Glorii aradene

O fotografie cât o viață la „Memorialul Ladislau Brososvzki”

Superb colajul de fotografii făcut de Dan Pârvulescu și postat pe Facebook. Și nu numai superb, ci și elocvent. Este cea mai reușită concentrare a jucătorilor, foștilor jucători și prieteni adevărați care s-au perindat prin evenimentele trăite de Ladislau Brosovszki. Două, trei sau chiar patru generații de oameni din fotbal și de fotbal care pot povesti oricând o întâmplare, o fază de joc , o farsă sau un clișeu din viața de zi cu zi a lui Johnny.

Doar 3-4 dintre cei îmbrăcați în tricouri și care au evoluat în cele trei meciuri de vineri de la Polivalentă la Memorialul Ladislau Brosovszki au apucat să joace alături de talentatul mijlocaș decedat la doar 39 de ani, în Ajunul Crăciunului anului 1990. Unii au jucat la UTA, alții în perioada în care „Gioni” era component al Vagonului.

Cei care i-au fost coechipieri în perioada de glorie a UTA-ei erau în tribună sau răspândiți prin alte orașe ale țării sau din afara ei. Lereter, Domide, Biro, Cura, Sima, Axente, Metkas … ce nume !!! Au venit Viorel Vancea împreună cu Marcel Pușcaș din Oradea. Au venit Nicolae Secoșan și Ioan Igna din Timișoara, prof. Ioan Pătrașcu din Ungaria. A venit, în căruciorul cu rotile, Emanoil Gherghel. Au transmis sentimentele lor, prin telefon sau prin telepatia sufletelor, Ștefan Bakoș din Batanya, Eugen Pojoni, recent operat la genunchi, tot din Ungaria. Au venit foștii jucători ai Vagonului, echipă colegă de campionat într-o scurtă perioadă și mereu parteneră de meciuri amicale.

Nu se ajungea la această manifestare de fidelitate față de fostul talentat jucător fără inițiativa și implicarea totală a lui Gyuri Vaczi, o inițiativă anuală finalizată și datorită unor oameni din administrația Aradului – Centrul Cultural al județului Arad și Centrul Cultural al Municipiului Arad.

Gyuri și-a ales ajutoare de nădejde, printre care Dan Pârvulescu și Mihai Szucs, a mobilizat și oamenii din presă, a primit și sprijinul unor inimoși oameni de afaceri ( Florin Torcoș, Walter Szikler, Policlinica Turcin) și a organizat, zicem noi, perfect această întâlnire de suflet.

Liantul dintre cei prezenți și cel ce ne-a privit din ceruri a fost fata lui „Gioni”, Monica Broșovszki, împreună cu fiul ei Alex, cel care a dat lovitura de începere a celor trei meciuri care au urmat.

Scorurile nu au contat, a contat plăcerea de a juca a celor care au mai putut să o facă și a mai contat părerea de rău  a celor care erau în tribune, părerea de rău că nu mai reușesc să intre activ în mrejele acestui frumos sport care le-a desenat viața.

Să ne trăiți Gyuri Vaczi, Ovidiu Păcurariu, Dan Pârvulescu, Mihai Szucs … să trăim cu toții cu amintirea plăcută a vremurilor cu „Gioni”!

Ioan Hamza

 

Comentarii Facebook

0
0

Un comentariu

  1. Nu pot sa-mi stapinesc lacrimile cind vad aceasta poza !!! Asta a fost UTA a mea pe care o iubesc asa de mult.

    0

    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close