Exact în urmă cu acum o sută de ani, pe 9 ianuarie 1920, la Arad venea pe lume Ioan Reinhardt. Numele lui e scris cu litere mari în istoria Bătrânei Doamne, ale cărei culori le-a reprezentat cu loialitate atât ca fotbalist cât și ca antrenor. În fotografia de sus (sursa: album Andrei Mercea), e al doilea din stânga, pe rândul de sus, încadrat de antrenorii Francisc Dvorzsak și Petre Steinbach.

A fost junior la Clubul Atletic Arad și la AMEFA, pentru a doua trupă debutând la seniori. Din 1940 a jucat pentru Clubul Atletic Cluj, iar după Al Doilea Război Mondial a fost printre primii care au răspuns „prezent” apelului Baronului Francisc Neuman și s-a întors acasă. Trei titluri și două Cupe ale României a câștigat ca fotbalist al UTA-ei, pentru care a jucat până la sfârșitul anului 1953.

Foto: Reinhardt, al treilea din stânga pe rândul de sus, junior la Clubul Atletic Arad în 1934. Sursa foto: Alin Miloș

În 1956 a devenit antrenor principal al UTA-ei, secondat de Nicolae Dumitrescu. Un an a durat experiența, apoi cei doi au refăcut echipa tehnică în campionatele 1960-1961 și 1961-1962.

Anul următor, Reinhardt l-a secondat pe Iosif Petschovsky, iar din sezonul 1964-1965, banca tehnică a UTA-ei a fost cea care a adus Aradului încă două titluri naționale, plus marele „moment Feyenoord”: Nicolae Dumitrescu (principal) – Ioan Reinhardt (secund).

A rămas alături de Bătrâna Doamnă până în anul 1971, când a preluat ca și principal pe CSM Reșița. A fost și acolo în prim-plan, promovând echipa din Valea Domanului pe prima scenă în 1972. La Reșița s-a stabilit definitiv, dar mereu a privit către casă, cu inima deschisă pentru UTA.

Foto: Nicolae Dumitrescu și Ioan Reinhardt. Fotografie din albumul lui Nicolae Dumitrescu, realizată de Jozsef Leib

S-a stins în iunie 1993, în ziua în care UTA obținea promovarea în Divizia A.„Pentru mine are o <<cameră>> specială în suflet. Era dur la antrenamente, dar la meciuri parcă era fratele meu mai mare. A fost un om extraordinar și un bun meseriaș”, îl evoca Flavius Domide.