Sorin Botiş a împlinit 38 de ani pe 14 aprilie și va fi pe teren mâine pentru UTA în turul barajului de promovare în Liga 1 împotriva celor de la FC Voluntari. Botiş a jucat în carieră pentru UTA, Şerif Tiraspol, Ferencvaros, Zalaegerszeg şi Honved. Iată interviul pe care căpitanul „Bătrânei Doamne” l-a dat pentru afan.ro . 

– Cum e să joci fotbal la 38 de ani şi-un pic?

-Ca la 20 de ani! Încă mai am plăcere, mai am motivaţie şi satisfacţie.

– Eşti grizonat, ai o vârstă, îţi strigă lumea de pe margine să te pensionezi?

-Suporterii adversarilor încearcă să te jignească, mai folosesc unele apelative care nu-ţi convin câteodată, dar asta e. Sunt grizonat, semăn cu tatăl meu, n-am ce să fac.

-Te gândeşti să joci şi în Liga 1 dacă veţi promova?

-Eu mi-am propus să promovez cu UTA, după aia vedem ce-o fi. Nu vreau să discut aspectul ăsta, să fiu sincer. Avem două meciuri importante acum.

-Realist, ce şanse îi dai echipei cu Voluntari?

-Nouă nu ne dădea nimeni nicio şansă. Până la urmă, şansele ni le-am creat cu forţele noastre. Aşa şi acum. Atât timp cât credem în şansele noastre, avem cele mai mari şanse.

-Se simte oboseala?

-Pe mine nu m-au obosit meciurile, cât m-au obosit drumurile. Arad – Braşov, plecam la 1 de-aici, la 8 ajungeai, mâncai şi a doua zi trebuia să intri-n ghete şi să joci la 11 dimineaţa.

-E grea viaţa în Liga a doua din România?

-Aproape imposibilă.

-Păi şi cum supravieţuiţi?

-Da, câteodată şi noi ne gândim cum supravieţuim. Probabil gândul că putem realiza ceva frumos pentru noi, pentru familiile noastre, pentru suporterii noştri ne-a ţinut de foame şi de sete. Până acum am reuşit.

-Tu ai jucat şi în Ungaria, şi în Republica Moldova, poate că eşti un fotbalist realizat. Dar cei mai tineri cum se descurcă?

-Păi mai cer ajutor în stânga şi-n dreapta. Conducerea are norocul că sunt mulţi jucători tineri, talentaţi, care au fost instruiţi bine de fostul meu antrenor, nea Feri Tisa, şi de Cristi Păcurar. Se văd rezultatele muncii lor. De asta profită actuala conducere, că nu mai trebuie să investească în salariile unor fotbalişti consacraţi.

-Sunt multe restanţe?

-Nu vreau să discut despre aspectul ăsta. Restanţele sunt aşa cum sunt în fotbalul de liga a doua.

-Cei mai tineri ţi-au cerut bani împrumut?

-Ajutor mi-au cerut şi dacă am putut le-am acordat cu mare plăcere.

-Unde sunt mai respectaţi fotbaliştii, în România sau în Ungaria?

-Eu zic că în România fotbalul se mănâncă pe pâine, interesul e mai mare, având în vedere banii care s-au învârtit cu 4-5-6 ani în urmă în România faţă de Ungaria. Acum, probabil că s-a mai echilibrat. La nivelul Ligii a doua e mult mai mare stabilitatea acolo, au intervenit şi televiziunile, şi guvernul maghiar, care alocă o sumă considerabilă pentru echipele care joacă doar cu fotbalişti maghiari.

-Dar unde te-ai simţit mai respectat?

-În Ungaria. Au fost mai serioşi. Chiar dacă au întârziat, mi-am primit banii. Pe stradă şi acum mă mai opresc oamenii când merg în Ungaria şi mai schimbă o vorbă cu mine. E foarte plăcut.

-Aradul de ce nu are un stadion ca lumea?

-Pentru că e în construcţie. Acum se face, sperăm ca la anul să fie gata, şi apoi, vreo 50 de ani, să nu mai fie probleme.

-Aveţi vreo primă pentru promovare?

-Primă este, acuma nu ştiu dacă e considerabilă sau nu. Îmi pare rău, nu pot să o spun, dar avem o primă. Până acum, nu am jucat pentru bani. Au fost rezultate, dar e foarte greu.

-Dar pentru ce aţi jucat?

-A, cu speranţa că îi vom primi. N-am jucat aşa … Pe promisiunea, pe vorba, pe cuvântul conducerii, în care credem.

-Deci sunt şanse să îi primiţi…

-Am încredere în conducere că o să-şi ţină cuvântul.

-Ai un sfat pentru fotbaliştii mai tineri din România?

-Da, pot să le spun ce le-am spus şi mai tinerilor mei colegi, să îşi facă aşa un scenariu frumos pentru cariera lor, să creadă în ei şi să lupte până la capăt.

-Pentru că se apropie Euro, un pronostic la meciul cu Franţa?

-Ca orice român, chiar dacă unii sunt mai pesimişti, eu îmi doresc să câştige România. Franţa are prima şansă, dar eu cred şi în şansa noastră.