Acum 30 de ani, profesorul Traian Magheru îl descoperea pe Ionel Oprea. Puştiul de-atunci avea să devină campion la aruncarea discului. Acum 6 ani, acelaşi Traian Magheru îl descoperea pe Andrei Gag. I l-a pasat lui Oprea, campionul devenit antrenor. Şi tot campion a rămas cuvântul de ordine. Gag a reuşit o performanţă superbă, câştind argintul mondial la juniori. Astăzi, povestea lui Oprea. S-a născut în 1970 la Ineu, a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi apoi Şcoala de antrenori şi e căsătorit.

La început au fost halterele. Ionel Oprea avea 10 ani când a fost abordat de antrenorul emerit Gheorghe Biriş… pe stradă. A ridicat timp de trei ani de zile, apoi a făcut pasul către lumea atletismului. Traian Magheru a fost cel care l-a descoperit. Ochiul versatului antrenor nu s-a înşelat, şi-a dat rapid seama că avea în faţă un viitor campion şi i-a propus să vină sub comanda sa. „M-a urmărit la un concurs al liceelor, care s-a desfăşurat pe terenul de sport al actualului Colegiu Moise Nicoară. Domnul Magheru a apreciat că am calităţile necesare pentru a deveni sportiv de performanță”, a povestit Oprea.

A dominat România

Domeniul ales, în care s-a remarcat repede, a fost cel al aruncării discului. Prima performanţă majoră a sosit când evolua la categoria juniorilor II, în anul 1986. Devenea campion naţional. A deţinut supremaţia până în 1992, când a terminat junioratul şi a trecut la competiţiile seniorilor.

Cariera şi-a petrecut-o la Clubul Sportiv Şcolar Gloria Arad, apoi a trecut la Dinamo Bucureşti. A revenit în Arad, la Constructorul, luând hotărârea să ia o pauză. S-a reactivat după câțiva ani, apărând culorile Clubului Sportiv Municipal. După care s-a retras din activitatea competiţională.

Vitrina de trofee a lui Ionel Oprea include titluri de campion naţional, campion balcanic, victorie în Cupa Europei şi o finală de Campionat European la Munchen, în 2002. În 1989, a reuşit cea mai mare performanţă a sa, fiind medaliat cu argint la Campionatul European.

Revenirea în iarbă

Deşi deţinea o mică afacere în domeniul patiseriei, atletismul nu l-a lăsat să stea departe de terenurile de sport. În urmă cu 4 ani, a decis să devină antrenor. „În sport şi, în mod special în atletism, mă regăsesc”, a mărturisit simplu Ionel Oprea. A furat meserie şi de la Ioan Benga, antrenorul cu care a lucrat la Dinamo Bucureşti, dar afirmă că omul care l-a influenţat cel mai mult rămâne Traian Magheru, cel care i-a îndrumat primii paşi. Lucrează cu Andrei Gag, despre care spunea, înainte ca acesta să-i producă imensa bucurie de a deveni vicecampion mondial: „E campion balcanic, campion naţional de tineret şi e clasat pe locul 7 în clasamentul mondial. Rezultatele sunt deosebite. M-aş bucura să-l văd cândva la Olimpiadă”

Ionel Oprea despre…

Cea mai mare dezamăgire a vieţii de sportiv: „Faptul că n-am ajuns la Olimpiadă. În 2000, la Sydney, Federaţia a considerat că, pentru câţiva centimetri, nu trebuie să particip. Iar în 2004, era deja prea târziu. Renunţasem la activitatea sportivă”.

De ce ar trebui să se îndrepte copiii spre atletism: „Pentru că e un sport complex. Şi pentru satisfacţia pe care o simţi atunci când atingi prima treaptă a podiumului, când reuşeşti anumite performanţe. Copiii pot să înceapă sportul de pe la 10-12 ani, dar nu e o regulă. De exemplu, Nicoleta Grasu are 40 de ani. Iar Jurgen Schult, recordmenul mondial, a aruncat şi el la 40 de ani”.