În anii ’60, lumea fremăta. Era vremea mişcărilor sociale, Neil Armstrong pusese piciorul pe lună şi la Woodstock erau flori în păr. La Arad, UTA îşi căuta paşii care i-au adus patru titluri de campioană a României.

Schimbul de generaţii, făcut de „Coco” Dumitrescu şi Ioan Reinhardt în jurul consacraţilor Bakos, Czako, Pojoni, Petescu sau Metskas era în toi. Pe la jumătatea deceniului, un puşti cu părul creţ şi roşcat de la echipa de juniori îşi croia drum spre cei mari. Era Flavius Domide, născut în Arad, pe 7 mai 1946. „Te duci la CFR Arad, să te căleşti”, i-au transmis antrenorii. S-a conformat şi „a revenit maturizat”, îşi aminteşte Christos Metskas.

342 – 75

Iar la capăt de linie, „Roşcovanul” avea 342 de meciuri jucate pentru UTA, doar pentru UTA, în divizia A. Recordul e în picioare. Marcase 75 de goluri, locul al patrulea în clasamentul all-time al golgeterilor, după Broşovschi (100), Bonyhadi (81) şi Ţârlea (80). Cunoscuse fericirea supremă, cu două titluri de campion, momentul Feyenoord, echipa naţională, „sferturi” în Cupa UEFA. A băut însă şi din cupa amară a primei retrogradări, cea din 1979.

Pe culmi

A doua „generaţie de aur” a Aradului a început să se închege prin 1966. UTA ajungea iar în finala Cupei României, pe care o pierdea în faţa Stelei cu 4-0. A urmat botezul european, în Cupa Balcanică, apoi sîngele a început să pulseze rapid. La 15 iunie 1969, ultima etapă a Diviziei A, UTA cîştiga la Cluj şi se încorona din nou ca regină a României. Mii de oameni opreau echipa la marginea oraşului, pentru a o purta în triumf, în faţa hotelului „Astoria”. În Cupa Campionilor Europeni însă, eşec dur cu Legia Varşovia. 0-8 în Polonia şi 1-2 la Arad. Palidă consolare pentru Domide, la primul gol în CCE.

Arc peste timp

Odată trecut episodul, UTA s-a regrupat, a luat iar campionatul şi se pregătea pentru dubla care avea s-o pună în fruntea drumului românesc spre Europa, cea cu Feyenoord. „Erau nişte titani la acea oră. Practic, noi ne-am pregătit să nu primim mai mult de două goluri. Tocmai de aceea am jucat cîteva meciuri cu formaţii tari. Succesul echipei a constat īn unitatea deosebită dintre cei 12-13 jucători, tactica excelentă a antrenorilor, dar şi forma de zile mari a portarului Gornea. De fapt, ne-am autodepăşit cu toţii!”, le povestea Domide, într-un arc peste timp, jucătorilor de la Rapid. La 35 de ani după ce UTA i-a eliminat pe olandezi, tot într-o zi de septembrie, a venit rîndul giuleştenilor să imite performanţa. Domide şi Florian Dumitrescu, cel care marca în poarta lui Feyenoord, au fost invitaţi de onoare la partida din 2006 şi au fost „talisman” pentru cei de la Rapid.

Schimb de tricouri cu idolul Bobby Charlton

Moment marcant în cariera lui Domide, pe Wembley. În ianuarie 1969, România remiza cu Anglia, 1-1, după unul din cele mai frumoase meciuri din istoria echipei reprezentative. Jackie Charlton deschisese scorul în minutul 27. În minutul 74, Domide l-a pus în cursă pe Dumitrache, iar „Mopsul” a obţinut un penalty-ul din care a stabilit scorul final. La sfîrşit, marele Bobby Charlton, idolul arădeanului, i-a propus să facă schimb de tricouri. „Momentul m-a marcat definitiv”, mărturisea Domide.

A indicat direcţia Mexic

Atacantul UTA-ei a deschis drumul calificării la Mexico 70, marcând în poarta Elveţiei în meciul din noiembrie, jucat pe fostul „23 August”. România a cîştigat cu 2-0, iar al doilea gol l-a semnat Dumitrache. La Guadalajara însă, a împărtăşit destinul lui Nicolae Dobrin, nejucînd niciun minut. A strîns 18 selecţii în echipa naţională, pentru care a înscris 3 goluri. „Angelo Niculescu l-a luat pentru că se spunea că aduce noroc să ai un roşcat în echipă”, glumea Christos Metskas.

Golgeter în UEFA 

În sezonul 1971-1972, arădenii reuşeau un parcurs de senzaţia în UEFA, fiind primii români calificaţi în primăvara europeană. În faţa textilitştilor s-au înclinat, pe rînd, Austria Salzburg (4-1 respectiv 1-3), Zaglebie Walbryzch (1-1, 2-1) şi Vitoria Setubal (3-0, 0-1). Domide a reuşit să înscrie în poarta fiecărui adversar, contra celor din oraşul lui Mozart punctînd în ambele jocuri. În sferturi, UTA a pierdut cu Tottenham Hotspur: 0-2 la Arad şi 1-1 pe White Hart Lane, cu Domide autor al golului arădean.

Credincios UTA-ei

L-au dorit Tottenham, echipe din Belgia, Steaua, Dinamo şi altele. A rămas însă credincios UTA-ei, pînă la retragere. La capătul sezonului 1992-1993, promova UTA pe prima scenă, din postura de antrenor principal. Inexplicabil, a fost îndepărtat. A fost preşedinte în 1997-1998, cînd echipa a trecut printr-una din cele mai cumplite perioade. La fel de crunt a fost şi începutul lui 2009, cînd Domide şi alţi fotbalişti din garda veche au luptat pentru viaţa clubului. În prezent, e observator federal. Şi, sufleteşte, e alături de UTA, indiferent de ce se întâmplă.

„Parcă am fi jurat pentru Dumnezeu…”

La Rotterdam, plin de emoţie, în toamna lui 2010, după patru decenii de la meciul vieţii: „Veniserăm să facem un rezultat bun. Cu o oră şi jumătate înaintea meciului, stadionul era gol, iar copiii de mingi ne arătau palmele, arătându-ne că vom lua zece goluri. Nu ne-a afectat prea mult acest lucru, deşi ştiam că urma să întâlnim una din cele mai bune echipe de pe Continent şi câştigătoarea Cupei Intercontinentale. Înaintea partidei, un reprezentant al firmei Adidas a intrat în vestiarul nostru cu un balot uriaş, care conţinea echipament alb-roşu. A fost o surpriză extraordinară. Cei 12 jucători, parcă am fi jurat pentru Dumnezeu să facem cel mai bun rezultat posibil, să iasă bine pentru fotbalul românesc. Ce am reuşit, s-a datorat muncii enorme şi, oarecum, norocului. Gornea a primit un gol, dar a apărat apoi cel puţin 6 situaţii iminente. Prima surpriză plăcută a fost portarul, a doua, apărarea, care şi-a făcut în proporţie de 98 la sută datoria. Mijlocul şi atacul au primit sarcină de la antrenorul Dumitrescu să marcheze cel puţin un gol, pentru a avea speranţe în meciul viitor. Şi cred că şi mijlocaşii şi atacanţii şi-au făcut datoria, alergând până la epuizare. După părerea mea, rezultatul a fost echitabil. După 40 de ani, simt o foarte mare nostalgie. Am văzut o schimbare în bine la stadion. Din păcate, îm ambele echipe au fost câţiva jucători care n-au putut răspunde apelului. M-am bucurat să îl revăd şi pe adversarul meu direct, Jansen, cu care apoi m-am revăzut şi în confruntarea echipelor naţionale. Am fost singurul care a afirmat cu voce tare înaintea meciului că ne calificăm”.

Distincția de Onoare a Aradului e la el! 

În 2006, primea, din partea Muncipalității Arădene, titlul Pro Urbe. Iar acum doi ani, elegant, ca şi în anii în care i se spunea „copilul teribil al fotbalului arădean”, sobru, dar cu o mină senină și mişcat cu adevărat de onoarea care i s-a făcut, Flavius Domide a primit Distincţia de Onoare a judeţului Arad. Pentru el, a înseamnat enorm. „Trebuie să-i mulţumesc foarte mult acestui oraş pentru că m-a crescut şi m-a format ca om şi fotbalist. Cred că am reuşit să-i dau ceva înapoi”. E o mai veche declaraţie a lui Domide, citită de Ionel Costin, cel care a propus acordarea titlului. Domide n-a folosit cuvinte mari în momentul în care a primit certificatul şi placheta acordată marilor nume ale Aradului, dar a fost cutremurător: „Sunt foarte onorat. Dacă ar trebui să o iau de la început, aş juca tot pentru UTA, până la adânci bătrâneţi. Fiul meu nu a putut să-mi calce pe urma, având un alt serviciu, dar vă promit cu mâna pe inimă că nepotul meu va câştiga această luptă ca să ajungă fotbalist mare!”.

Flavius Domide văzut de…

Emerich Dembrovschi (internațional al României): „Domide e un simbol al Aradului, un fost coleg şi un bun prieten. UTA şi Aradul are nevoie de exemple ca Domide pentru a întrece din nou Timişoara”.

Gabor Biro (fotbalist UTA): „Îl cunosc de peste 40 de ani pe Domide, mi-a fost coleg şi-mi este în continuare prieten. A fost un fotbalist excelent, nu am ştiut niciodată de unde scoate acele şuturi la vinclu cu ambele picioare. Dar, a fost şi foarte chipeş, toate fetele din oraş fugeau după el. Dar, Domide a fost şi este un familist, nu a cedat niciodată tentaţiilor!”

Dorel Cura (fotbalist UTA): „La 17 ani, când am debutat la UTA într-un meci cu Steaua şi am ratat o ocazie mare, Domide a venit la mine, mi-a pus mâna în cap şi m-a încurajat – Mergi mai departe, puştiule!”.

Radu Romanescu