Luni după-amiază, pe stadionul ce poartă numele lui Francisc Neuman are loc poate cel mai important eveniment legat de spiritul utist al ultimilor ani. După ani de încercări, Old-boys Club UTA a reuşit să aducă la Arad Steaua Roşie Belgrad, adversara de acum patru decenii şi doi ani a Bătrânei Doamne din Cupa Campionilor Europeni. Va fi un meci al amintirilor, dar cei care au îmbrăcat în trecut tricoul utist au în gând, pe lânga latura sentimentală a întâlnirii, şi o speranţă de mai bine pentru UTA de astăzi. Şi e bine de specificat asta, într-un timp în care valorile morale au scăzut drastic. Meciul programat de la ora 17,00 e şi o chemare a utiştilor îndreptată spre arădeni, aşteptaţi să fie iar lângă echipa alb-roşie, chiar dacă vremurile de altă dată sunt atât de îndepărtate. Dacă vreţi, evenimentul poate fi comparat cu vizita istorică de la Rotterdam, de acum doi ani.

 Ce a fost atunci

Aradul depășise euforia eliminării Feyenoordului, campioana lumii din anul Mondialului Mexican. Tragerea la sorți pentru turul doi din Cupa Campionilor Europeni a scos în fața UTA-ei tot un adversar de mare calibru, Steaua Roșie condusă de antrenorul Milijan Miljanic.

Așa cum cei din Rotterdam puteau fi considerați creația lui Ernst Happel, echipa din capitala iugoslavă era în întregime creația lui Miljanic. Fost jucător al celor de la Zvezda în anii 50, antrenorul avea 36 de ani și era considerat liderul noii generații de tehnicieni. Pregătea trupa  din Belgrad de patru ani și o formase în jurul lui Dragan Geaici, oficial desemnat cel mai bun fotbalist al Stelei Roșii din toate timpurile și una din cele mai bune extreme din lume. Perioada cu Miljanic (1968-1975) a lăsat o amprentă puternică a celor de la Crvena Zvezda asupra fotbalului iugoslav și european, cu patru titluri naționale și trei cupe cucerite. Valoarea fotbaliștilor era așa de mare încât la un moment dat echipa națională a Iugoslaviei era nevoită să lase pe dinafară anumite nume pentru că în lot erau deja selecționați prea mulți fotbaliști din lotul Stelei Roșii!

Fără speranţe după tur

Pe 21 octombrie 1970, „Marakana” din Belgrad primea UTA cu precauție, după avertismentele provocate trei săptămâni mai devreme. Eliminarea celor de la Feyenoord îi lăsase o impresie puternică selecționerului iugloslav Rajko Mitici, iar Miljan Miljanic a luat și el totul în serios, declarând că echipa arădeană trebuie respectată la fel ca Ujpest Dozsa (pe care sârbii o eliminaseră în primul tur după 0-2 și 4-0) sau Real Madrid. Utiștii au părut însă că a fost dat totul în dubla cu Feyenoord, a fost 3-0 fără comentarii pentru Steaua Roșie, cu goluri marcate de Filipovici, Acimovici și Ostojic. Polonezul Stanislav Ekstajn condusese formațiile Dujkovic – Djoric, Krivocuca, Antonjievic, Dojcinovski, Bogicevic, Novkovic (76 Karasi), Filipovici, Ostojic, Acimovic, Geaici respectiv Gornea – Calinin, Lereter,  Pojoni, Brosovszky, Axente, Petescu, Domide, Dumbreanu (67 Sima), Dembrovschi, Fl. Dumitrescu. „Momentul psihologic a fost în acea deplasare, la 0-0 noi am ratat două ocazii monumentale”, rememora Flavius Domide. Nicolae Dumitrescu și Ioan Reinhardt au fost nevoiți să improvizeze, Gabor Biro era accidentat, așa că fundaș dreapta a fost trecut mijlocașul defensiv Dumitru Calinin, care l-a avut în grijă tocmai pe Geaici…

Un gol de onoare pentru UTA

Pe 4 noiembrie, belgrădenii au întors vizita. „Spectatorii sârbi au invadat centrul Aradului și au golit alimentarele de mezeluri și brânzeturi, de trei zile n-ai mai găsit nimic. În goana după bilet, sârbii ofereau o geacă de fâș, la modă pe-atunci”, descria Teodor Gherle, legendarul organizator de competiții al UTA-ei, proaspăt intrat în pâine pe atunci. Atașamentul extraordinar al vulcanicilor sârbi purtase la Arad, se povestește, circa 3,000 de fani, care aveau să aplaude o nouă victorie a favoriților, tot cu 3 goluri marcate în poarta lui Gornea de Filipovici (2) și Jankovici. UTA se consola cu reușita de onoare a lui Ladislau Brosovszky, cel mai bun marcator alb-roșu din toate timpurile. 18.000 de spectatori urmăriseră ciocnirea condusă de englezul K. Howley, cu formațiile Gornea – Calinin, Pojoni, Lereter, Brosovszky, Petescu, Axente, Domide, Dumbreanu (55 Sima, 82 Șchiopu), Dembrovschi, Dumitrescu respectiv Dujkovic – Djoric, Krivocuca, Antonjievic, Dojcinovski, Bogicevic, Novkovic (72 Jankovici), Filipovici, Ostojic (72 Karasi), Acimovic, Geaici

.

