Maraton fotbalistic ieri după-amiază în sala Victoria din Arad.Patru echipe de old-boys alcătuite din foşti jucători ai Aradului l-au comemorat pe Jonny Brosovschi.
Poate aţi mai citit articole dedicate acestei zile pe diverse site-uri sau în presa locală. Din păcate n-a fost prezentă nicio televiziune, deşi sunt vreo patru din Arad care se înghesuie altădată la ştiri mult mai banale. Nici spectatorii nu s-au înghesuit, cu toate că, în sală se aflau destui foşti fotbalişti pe care mergeau să-i vadă şi la antrenamente sute de admiratori, nu numai la meciurile oficiale. Încet, încet fenomenul „fotbal” se diluează în oraşul nostru, discuţiile mai aprinse limitându-se doar la situaţia ” va fi sau nu va fi” ceva la UTA. Cei care nu au fost ieri după-amiază în Polivalentă, au pierdut parfumul aducerilor aminte. Două echipe cu alb roşu, una UTA , cealaltă ITA ( idee inspirată a lui Gyuri Vaczi) , deoarece numai aşa putea să aline setea de fotbal a vreo 18 foşti jucători ce au evoluat în alt deceniu pe „Francisc Neuman”. O echipă „extraterestră” alcătuită din antrenori ai clubului Atletico.Extraterestră deoarece toţi arătau de pe altă lume, echipament impecabil, trupuri tinere, fără pic de grăsime , condiţie fizică fără cusur.
A cântărit doar diferenţa de valoare în confruntările cu cele două echipe ale lui M. Ţîrlea şi M. Grad. De fapt, fostul antrenor al majorităţii componenţilor UTA-ei şi ITA-ei de ieri se afla în tribune, Ionuţ Popa.
În sfârşit, cea de a patra echipă de miercuri a fost şi cea mai frumoasă şi mai autentică, o adevărată echipă de old-boys, Vagonul. Ar trebui un calculator performant pentru a afişa vârsta totală a celor care au alcătuit-o. Ţamboi, Bora, Hamza, Secianschi, J.Gyengye, Nadiu, Barna , M. Cean au încercat, reţineţi, în trei partide fiecare a două reprize a 15 minute să ţină piept armatelor de tineri.Conform scorurilor nu au reuşit, dar nici nu s-au făcut de ruşine. Iar Broşovschi le-a mulţumit de acolo de sus , a fost coleg cu toţi şi mai ales, prieten.
Pe tot parcursul turneului, unul dintre cei mai buni prieteni ai comemoratului, Gabi Biro, a făcut un scut cu trupul său portretului lui Jonny, adus de pe holul AJF-ului, pentru ca vreo minge rebelă să nu-l atingă. Domide , uşor adus de spate de anii care au trecut, a stat 4 ore şi jumătate în răcoarea sălii, tăcut şi mîndru. Singurul reprezentant al familiei „Broşi” a fost Attila, nepotul, fiul lui Tibi, unul din fraţii lui Jonny. Fostul poloist a evoluat atât în echipa ” extratereştilor ” lui Meszar cât şi a „vagonarilor” adunaţi de Ovidiu Păcurariu.
Revenind la titlu, a fost seara portarilor. Evoluţia celor din teren, Emil Szabo, Dan Ţapoş , Attila Papp şi Sandu Ţamboi a fost de excepţie. Dacă primii trei s-au întrecut pe ei înşişi, Sandu a făcut ce e a putut la cei 60 de ani ai săi. În tribune, alţi trei portari, Mihai Jivan, Gherghel şi Secui , acesta din urmă titular în poarta Vagonului în meciul de poveste al anilor 70, când UTA răsturna scorul de la 1-3, la 5-3 pe terenul vagonarilor. În ceruri , alţi trei portari ai generaţiilor noastre, Vidac, Sinescu şi Butaru , priveau, probabil amuzîndu-se alături de Jonny, cum Ţamboi nu mai încearcă să recupereze mingea din aut de poartă încercînd să treacă prin plasa porţii. Ne-a lămurit Gherghel după turneu: „Păi,a văzut olteanul că aştia de la Polivalentă au mai pus un rînd de plase pe tot peretele din spatele porţilor”.
A fost o atmosferă superbă, chiar şi cei doi arbitri, Hărduţ şi Vida au fost mai relaxaţi, purtînd deseori şuete cu cei din tribune asta şi datorită faptului că Lazăr ( inamicul lor numărul unu) a fost de un calm neaşteptat, au fost şi nişte încercări de glume mai mult sau mai puţin reuşite în teren („şorţuri” ale lui Bora, reuşite la Mariş, fără succes la Stupar), execuţii de excepţie ale lui Adi Ungur, cel mai frumos gol al turneului, şut în vinclu al lui Stupar. În tribune , la impresia artistică a punctat Nicu Cărămidaru („văiugă”, cum îl alinta J.Brosovschi), cu pălăria lui de bulibaşă pe cap. Ghiţă Macavei, la fel ca în anii tinereţii, ca un argint viu, întrebîndu-mă mereu dacă i-am făcut poză nepotului său cu o seară înainte la Gala Sportivilor arădeni (halterofilul Răzvan Nicoară). În fine, Gyuri Vaczi, Ovidiu Păcurariu şi Alexandru Meszar principalii ” actori” ai acestui eveniment, i-au adunat pe toţi după turneu, pe holul Polivalentei la o pizza, o bere şi o cafea. Ca între barbaţi!
Ioan Hamza
Felicitari celor care au avut aceasta initiativa,a celor ce au jucat in amintirea lui Brosi si nu l-au uitat.Apropo de disparitii,in data de 21.12.2012 la Sebes v-a fi inmormantat fostul jucator al UTA-ei pe nume Munteanu Ioan poreclit Bacioi care intr-un meci televizat de la Constanta ,el a marcat de pe extrema stanga un eurogol portarului Pilca de la Farul si UTA a invins cu 1-0.D-zeu sa-i odiihneasca !
Dumnezeu sa-l ierte
Carcotasii de pe forum, adevaratii mari utisti, precum se autointituleaza, de ce nu merg la asemenea evenimente, de ce nu cinstesc memoria lui Brosovsky, ca un mare simbol al UTA-ei ce este ???
Daca mai exista ceva din spiritul UTA-ei, multi dintre cei care au fost prezenti pe parchet si in tribune la acest eveniment il reprezinta. Foarte multi dintre cei care merg la UTA de azi nu-l mai reprezinta, din pacate……asa ca nu le strica sa faca un mic „training” la acest eveniment.
La cati au onorat memoria lui Brosovsky si la cati arata ca mai simt adevarat pentru UTA, istoria, spiritul si simbolurile ei, se dovedeste inca o data ca Aradul nu merita UTA !….si aici nu numai Gio si actuala situatie e de vina.