Fotbal judetean

54 de ani de la precedentul baraj de promovare al Zăbraniului: „De la terenul fără iarbă din Unitatea Militară din Buziaș, la gazonul cosit de la gară…”

În urmă cu 54 de ani mai exact în vara anului 1966, generația acelor ani a Victoriei Zăbrani se deplasa la Buziaș, pentru jocul de baraj cu Șoimii din localitate, miza fiind promovarea în campionatul Regional, echivalentul a Ligii a 3-a de azi. Echipa din Buziaş fiind una foarte puternică la acea vreme. Ea aparținea de Ministerul Apărării Naționale şi era formată din militari în termen din toată țara. De altfel, jocul s-a desfășurat pe terenul din incinta Unității Militare, iar Zăbraniul a pierdut cu 6-4.

La doar 13 ani, Aurel Dehelean a însoțit delegația zăbrăneană la în Buziaș. Deplasarea s-a făcut cu „Molotovul” condus de George Raiss. „Am avut ocazia să merg cu echipa la Buziaș deoarece tatăl meu, Tudose Mic, era magazioner și responsabil cu întreținerea bazei sportive din Zăbrani și mă lua tot timpul cu el ca să îl ajut. Țin minte că de abia începea să se lumineze de ziuă și noi eram deja îmbarcați în autocarul <<decapotabil>> al lui Raiss și <<decolam>> spre Buziaș, pentru că era drum lung de făcut. La Buziaș am vizitat parcul și am luat masa la o cantină din cadrul Unității Militare. Din păcate, am avut parte de un teren foarte rău, cu multă zgură, doar pe margini era puțină iarbă. Ai noștri și-au cumpărat toți ghete noi marca Reghin, cu crampoane de cauciuc, cu șurub, care le-au intrat în tălpi, iar după meci nu au mai fost buni de nimic. Franz Graf și-a distrus tălpile picioarelor, așa că în meciul retur, de la noi, nu a putut să mai apere. Cu această ocazie a debutat tânărul Brâncoveanu în poarta noastră…Da, Ghiță Brâncoveanu, cel care ne-a părăsit prematur  lăsând în inimile cunoscuților și prietenilor un gol imens. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, poveștește „Dehe”.

Firul istorisirii merge mai departe: „Erau alte vremuri, îmi amintesc că la meciul retu am trasat și pregătit pentru prima oară singur terenul de fotbal. Nu am adus noroc pentru că Buziașul ne-a bătut și în meciul revanșă cu 5-0. Pe vremurile acelea tundeam terenul cu coasa, manual. Până la urmă, am devenit specialist la tuns că ți-e era mai mare dragul să te uiți și mai ales să joci pe un astfel de gazon. Ce mașini de tuns, ce tractorașe, totul se făcea manual și era frumos! Și câtă lume venea pe jos, la terenul de la gară, meci de meci, toate băncile de pe marginea terenului, de sub plopii bătrâni și mari erau pline. De multe ori, lumea stătea și în picioare, femeile mai în vârstă veneau cu scăunelul de acasă ca să poată vedea meciul și să-și susțină băieții”, și-a mai amintit Aurel Dehelean.

După mai bine de o jumătate de secol, zăbrăneanul va asista la un nou baraj de promovare al echipei locale în eșalonul trei. „Iată că după 54 de ani mi-o dat Bunul Dumnezeu zile să apuc un nou baraj de promovare, de data aceasta pentru Liga a 3-a națională. Nu știți cât mă bucur să văd echipa noastră campioană, chiar dacă în condițiile acestei pandemii periculoase ce a reușit să îngenuncheze o planetă întreagă și în condițiile în care s-a înghețat campionatul. Este numai și numai meritul jucătorilor și al antrenorului pentru această frumoasă performanță. De aceea, le urez din tot sufletul să ajungă în Liga a III-a pentru a realiza o performanță fotbalistică de care Zăbraniul nu a avut încă parte”, a concluzionat Dehelean, iubitor necondiționat al fotbalului zăbrănean.

Dacă Aurel Dehelean a participat ca spectator la barajul din 1966, Sandu Iancioglu e singurul fotbalist al Victoriei, care a jucat împotriva Buziașului, aflat în viață.

Comentarii Facebook

0
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
Close
Close