UTA și arădenii, braț la braț pentru un sezon pastelat în Liga 1
Cu Farul a fost servit doar aperitivul. Suporterii UTA-ei reveneau acasă după 7 ani, le-a fost permis să umple doar jumătate din capacitatea noii arene „Francisc Neuman”, iar numele antrenorului echipei adverse impunea un soi de sfială. Oricât tupeu are antrenorul Gică Hagi, fotbalistul Gică Hagi a fost prea mare pentru a fi inamic. Cu atât mai mult la Arad, unde cultura fotbalistică și, în mare, bunul simț sunt la ele acasă. Nu mai vorbim despre relațiile de amiciție dintre galeriile celor doi poli fotbalistici ai țării și gradele Celsius ce au mai înmuiat simțurile.
Cu FCSB „muzica” a fost alta. Rivalitatea provincie – capitală e veche de când lumea, ca și ajutorul pe care cluburile ministeriale le primeau înainte de ’89. Că FCSB nu e Steaua contează mai puțin în mentalul suporterului de rând, o formație bucureșteană nu va fi niciodată primită cu flori pe Mureș. Peste toate, în ecuație intră și „factorul” Gigi Becali. Un personaj convins până în măduva oaselor că bunăstarea financiară îi dă dreptul să se joace de-a antrenorul de fotbal, ba chiar să facă titlu de glorie din asta.
Iar apetisantul fel principal a fost prezentat întregii țări la o oră de maximă audiență. Și a avut de toate, culoare (roșie), gust, arome și o „muzică” de ambianță ce ți-a făcut pielea găină. O delicatețe, de 3 stele Michelin. Fiindcă UTA a fost prea mult plecată din elită, unii de abia acum descoperă ce înseamnă spiritul unei formații de viță nobilă. După chipul și asemănarea creatorului ei. Baronul Francisc Neuman a început povestea imediat după Război, iar generațiile de suporteri „roș-albi” o scriu zi de zi, meci de meci, strigându-și convingerea din adâncul inimii: ”Pentru noi doar UTA contează!”
Un stadion care cântă și aplaudă la unison 90 de minute, plus prelungirile triste de aseară, a devenit o „rara avis” în fotbalul românesc. Acustica noului stadion din Calea Aurel Vlaicu ajută și ea, iar faptul că trupa lui Laszlo Balint se leagă din ce în ce mai bine, de asemenea. Fără îndoială, UTA a făcut cel mai bun meci de pe teren propriu de la revenirea în Liga 1, iar publicul a fost catalizator. 8500 de suflete pătrunse de spiritul războinic al celor care au așteptat prea mult să se întoarcă în „templu”, cu favoriții lor în Liga 1.
Evident, galeria cât peluza denumită după legendarul Iosif Petschovschi a fost cea care a dat mereu tonul. ”Din sute de piepturi răsună sonor un cântec ce îndeamnă la glorie/ Ecoul se aude tulburător: UTA! Arad! Victorie!” – a fost mesajul ultrașilor ce a fost urmat întocmai din toate colțurile stadionului. Marea familie „roș-albă” a fost atât de elegantă, atât de distinsă, încât golul de 1-1 al FCSB-ului nu-i putea strica seara.
Câștigul a fost infinit mai mare decât un punct în fața vicecampioanei, deși regretul că nu a fost victorie rămâne. Arădenii și UTA merg pedant braț la braț, iar tabloul acestui sezon se poate transforma într-un pastel. Pensula e la Laszlo Balint, inspirația la Ubbink, Roger și colegii lor, iar modelul în cele patru colțuri ale stadionului cât o galerie.
Superb articolul…..!!
#DarUTA
Felicitări echipei U.T.A. pentru joc,pentru dăruire și felicitări publicului pentru susținerea echipei.
Frumos articol, deși unii o ard pe cumetrii cu steaua csa, cam singurul lucru nasol de la meci a fost acela când peluza a cantat de steaua csa. Oricât ar încerca galeria să infrățească stadionul sau orașul cu steaua nu vor reuși niciodată. În Arad Doar UTA!
N-ai inteles nimic, nu incearca nimeni sa te infrateasca cu nimeni, utistule de liga 1, e o prietenie intre peluza noastra si peluza sud de la ei, atat.
Avem destui rivali, ai nevoie si de prieteni dar tu nu ai de unde sa stii pentru ca in deplasari n-ai fost si nici nu vei merge vreodata.
Hai lasa vrajeala stelistule.Voi nu intelegi ca odata cu infratirea asta voastra creezi automat si gratuit rivalitati cu alte echipe.Cand eu aveam primul abonament la UTA si prima deplasare tu probabil nu erai nascut.,atunci nu erau infratirii,cel putin nu cu echipe din Bucuresti.
Bati campii, merg la UTA din ’90 si am fost in n sute de deplasari asa las-o jos ca macane.
E fix treaba peluzei cu cine se imprieteneste si cu cine nu.
E fix treaba peluzei,dar treaba asta afectează toti suporterii., prea ne fac toți sclavii lu steaua. Nu stau sa îmi pierd timpul cu tine, dar dacă tot te dai mare utist poate te vedeam în deplasare la Argeș că prea ne dam cine nu suntem, deși acasă stăm bine ca galerie în deplasare suntem 0.
galerie care in deplasare e reprezentată de doi insi din câmpina! mai las-o jos cu sutele de deplasari, bine că nu ai zis miile 🤣
In sfarsit un articol scris cu dar de scriitor . Jos palaria
Jos pălăria autorului acestui articol! Jos pălăria publicului aradean! Vîrsta, boala si distanța nu îmi mai îngăduie să fiu la tribuna a II-a ca pe vremea echipei de aur campioană 2 ani la rînd in 68-69 și 69-70, când trepida tribuna întreagă la incurajarile de UTA-UTA! Îi vedeai pe Domide et comp. cum prindeau aripi, nu alta… Sînt bucuros că ștafeta a ajuns pe mîinile voastre, dragi Utisti ai secolului XXI… Nu uitați niciodată: UTA e unică, și la bine și la rău! Nu va opriți aici, echipa asta TREBUIE să mai fie campioană. Hai la un rezultat bun la Botoșani!
