05/12/2020

sportarad

stiri sportive din judetul arad

În 2013, blestemul Campioanei Provinciei părea rupt. Aradul părea să fi înțeles că trebuie să aibă grijă de brandul său numărul unu, l-a luat din mâna „stranierilor” și a îmbrățișat proiectul lui Alexandru Meszar. S-a plecat de jos, promovările au venit una după alta până în Liga 2-a, unde – însă – lucrurile sunt mai complicate. Iar multe dintre „fisuri” pleacă de la bani.

Dincolo de greșelile de management ale conducerii administrative a clubului, care a reinvestit în general prost cele aproximativ 800 de mii de euro venite din transferurile lui Man și Petre, există o problemă structurală. Spre deosebire de 90% dintre divizionarele secunde, UTA nu poate folosi banii veniți de la autoritățile locale pentru salarii și prime de joc, iar lupta devine inegală.

La fel de adevărat este că Legea Sportului e ambiguă și, chiar dacă s-a mai schimbat pe ici pe colo, le dă posibilitatea unor primari corecți, așa cum se pretinde și Gheorghe Falcă, să ridice din umeri. Edilul, care la Arad e Dumnezeul majorității din Consiliul Local, nu dorește să schimbe forma de finanțare a echipei emblemă a orașului. Falcă se bate cu cărămida în piept că e principalul finanțator (aici uită mereu că banii proveniți de la bugetul local nu sunt totuna cu cei din propriul său buzunar) și că suporterii ar trebui să-l aprecieze și nu să-l înjure.

Într-adevăr, de la Centrul Municipal de Cultură Arad pleacă an de an spre gruparea lăsată moștenire de baronul Neuman peste 1 milion de euro. Pe bază de proiecte câștigate de ONG-ul FC UTA Arad. Doar că, această sumă importantă pentru o echipă din eșalonul secund de fotbal poate fi cheltuită doar pentru achiziționarea de echipamente, deplasări și cantonamente, vitaminizare. Iar aici sunt incluse și grupele de copii și juniori. Adică orice altceva decât salarii, ceea ce reprezintă cea mai importantă felie din bugetul unui club.

Nu degeaba la finalul anului, o parte din bani (aproximativ 200-300 de mii de euro) se întorc la Primărie, barierele puse de CMCA fiind clare. Și atunci nu e de mirare, că echipe apărute ca ciupercile după ploaie, gen Afumați, Clinceni sau Snagov, salută din mers cea mai titrată grupare fotbalistică din afara Capitalei. Iar primarii și consilierii locali de acolo, care au înțeles necesitatea finanțării complete ale sportului rege din comunele lor, nu au fost deranjați nici cu o floare de DNA, Curtea de Conturi, etc…Instituții de care Falcă fuge ca dracul de tămâie, sau pe care le invocă atunci când e întrebat de salariile fotbaliștilor din bani publici.

Bun, nu ne rămâne decât să înghițim „gălușca”, dar mai marele primar, cel care le aranjează toate în acest oraș, chiar nu poate găsi un finanțator privat (sau mai mulți, de ce nu?) pentru cel mai puternic brand al orașului? Sau nu vrea? Mai degrabă, am spune, că nu de puține ori a spus public că oamenii de afaceri fug de UTA pentru că sunt înjurați pe banii lor. Iar în fruntea exemplelor se pune chiar el, de parcă, repetăm, aduce bani de pe moșia lui, rupe de la gura familiei pentru fotbal.

E adevărat, Falcă e înjurat și ironizat de suporterii „Bătrânei Doamne”, dar asta i se trage în special de la gestionarea stadioanelor din municipiu. „Francisc Neuman” se află în reconstrucție de 4 ani și ceva ne spune că va mai trece multă apă pe Mureș până la tăierea panglicii, iar pe „Motorul” se tot pune gazon sintetic de un an și jumătate. Nici azi nu putem afirma cu certitudine că echipa va începe noul campionat în Aradul Nou. O echipă obligată să cerșească prin București sau străinătate câteva zeci de mii de euro pentru a rămâne în viață măcar la nivelul Ligii a 2-a.

9
4
%d blogeri au apreciat: