70 de ani de la nașterea golgheterului all-time al UTA-ei! ”A avut un picior stâng și o inteligență fotbalistică așa cum la foarte puțini jucători am văzut în România”

Zi specială pentru familia „Bătrânei Doamne” a fotbalului românesc. Pe 23 martie 1951, s-a născut Ladislau Brosovszky cel care este și astăzi golgheterul all time al UTA-ei în Liga 1, cu 100 de goluri reușite în 314 meciuri. A fost dublu campion național în tricoul „roș-alb” și component al echipei ce înfăptuia a 8-a Minune a Lumii prin eliminarea din Liga Campionilor a marelui Feyenoord, în toamna anului 1970.

”Pe 23 martie 1951 se năștea Ladislau Brosovszky, fotbalist enorm al Aradului și reper al UTA-ei. Cu o sută de goluri semnate pe prima scenă în tricoul roș-alb, ”Gioni” și-a câștigat un loc în prima linie a simbolurilor ”Bătrânei Doamne”. Internațional al României, Brosovszky a fost și antrenor al UTA-ei, până într-un ajun trist de Crăciun din 1990, când s-a stins fulgerător, împietrind suflarea fotbalistică arădeană. ”Gioni” Brosovszky, familia UTA se înclină în fața amintirii tale, pe care o va păstra mereu”, este mesajul clubului UTA, pe pagina oficială de facebook.

REMEMBER 2016

În urmă cu 5 ani, Old Boys UTA organiza un meci aniversar între formațiile la care a evoluat Brosovszky, UTA și Vagonul. „Avacronica” a fost făcută de vechile glorii ale fotbalului arădean, dar și de Monica Brosovszky, fosta mare baschetbalistă a Aradului și a României. Mai jos, vă relatăm

„Cine își amintește de el, își amintește de golurile și dârzenia lui, a fost un mare fotbalist de picior stâng. E important să înțelegem că oamenii care au făcut glorie nu se uită niciodată, trebuie să fim mereu aproape de ei, probabil că ne văd de acolo de sus”, a spus Gyuri Vaczi, care i-a făcut Monicăi surpriza unei dezvăluiri: și tatăl și fiica au debutat pe prima scenă atunci când aveau 17 ani!

 „Mă simt onorată de fiecare dată să particip la asemenea evenimente. Mă bucur că de fiecare dată aflu câte un subiect despre tatăl meu, pe care nu îl știam. El și-a dorit foarte mult un băiat, dar în viață nimic nu e întâmplător. Eu mi-am dorit o fată, am băiat și nu l-aș da pe o mie de fete! Poate e băiatul pe care l-a dorit tata. Suntem o familie de sportivi, eu mă bucur că am luat cel mai bun de la amândoi părinții, și mama a fost voleibalistă. M-am mândrit mereu cu tatăl meu, deși pentru mine a fost o presiune enormă. Știam unde dorea să mă vadă mereu, eu zic că am făcut-o cu succes. Le mulțumesc celor care se gândesc la el și că nu l-au uitat”, a mărturist Monica Brosovszky, „Minunea blondă a baschetului arădean”.

Gabor Biro (UTA): „Monica e o mare personalitate a baschetului românesc, eu știu că e cea mai mare baschetbalistă a României. Întotdeauna mă gândesc cu plăcere la Brosovszky, l-am avut sub aripa mea. E ceva să intri la 17 ani și să joci imediat titular. Avea o maturitate nemaintâlnită la această vârstă. Îmi zicea că alături de mine nu îi e frică de nimeni. Trebuia să ai și sânge, iar el a avut. Acasă am poza de echipă a UTA-ei, mă apucă plânsul câteodată”.

Flavius Domide (UTA): „Pentru mine a fost mare. Am crescut împreună, am debutat tineri amândoi. Când a venit la noi a jucat extremă stângă. Îmi amintesc de un meci cu Craiova, noi am rămas în zece, iar el a tras după el toată echipa și am câștigat 1-0. Apoi, când a ajuns la golul 99, zicea ca trecut mai are o etapă până la golul 100. Cinci etape însă n-a reușit să înscrie, până la urmă a marcat la Vâlcea”.

Radin Dușan jr. (Vagonul) : „A fost promovat de la vârsta de la vârsta piticilor la juniori împreună cu fratele lui, Ioska. Am fost colegi și la Rapid Arad, când el era antrenor-secund și jucător, Schweinninger era principal. Îmi vine în minte un meci la Baia Mare, după ce maramureșenii tocmai fuseseră eliminați din Cupele Europene de Real Madrid. Eu debutam ca libero. Seara, înaintea meciului, la hotelul București, Gioni m-a luat cu el în cameră să îmi insufle încredere, deși el era cu doi ani mai tânăr. A fost un conducător extraordinar și în teren și în afara terenului. Putea să joace pe orice post. A fost unul dintre cei mai mari fotbaliști ai României”.              .

Mircea Axente (UTA): „Talentul lui s-a văzut de la început, sărea în ochi. A fost promovat la prima echipă a Vagonului, iar când a fost adus la UTA nu s-a văzut vreo diferență între un titular vechi și el. A avut un picior stâng și o inteligență fotbalistică așa cum la foarte puțini am văzut în România. Îmi pare rău că a plecat prea repede dintre noi. Un băiat deosebit, care nu se naște în fiecare zi”.

Ioan Hamza (Vagonul): „S-a evidențiat în primul rând prin personalitatea puternică. Moni să fie mândră de el!”

Viorel Sima (UTA): „Am luat și un campionat de juniori împreună. Eu am debutat la Steaua pe 22 august 1967, el după o săptămână cu Petrolul. Așa buni prieteni am fost încât pe mama Monicăi eu i-am prezentat-o! Exact în 24 decembrie am stat să cumpărăm sifon pe Romanilor. Ne-am despărțit acolo, la 22,10 m-au sunat să îmi spună că are probleme… A fost o plăcere să joc cu el”.

Ovidiu Păcurariu (Vagonul): „A pornit de la Vagonul, a ajuns în vârf la UTA, iar la 28 de ani, când jucătorul se considera matur, a revenit la Vagonul. A venit împreună cu Domide și au reușit o promovare foarte frumoasă în Divizia B, în anul 1980. A avut un mare tupeu în sensul bun al cuvântului, un curaj poate neconferit de vârsta lui. Se implica teribil în joc. Unul dintre apropiații lui, pe lângă coechipierii de la UTA, era Dan Păltinișanu, căpitanul lui Poli, erau născuți în aceeași zi, aceeași lună și același an. Noi nu mai avem club, dar suntem o mână de oameni care ne străduim să păstrăm spiritul Vagonului”.