AMEFA la 100 de ani: Halterele au fost ridicate până în Olimp(iadă)

În timp ce împlineşte un secol de existenţă, gruparea arădeană poate privi înapoi cu mândrie. Dintre disciplinele sportive practicate de-a lungul celor o sută de ani de viaţă ai AMEFA-ei, halterele au un loc special, în primul rând. Titlurile mondiale şi europene cucerite sunt în peisaj cu cele mai râvnite medalii, cele olimpice. Iar halterofilii de la AMEFA le-au cucerit şi pe acestea.

Din Antichitate până la Temelie

Azi îi spunem „romantică” vremii începuturilor. Halterele sunt sport olimpic din 1896, dar exerciţiile de ridicare a greutăţilor merg mult mai mult în timp. Foarte mult, până la Milon din Crotona, considerat cel mai mare atlet al Antichităţii. Despre el s-a descoperit că a câştigat şase Olimpiade la rând. Se întâmpla înaintea erei noastre, omenirea îşi onora zeii din Panteonul Olimpic, în 540, 536, 532, 528, 524 şi 516 î. hr! De atunci, într-una. Ridicai orice ca să-ţi araţi forţa: bolovani, butoaie, trunchiuri de copaci sau animale de categorie „super-grea”.

Vorbim de haltere ca sport adevărat către sfârşit de secol XIX, în Germania. Acolo a început, iar lumea a început să guste tot mai mult ce vedea. Halterele au pătruns inclusiv în spectacolele de circ. Sub cupolele care făceau turul lumii, îi admirau toţi pe acei bărbaţi puternici în stare să ridice grreutăţi ce păreau de neclintit. A prins rapid, iar în anul amintit mai devreme, 1896, s-a decis ca Jocurile Olimpice de la Atena să cuprindă şi acest sport.

În acelaşi an au pătruns şi în România, la modul serios. Prin 1905 e reperat şi primul halterofil valoros al nostru. Nume: Temelie. Prenume: Socrate. Înălţime: 1,86m. Greutate: 118kg. A ridicat, în 1910, 168 de kilograme, suficient ca un ziar din Berlin să-i zică „Minunea din Balcani”. Federaţia (comună cu luptele) a apărut în 1930, aproape de noi, la Oradea. Cu doi arădeni în Biroul Executiv – Brutus Păcurariu (reprezenta luptele) şi dr. Zoltan Pecsy (la haltere).

Ce a fost prin Arad? A început tot cu demonstraţii şi spectacole de circ, din 1843 încoace, apoi au venit paşii către sportul adevărat. A început să se facă forţă la Vâslaşii Mureşului, la Societatea de Ciclism Meteor sau la Clubul Atletic Arad. Prima gruparea unde s-a decis că halterele vor domina a fost Toldi. Era în zori de secol XX, mai exact în 1904. Concursurile au umplut arenele, iar duelurile inter-oraşe erau fascinante. Nume ale primilor campioni: dr. Z. Pecsy, Fr. Angyal (233) sau I. Hajas.

Iosif Curela, promotorul halterelor din Arad

S-a oprit în timpul celui de-al doilea război mondial, ca să renască şi mai puternic după. ITA, Astra, Electrica, sau Indagrara şi-au făcut şi secţii de haltere. De la gruparea alb-roşie porneşte Iosif Curela, cel care avea să devină nume important al Aradului în haltere. În primul campionat organizat după război, a devenit campion naţional la 90 de kilograme, dar nu s-a oprit doar aici şi a reuşit o performanţă unică, cel puţin pentru Arad. În acelaşi an a devenit campion naţional de lupte şi la canotaj (echipaj de 8+1)!

Gheorghe Biriş şi Tiberiu Ţiganu, în lucrarea „Clubul Sportiv Astra Arad la 90 de ani de activitate”, acolo unde apar şi informaţiile prezentate mai devreme, notează că după 1950, la nivelul oraşului a rămas o singură secţie de haltere. Coordonată de Iosif Curela, a trecut, în timp, sub patronajul a diverse întreprinderi: ITA, Electrica, Progresul, 7 Noiembrie şi, din 1966, Vagonul / Astra. În 1970, halterele au apărut şi la CSS Gloria, iar în 1981 şi la Strungul.

Campionii Aradului

Clubul AMEFA stă excelent la capitolul statistică şi nu are nevoie de cuvinte mari. Rezultatele scutesc orice comentarii şi invită la o reverenţă.

Medalii Olimpice: Traian Cihărean – bronz la Barcelona 1992 + loc 5 la Atlanta 96, Nicu Vlad – bronz la Atlanta; Adrian Jigău – două locuri 6 la Olimpiade, la Sidney 2000 respectiv Atena 2004.

Medalii Mondiale: Adrian Jigău – 2 x argint, 6 x bronz (seniori); Adrian Mateaş 1 bronz, Adrian Crişan 1 bronz, Marius Cihărean – 1 aur + 1 bronz, Florin Veliciu 1 argint. (juniori)

Medalii europene: Traian Cihărean – 3 x aur, 3 x argint, 3 x bronz, Marius Cihărean – 3 x bronz, Nicu Vlad 1 aur, 1 argint, Adrian Mateaş – 2 x argint, Adrian Jigău – 4 x aur, 11 x argint, 10 x bronz (seniori); Dan Morar – 1 bronz; Adrian Mateaş – 1 bronz, Adrian Crişan (legitimat la Strungul) – 2 x bronz, Marius Cihărean – 2 x aur, 3 x argint,  4 x bronz, Florin Veliciu – 1 aur, 2 x argint, 3 x bronz (juniori).

