În vara anului trecut, Academia UTA a ajuns în „careul de ași” la nivel național cu generația Under 19. Visul titlului s-a spulberat în semifinala cu Dinamo, care apoi avea să piardă finala în fața Viitorului lui Hagi. În această stagiune, arădenii au șanse mari să atace din nou vârful Ligii Elitelor cu echipa Under 17. În seria de Vest, elevii lui Dinu Donca, Adi Ungur și Ștefan Boroș sunt primii în clasament după 10 runde, având nouă succese și eșecul din debut, 1-2 cu Mirecurea Ciuc. Anul s-a încheiat perfect pentru „roș-albi”, cu victorie în derby-ul Vestului cu Poli Timișoara (4-1), ocazie cu care Patrick Pașcalău și-a trecut în cont a 8-a reușită stagională. Atacantul crescut de Șoimii Lipova și mai apoi Atletico Arad e cu un an mai mic decât majoritatea componenților echipei Under 17, dar asta nu l-a împiedicat să fie golgheterul turului în „alb-roșu”. Tânărul fotbalist a făcut destule sacrificii pentru a ajunge acum în lumina reflectoarelor, făcând naveta zilnic de la Lipova la antrenamente și jocuri. A avut un sprijin important și în tatăl său, nimeni altul decât Ovidiu Pașacalău, fostul portar al celor de la Tricotaje Ineu, ACU, Șoimii Pâncota, Lunca Teuz Cermei sau Crișul Chișineu Criș. Acum Patrick e unul dintre fotbaliștii de mare viitor din curtea echipei emblemă a județului.

-Patrick, chiar dacă ai mai evoluat cu succes în Liga Elitelor, cu Atletico, la Under 15, cred că turul prezentei stagiuni a fost cel mai bun din cariera ta…

–Sincer să fiu, nu mă așteptăm să fiu golgheterul echipei, având doar 15 ani împliniți într-o echipă în care colegii mei sunt, în marea lor parte, mai mari. La început, nici nu mă așteptăm să primesc prea multe minute, dar domnii antrenori Dinu Donca, Adi Ungur și Ștefan Boroș, cărora le mulțumesc pe această cale, au avut încredere în mine. Pe de altă parte, eu am mereu încredere în mine, căci am muncit mult să ajung până aici și cred că mi-am făcut treaba cât am putut de bine când s-a apelat la mine. De departe, e cel mai bun tur făcut de mine până acum, nu am mai reușit să marchez atâtea goluri într-o competiție atât de importantă precum Liga Elitelor și la o categorie de vârstă mai mare.

-Există un gol mai special dintre cele 8 pe care le-ai reușit în toamnă și ce-ți propui pentru stagiunea de primăvară?

-Fără îndoială, reușita cu capul contra celor de la ASU Poli Timișoara. Pot spune că fost și cel mai important gol din cariera mea de până acum, pentru că a venit la 2-1, când derby-ul Vestului nu era decis încă.  Cunoscând foarte bine rivalitatea dintre UTA și Poli îmi voi aminti mereu cu plăcere de acel gol. În primul rând, pentru la primăvara îmi doresc să fiu sănătos, să mă pregătesc cât mai bine până atunci până la reluarea campionatului și dacă cei de la U17 vor avea nevoie de mine și în continuare sper să-mi ajut echipa să termine în top, acolo unde îi este locul.

-Crezi că această echipă se poate bate pentru titlul național?

-Bineînțeles, cu acest gând trebuie să începem anul, pregătirile și apoi returul. În primul rând, vrem să rămânem pe primul loc în seria noastră, iar la turneul final să dăm totul din noi și să nu ne temem de nimeni. Până la urmă suntem UTA și demonstrăm pas cu pas că merităm să fim printre cele mai bune echipe din țară.

-Am aflat că generația de 2005 a început deja antrenamentele specifice de reacomodare cu efortul și forță cu Francisc Tisza. Cât de important este faptul că ai lucrat cu nea’ Feri în ultimii ani?

-E un antrenor cu mare experiență, care știe exact cum să lucreze cu juniorii, ne ajută mult să creștem în forță, calitate și mentalitate. Îi mulțumesc pentru toată răbdarea pe care a avut-o și încă o are cu mine, eu sper să am ocazia să mai lucrez cât mai mult și alături de dânsul, dar, bineînțeles, și restul antrenorilor au avut și au o mare contribuție în formarea mea ca fotbalist. Plecând de la domnul Ion Stoica, de la Șoimii Lipova, apoi Bogdan Oneț la Atletico și acum domnii tehnicieni de la UTA Under 17.

-Tatăl tău fiind portar, nu ai dorit să-i calci pe urme, să iei mănușile și nu tricoul de atacant?

-Am vrut să fiu portar când eram mai mic, pentru că îl vedeam pe tatăl meu evoluând bine acolo poziție, doar că mi-a explicat cum stă treaba. Să fii portar este un lucru greu, ești stâlpul echipei, trebuie să ai o comunicare continuă cu coechipierii, iar orice greșeală a ta iese în evidentă mult mai mult decât a unui jucător de câmp. Bineînțeles, ulterior, domnii antrenori mi-au ales postul ținând cont de calitățile mele.

-Trebuie să ai un model de atacant din fotbalul mare și o echipă importantă cu care simpatizezi…

–Îmi place foarte mult de Zlatan Ibrahimovic și chiar încerc să copiez câteva lucruri de la el. E idolul meu de când eram mic, am norocul să-l văd jucând cu succes și acum, la 39 de ani. Cât despre echipă, pot spune că am urmărit-o mai mult pe Dinamo de când eram mic, dar – bineînțeles – nu se compară  cu ceea ce simt pentru UTA.

-Unde te vezi peste 5 ani să spunem?

-Sper din tot sufletul să joc cu UTA în Liga 1, dar pentru asta sunt conștient că mai am foarte mult de lucru și demonstrat. Dar, sunt pregătit să muncesc, de fapt asta fac de când m-am apucat de fotbal.