Aventura UTA-ei se sfârșea, dar Steaua Roșie avea să urmeze un parcurs puternic, până în semifinalele competiției ce reunea campioanele Europei. Sârbii au trecut în sferturi de „dederiștii” de la Carl Zeiss Jena (2-3, 4-0), fiind opriți înaintea finalei de Panathinaikos Athena. A fost 4-1 și 0-3, iar grecii au jucat ultimul act datorită golului marcat la Belgrad. Finala a fost a Ajaxului (scor 2-0) condus de Rinus Michels, cel care avea să-i lase loc mai apoi românului Ștefan Covaci.

Legende de atunci

Revenind la meciul cu UTA, au rămas câteva legende peste ani. Una, descrisă de Petru Șchiopu, evocă duelul Calinin – Geaici, câștigat tot de sârb: „Atâta l-a întors pe Calinin, Dumnezeu să-l ierte!, că la un moment dat omul nostru și-a pierdut lentila de contact în iarbă! Sârbul a dat imediat mingea în aut și s-au apucat amândoi să o caute pe teren”. Alta îl are în centru pe Gheorghe Gornea. Considerat unul din cei mai buni portari utişti all-time, poate cel mai bun, goalkeeperul trecuse, după cele două jocuri, în cealaltă extremă a adulaţiei. Fusese declarat cel mai bun arădean contra lui Feyenoord, dar golurile primite de la sârbi i-au clătinat soclul. „Lumea a început să-l acuze că vânduse meciul pentru un frigider. Bârfe pe la colţuri! Să fim serioşi, noi eram o echipă românească bună, fără să avem valoarea celor de la Feyenoord sau Steaua Roşie. Aş fi ipocrit să minimalizez meritele noastre, dar ce s-a întâmplat a fost un miracol…”, l-a apărat ani mai târziu Ioan Bătrîna, nimeni altul decât rezerva sa…

Constelația de la Belgrad

Steaua Roşie vine la Arad cu o delegaţie impresionantă formată din aproape 40 de membri. Cărţile de vizită ale jucătorilor care vor fi faţă în faţă cu actuala echipă de old-boys a UTA-ei sunt cu adevărat impresionante. Antrenor e Jovan Acimovic, adversar al arădenilor în 1970, iar în efectiv figurează nume importante, în frunte cu Vladimir „Pizon” Petrovic, intrat în galeria „Stelelor Stelei Roşii”, un cerc extrem de restrâns al distincţiilor. Cel care a antrenat selecţionata iugoslavă dar şi pe Poli Timişoara acum doi ani a jucat apoi la Arsenal, Antwerp, Brest ori Nancy. Mai sunt Zivkovic (jucător apoi la Sampdoria), Bursac (Celta Vigo), Stankovic (Marseille, Atletico Madrid), Borovnica (Bastia), Vanic (Albacete), Stevanovic (Wolfsburg), Milojevic (Panathinaikos, primul libero străin din istoria atenienilor) dar şi fostul dinamovist Slavisa Cula. Pe lângă Acimovic, alţi şapte adversari ai arădenilor din 70 au anunţat că vin la joc, ca invitaţi de onoare: Dujkovic (antrenor mai târziu la naţionalele din Venezuela, Ghana, Rwanda sau Siria), Djoroc, Krivocuca, Klekovski, Mihajlovic (ex-Rapid Viena), Karasi (jucător şi la Lille sau Antwerp) şi Filipovici (coşmarul lui U Craiova din UEFA pe când juca la Benfica, jucător şi antrenor mai târziu la Boavista, Sampdoria, Steaua Roşie, Muntenegru, dar şi trei luni la Ceahlăul Piatra Neamţ!). Cei de la Steaua Roşie au transmis că şi preşedintele clubului, Vladan Lukic, ar putea veni la Arad pentru meciul de luni.

Tabăra arădeană

Coordonaţi de Gheorghe Vaczi şi Ionel Costin, utiştii îi aduc, din vechea gardă, pe Domide, Biro, Axente, Sima, Bătrîna, Şchiopu şi Jivan. Invitat special, din Ungaria, Eugen Pojoni. Lista „seniorilor” îi mai include pe Gh. Czako, Metskas, Gherghel, Cura sau Teodor Gherle. Din lotul lărgit al UTA-ei fac parte Szabo, Pap, Mihaly, Ţapoş – Nadiu, Gaica, Hirmler, Grad, Ţârlea, Mitu, Nagy, Stupar, Mutică, George Radu, Ioan Bogdan, Ţucudean, Bunaciu, Lucaci, Csordas, Gh. Neamţiu, P. Neamţiu, Ungur, Vancea, Negrău, Mănăilă, Plisca, Szel, Burtea, Nădăban, Tuef, Vânătoru. Maseur va fi Dănuţ Ifrim, iar medicii echipei arădene au fost aleşi Mircea Faur și Dan Pîrvulescu. Întâlnirea de luni e cuprinsă în cadrul Memorialului Legendelor și e dedicată amintirii antrenorului emerit Alexandru Dan.

FOTOGRAFIA E DIN MECIUL TUR, DE LA BELGRAD, ȘI A FOST PROGRAMATĂ ÎN REVISTA FOTBAL DIN OCTOMBRIE 1970

și