Arhivă articole

octombrie 2019
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Un an de durere: Rămas bun Moisi, rămas bun Mihoc!

E întuneric sub podul Micalaca, dar nu atât de frig ca acum un an de zile. Afară, căci sufletele utiștilor sunt înghețate de durere, regrete și multe gânduri cu dacă. Multe se reduc la ceasul rău (20,20) de pe 25 octombrie 2018, când mai erau câteva ore până la derby-ul cu Poli. Atunci patru dintre camarazii lor, care puseseră osul la coregrafia cu Poli, plonjau în gol la bordul unui autoturism. Doi dintre ei au plecat să-i facă galerie „Bătrânei Doamne” din Cer, ceilalți și-au revenit. Fizic, căci mental și sufletește vor fi marcați pentru tot restul vieții.

De altfel, Claudiu Teacă era îngenunchiat de durere la stâlpul podului cu chipul lui Bogdan Mihoc. Lacrimile i-au acoperit fața, întrebările îi macină și acum creierul. El câștigase lupta cu moartea la spital și nu înțelege de ce Mihoc și Moisi nu au avut șansa lui. Sigur nu au vrut să plece, doar mai erau câteva ore până la derby și ani mulți și frumoși înaintea lor. Dar, s-au stins pe loc sub acel pod, unde, în această seară, zeci de fani au aprins o lumânare și le-au invocat sufletele tinere, pline de pasiune pentru două culori, alb și roșu.

Laszlo Balint, Cipri Rus, Vali Buhăcianu și Florin Ilie, reprezentanții vestiarului la comemorarea Bogdanilor, au înțeles perfect dimensiunea tragediei. Nu aveau nevoie de povești, mimica fanilor vorbea de la sine. Singurele chipuri senine îi înfățișau pe betonul rece (și-i înfățișează în fiecare zi și noapte) pe Moisi și Mihoc. Erau ușor de zărit la lumina lumânărilor.

Când camarazii lor s-au desfășurat pe ambele părți ale carosabilului și au făcut un coridor al torțelor, nimeni nu a mai circulat pe sub pod. Aradul știe ce s-a întâmplat acum un an și respectă durerea suporterilor celui mai puternic simbol al orașului. Lumina și fumul i-au alarmat doar pe șoferii care circulau peste pod. Apelați la 112, pompierii s-au prezentat rapid la datorie, dar au înțeles rapid despre ceea ce a fost vorba.

„Moisi!”, „Mihoc!”, „Vă vom iubi mereu!” a fost strigătul de durere al galeriei rămasă să-și ardă pe pământ pasiunea pentru UTA. Victoria cu Poli s-a stins ca torțele din această seară, urmează Reșița, îngerii în alb și roșu sunt așteptați și ei în Valea Domanului.

 

 

 

4
0

Un comentariu la articolul: “Un an de durere: Rămas bun Moisi, rămas bun Mihoc!

  1. Da, e cutremurator, omagiu de respect, frumoasa aducere aminte, soarta te loveste si-ti da oportunitatea sa te intaresti in piosenie, nu sa devii mai rau si indiferent. E ceva ce sta la baa oricarei comunitati. Respect !

    16

    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.