24 decembrie, 1990. Ajunul de Crăciun. Primul Ajun de după Revoluție. Copiii din vremea aceea  încă bulversați  în ceea ce privește numele celui care le aduce darurile. Acasă, bunicii le spun că „dăruitorul” e Moș Crăciun, la școală li se spune că se numește  Moș Gerilă așa că luați prin surpindere, mulți  dintre ei, derutați , îl numesc  Moș Crăcilă. În blocul R , cel cu magazinul Căminul, în Arad, oamenii se pregăteau să primească colindătorii. La fel și familia Brosovszky. Ani, soția  lui Jonny,  aranjase o măsuță cu prăjituri făcute după rețete nemțești, bradul era plin și sclipitor.

Se anunțaseră și colindători adulți printre care Sandu Gaica și Viorel Vancea, Dorel Cura  și Popa Vasile, elevi sau coechipieri de-ai lui. Jonny se pregătea și el, chiar ieșise din baie și ……  „Ani, mi-e rău îi șoptește acesta soției sale și se așează pe fotoliu. Te rog, sună după salvare, e treabă serioasă repetă  marele fotbalist. Era primul an după Revoluție, salvările…mai rare, fără echipamentul cu care sunt dotate astăzi. Timpul trecea nemilos. -Măi Ani, tu ai sunat la ambulanța din București, de ce nu mai vine?” întreabă gâfâind  Broși. Inima îi bătea tot mai neregulat, tot mai rar…până ce a încetat să mai bată.  S-a dus  la 39 de ani.

Aradul  a fost zguduit de vestea care s-a răspândit ca un vânt de iarnă tăios, farmecul colindelor a pălit în casele iubitorilor de fotbal. Jonny Brosovszky a fost iubit de toată lumea. Chiar și când făcea farse celor cunsocuți. Îi plăceau farsele. Lui nu îndrăznea nimeni să-i facă. Personalitatea lui impunea respect dar și prietenie. S-a impus la o vârstă fragedă în marea familie a UTA-ei unde domneau  giganții Lereter, Pojoni,  Petescu. L-au acceptat imediat, nu numai datorită talentului lui imens , ci și a personalității sale  puternice.

A nășit multă lume (în poză, naș la nunta lui Tavi Ardelean cu Lia). Sunt zeci de povestioare din viața lui  fotbalistică și extra-fotbalistică. Mi-aduc aminte una din timpul ultimilor lui ani de fotbal petrecuți la Vagonul (Rapid). În vestiar, înaintea unui antrenament, nea Ion, magazionierul ne-a împărțit ciorapii. În timp ce ne echipam, Jonny îl cheamă la el pe Ioan Maghici, stoperul blond al nostru din vremea aceea, un băiat consătean cu Sandor, din Cermei. Măi  Țuțurcanășule (n.a. Maghici avea porecla la Cermei de ! A lu’ Țuțurcanu), ia ciorapii ăștia și du-i la nea Ion, spune-i că mi-a dat doi de dreptul! Se duce Maghici la magazioner și zice: „Baci Oane, o zîs nea Joni ( cu un J pronunțat ca la cuvântu joi) că i-ai dat doi ștrimfi de-un picior și-o mai zîs să-i dai doi <<inșeși>>(n.a. inverși, într-o traducere aproximativă)”. Nea Ion, un tip extraordinar, dar puțin coleric, i-a aruncat ciorapii în brațele lui Maghici însoțind gestul  cu o serie de înjurături numai de el știute  

Astăzi, 24 decembrie 2014. Ajun de Crăciun. Poate, Ani mai pregătește prăjituri pentru colindători , mai ales pentru nepoțelul ei, Alexander, dăruit de Monica. Sigur are un cadou în inima ei și pentru Jonny. Prietenii săi, foști coechipeieri, foști elevi, toți iubitorii de fotbal din Arad nu-l uită niciodoată, iar Gyury Vaczi împreună cu Ionel Costin îi pregătesc cel mai frumos dar de  fiecare Crăciun, memorialul ce-i poartă numele.

Luni, Polivalenta a fost mai plină ca niciodată, ideea cu patru echipe arădene, două de fotbal, una de handbal și una de rugby a fost una nemaipomenită. Greii evenimentului au pășit primii pe parchetul sălii. Cei care i-au cunoscut priveau cu nostalgie la mersul legănat al lui Pojoni, la pașii mândri ai lui Biro, la statura dreaptă a lui Bedea, la „furișarea” ca o felină a lui Metkas, la ținuta „Minunii Blonde”, Domide, la nemuritorul Macavei, la pașii triști ai lui Dorel Cura, la necazul care l-a lovit și pe Maki Bătrîna au aplaudat și au cântat ”La Mulți Ani!”  pentru Axente , nevenindu-le să creadă că a împlinit 70 de ani.

Jonny Brosovszky ar fi avut 63 de ani ….poate ar mai fi jucat cu noi la sală. Luni a fost doar „spectator” dintr-un tabloul cu chipul lui.  În 1990 nu a mai apucat să audă colindele prietenilor …i-am colindat noi luni, dirijați de Gyury Vaczi  acolo în Polivalentă:  

Coborâți voi coborâți, alături de noi să stați
Noi, cei vii , să colindăm, voi, cei sfinți să ascultați.
Drept răsplată să ne dați
Nu covrigi, bani sau cârnați,
Ci doar clipe de magie ale anilor trecuți
Jonny, Kukla și Ilie
Csala, Otto și Băcuț
Farmatti, Șchiopu, Sinescu
Comisar și Dumitrescu

Voi cei sfinți nemuritori , doar un pic să mai jucați
Noi mai stăm și colindăm
VOI RĂMÂNEȚI , NU PLECAȚI!

Ioan Hamza