Medaliaţi la Campionate Naţionale: Iosif Palinkas, Vasile Palinkas, Iosif Taszlo, Gheorghe Rafa, Dănuţ Balint, Ioan Găină, Arpad Letray, Ioan Kabat, Nicolae Fedeleş, Alex Cristea, Dan Morar, Florin Brândescu, Carol Blosz, Liviu Mistor, Ionel Iştoc, Adrian Mateaş, Sorin Iştoc, Adrian Jigău, Lucian Hexan, Călin Gionea, Francisc Csillag, Nicolae Ursuţ, Daniel Hexan, Florin Popa, Constantin Hurducaş, Daniel Lajos, Carol Hradszky, Ioan Oprea, Dumitru Cihărean, Alexandru Drimenţ, Adrian Tolan, Dan Borz, Mihai Voinescu, Zoltan Szabo, Iosif Komori, Daniel Buduhală, Marius Cihărean, Marin Ardelean, Marius Maxim, Daniel Tuinea, Nicolae Osiac, Valentin Sinkovics, Levente Galay, Alexandru Buto, Attila Gal, Liviu Andronescu, Dan Dumitrache, Eduard Schmidt, Ciprian Pădurariu, Florin Veliciu, Alexandru Rus, Alin Gruia, Zsolt Toth, Clementina Sefcsik, Rareş Boldura, Cătălin Găină, Csaba Blosz, Sorin Cihărean, Alin Cihărean, Sorin Cazacu, Răzvan Nicoară.

Gheorghe Biriş: „Munca face diferenţa”

Gheorghe Biriş (57 de ani) conduce azi AMEFA. E preşedintele clubului arădean din 1996. A fost distins cu titlul de antrenor emerit de haltere în 1992 şi rezultatele i-au adus Meritul Sportiv clasa a II-a în 2004, răsplata unei munci încununate cu medalii olimpice, mondiale, europene şi nenumărate naţionale. Din 1989 face parte din Biroul Federal al Federaţiei Române de Haltere. De numele lui se leagă marile rezultate ale Aradului.

Îşi aminteşte de începutul ca sportiv din 1974, la Clubul Sportiv Şcolar Gloria, unde antrenori i-au fost Tiberiu Drumuş şi Mihai Chiţac. La Vagonul / AMEFA a venit în 1977, doi ani mai târziu începând munca de antrenor. Anul 1989 i-a adus primele rezultate importante, Adrian Mateiaş a fost dublu medaliat atunci, şi la Campionatul Mondial şi la cel European. Dan Morar a urcat şi el pe podium în întrecerea de pe Bătrânul Continent. „Iar din 1991 şi până în 2006, a fost cea mai frumoasă perioadă, încheiată cu o medalie europeană cucerită de Adrian Jigău. Nu am fost singur în toţi aceşti ani, tot ce s-a întâmplat e rodul unei munci colective. Eu am fost coordonator, dar am avut colegi buni, ca Iosif Curela, Pavel Sebeşan, Gheorghe Rafa, Alexandru Cristea. Cu ultimul am făcut la un moment dat o secţie la Otvoş, am făcut o campioană şi de acolo, pe Clementina Sefcsik! Am colaborat bine şi cu Adrian Crişan, acum antrenor la CSS Gloria. Toţi ne-am văzut de treabă”, povesteşte Gheorghe Biriş.

Secţia de haltere a AMEFA-ei s-a confruntat, la fel ca majoritatea sporturilor de la noi, cu efectele tranziţiei. Doritori tot mai puţini de performanţă sau abandonuri premature –  unele din cauza diverselor tentaţii ieşite în drum, altele provocate de lipsa unei recompense materiale imediate, iar altele, pentru că aşa a fost să fie, a primat altceva. Dar se priveşte înainte. „Din 2006, n-am  mai avut medalie la seniori. Florin Veliciu a pornit bine, dar apoi s-a lăsat. Răzvan Nicoară a avut anul trecut un loc 5 la Europenele de juniori, a fost la două kilograme de o medalie, acum cred că va scoate capul. Să-l vedem la Campionatul European de juniori de la Bucureşti…. Sală avem, copiii însă sunt mai puţini. Toată lumea vrea muşchi fără muncă. Greutăţi sunt în toate sporturile. Mai demult, copiii puteau să vadă lumea dacă făceau sport. Acum e mult mai uşor”, punctează conducătorul clubului arădean.

Gheorghe Biriş oferă un argument forte în favoarea halterelor, care, pe lângă forţă, dezvoltă mult şi latura psihică. „Aici se formează o perseverenţă ieşită din comun. Munca e destul de monotonă, dar satisfacţiile sunt foarte mari şi pentru că, faţă de alte sporturi, unde sunt mai multe ocazii, aici ai doar 2-3 concursuri pe an. Se dezvoltă forţa, muşchii, dar şi calităţile moral-volitive, perseverenţa de care vorbeam. Nu oricine poate să facă haltere. În activitatea mea de antrenor, calităţile psihice au făcut diferenţa. În timp, vezi cine nu are ambiţie. Talentul nu ajunge, munca hotărăşte”, încheie Biriş.

Fotografiile (click pentru mărire) 

FOTO 1: Gheorghe Biriş, la un moment al felicitărilor

FOTO 2: Traian Cihărean

FOTO 3: Adrian Jigău

FOTO 4: Adrian Mateaş

FOTO 5: Nicu Vlad

Facebook Comments
0
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.