi încerce încă o dată şansa la fotoliul de preşedinte. În cursă: Gabor Biro, Dan Ghirlea, Mircea Toderici şi Dorel Cura. În timp însă, alături de „Colonel” rămăseseră tot mai puţini. Şi din colaboratori, şi din cluburi. A ieşit din primul tur, când topul a fost format, în ordine, din Toderici, Cura, Selejean, Ghirlea şi Biro. S-a ajuns la turul secund decisiv, când votanţii lui Selejean şi Ghirlea aveau să-şi împartă opţiunile între Toderici şi Cura, câştig de cauză având ultimul. Aşa, s-a întrerupt un mandat de aproape 20 de ani, care, uneori, a părut că e etern. N-a fost, nimic nu e. Singur şi tăcut, în timp ce în sală se creionau noile proiecte, Nicu Selejean şi-a strâns lucrurile personale din birou şi a plecat.

Ultima bucurie din iarbă

S-a retras acasă, la Cermei și, pe undeva, părea greu de crezut că va mai fi în fotbal, indiferent de formă. Dar, la scurt timp, a preluat conducerea Gloriei, pe care o antrenase cu mulţi ani în urmă. A trăit o ultimă bucurie, vara trecută: ascensiunea din „Promoţie” în „Onoare”.

În ultimul interviu, acordat când a împlinit 80 de ani, privea înapoi şi mărturisea că era mulţumit de ce realizase în fotbal. Şi a transmis un mesaj celor din fotbalul arădean: „Vreau să-i rog ca, în ciuda sărăciei, să-şi întoarcă  privirea spre generaţia tanără ce are nevoie de ajutorul lor. Fotbalul din judeţul Arad are o tradiţie bogată în ceea ce priveşte copiii şi juniorii, de aceea vreau să ne întoarcem la fotbalul de bază , să creştem copii de valoare pentru a păstra tradiţia Aradului”.

Rămânea amintirea…

Firul vieții s-a întrerupt vinerea trecută. Atunci inima lui Nicu Selejean s-a oprit. Luni, pe o vreme senină care i-ar fi plăcut, la Cermei, a fost condus pe ultimul drum. Au fost și oameni de fotbal lângă el. Concluzia e a aceluiași Teodor Jușcă: „Un om de ținută deosebită, caracterizat de seriozitate și disciplină. Și-a calculat bine toate lucrurile pe care a trebuit să le realizeze în viață. Cu seriozitatea de care vorbeam, și cu verticalitate în toate. Dumnezeu să-l odihnească!”. Rămâne amintirea unui om sobru, elegant, cu o pălărie ce-i conferea un aer aristocrat, și cu o privire mai mereu senină. La plecare, omul care a condus fotbalul arădean timp de aproape 20 de ani merită o reverență.