Un triunghiular care era cât pe ce să se transforme într-o singură întâlnire, deoarece UTA nu s-a prezentat decât după un ultim telefon dat în disperare de cauză de către organizatori. Și fiindcă veni vorba de organizatori, principalul ar fi Ionuț Popa, patronul cochetei baze, apoi sufletistul Ovidiu Păcurariu, fost gazetar și mereu ”vagonar”, și, nu în ultimul rînd, ineuanii lui Ionuț, de la ”juniorii”Mălăieș, Leucuța, Nogea, Rusan, Szabo, la veșnici tinerii Miky Nagy, Pavel Bulzan, Mircea Bucatoș și alții până la 14 numere de tricouri.

Aceștia din urmă au asigurat pe deplin repriza a III-a, micii, peștele (s-a stat două nopți și două zile pe marginea pescăriilor ineuane pentru acest belșug) iar Leucuța și-a descompletat colecția de ”energizante” din piviniță pentru ca noi, arădenii, să uităm să le întoarcem vizita.

A fost o după-amiază superbă. S-a jucat și fotbal, cu regula strictă (pentru unii nu atât de strictă) ca vârsta minimă de participare să fie 45 de ani. Primul meci: Vagonul – Ineu, scorul, nu are importanță, Bora, Erdei, Hamza, Emil Szabo, Barna, Secianschi, Grad în teren, Șandor, Macavei, Chișbora, toți vagonari de când lumea, iar în terenul celălalt cei enumerați mai sus, cu ”number one” (Ionuț Popa) printre ei.

Adi Apătean a avut ce fluiera și poate a trăit unul dintre puținele momente când i-a părut rău că a ales handbalul în locul fotbalului în cariera lui.

Între timp, și Gabi Biro a sunat adunarea și UTA și-a încropit și ea o echipă, acceptată de toți, chiar dacă în ea s-au aflat ”vagonarii” Grad sau Pintea, alături de tinerii R. Nagy , Stupar și Țapoș. Alb-roșii contra Vagonnului… Ce amintiri… Apoi UTA și Ineul… Apoi… cârceii, junghiurile, artrozele .Toate au fost uitate la sfârâitul micilor, crapilor și somnilor pe grătar, unde meșterul culinar Flavius Novanc s-a întrecut pe sine.

Cum tort nu a existat, a existat cireașa de pe el, adică un ”La Mulți Ani” din gurile tuturor pentru Roli Nagy care ieri a trecut un prag de ani.

Mai vrem asemenea seri!

Ioan Hamza