P.S. ultimul meci la care am fost pe viu a fost la Șiria cu Suceava… 8-1… În 2018. Încă mai sper măcar o dată să fiu apt de a fi prezent la noua tribună a II-a…
Domnule ziarist respect pt articol și pt UTA deși mulți Utiști sintem în concedii să știi că citim acest articol în miez de noapte că pt noi doar Uta contează…așteptăm meciul la Botoșani și revenim la meciul cu CRAIOVA PT AI SUSȚINE PE AI NOȘTRI….salutari UTA
Cel mai frumos articol scris pe @sportarad,de la aparitie incoace,absolut fara nici un subiectivism..Pur si simplu de tiparit, inramat si de tinut minte..Ca sa fiu sincer,cu toate ca sunt la o anumita varsta(nu ma consider batran) si am fost mereu langa UTA,asa am fost crescut de mic,de asemenea asa mi-am crescut baietii..Am citit cu pauze,ca sa imi mai sterg cate o lacrima,provenita doar din stima si respect,la ce am vazut pe stadion si fiorii pe care i-am resimtit dupa atatia ani de frustrari….Mi-a lipsit doar o singura persoana,fara a subestima crainicul actual…Ar fi maestrul,actorul, Doru Nica…pentru cunoscatori…Nici vorba de asemenea instalatii de sunet,pe atunci,dar vocea inconfundabila a dansului,rasuna din niste palnii de aluminiu,urcate pe niste tevi…Era mereu sarbatoare si il auzeai inainte de a intra pe stadionul vechi,parca atunci te grabeai mai tare sa ajungi pe gradene si in tribuna a 2-a….Anii au trecut,cu mai multe rele decat bune si iata-ne,contrar carcotasilor,acolo unde ne este locul!
Cand retraiesti asemenea atmosfera,cu femei,copii in tribune,la ore tarzii,parca uiti de toate….Nu locuiesc departe,nu avea rost sa mergem(familia),nici cu masina,nici macar cu bicicletele…Fluviile de persoane,se indreptau spre stadion…Diferenta intre extaz si regret a fost de doar cateva zeci de secunde…Nici nu mai conteaza,vazand atitudinea baietilor nostri….Apoi,spre casa,la ore tarzii,discutii de suporteri,mult gustate si niste dialoguri de bine,fara a ne cunoaste intre noi…99% de regrete,ca noi am pierdut 2 puncte mari si Bacali a salvat 1 punct…
Cu toate ca am avut emotii asupra delegarii arbitrilor,nu pot nici acum sa cred ca am ajuns sa aplaudam echidistanta aratata,m-am asteptat la cu totul altceva,poate cu putine minusuri in dreptul tusierului din dreptul tribunei a 2-a,care nu a ridicat steagul inainte de a decide Petrescu….Celalt,de la Tribuna I-i,perfect,hotarat….
Frumos!Felicitari pentru tot!
PS:erau copii de circa 7-12 ani,intorsi de la turnicheti…Mi-a parut atat de rau de ei,incat nu pot sa descriu sentimentul,pentru ca la vremea mea,ai saream si eu gardurile,daca nu ne lasau…Asa era pe atunci….Nu cred ca ma va condamna nimeni,ca am impins 2 copii,se vedea ca sarmani,in turnichet,impreuna cu mine….Sper ca au facut-o si altii,posesori de bilete si abonamente….
Asta nu a fost un spectacol intamplator,ci asa sa fie mereu!Hai baieti!
Ca sa taca acei care spun ca oile aduc audienta,ba dimpotriva….Noi asiguram asta!
Ne vedem cat de curand!
Mi s-a întâmplat si mie de multe ori când eram la scoală să merg la meci fără bani. Eram multi copii pe-acolo. Nu odată mă lua cineva care avea bilet si-i zicea portarului că sunt cu el. Interesant era că toti ne sincronizam pe loc când era vorba de UTA. Imediat ne imprieteneam cu oricine si ajutorul celor mari era evident Ei stiau ce ne doream noi Da, asa era, uneori mai săream si zidul din spate de la peluză. Așa au fost vremurile.
Inseamna ca tii minte si cum treceam pe tevile de abur industrial,pe actuala locatie a benzinariei OMV,spre stadionul numit in acea perioada Rapid,de ni se topeau talpile tenisilor si asa uzati pe Constructorul,la cate o miuta…Basici de arsuri aveam pe talpile picioarelor,dar nu conta…Acele meciuri Derby-uri,Rapid-UTA,Rapid-Strungul,raman in memorie….Stiam noi copiii,pe atunci,ca la intrarea din spate,actuala str.Voluntarilor,pe la Casa de Pensii,ne lasau sa intram si daca nu….saream gardul..Asa era si la concursurile de moto,Dirt-Track….Canalul Muresel nu era intubat si cozile de la intrarea principala,erau peste podul care facea legatura spre stadion…Frumoase timpuri,apuse….Dar acum este cu totul altceva….
Corect! O dată am văzut un amical cu UMT 8-0 de pe tevile alea. Da, Amintiri frumoase cu stadionul vechi…Acum se pare că numai există nicio sansă cu turnichetii ăia. Să întorci înapoi copii de 8-12 ani e traumă…cât d emult si-ar fi dorit si ei la meci.
Jos pălăria! Pentru articol și, în egală măsură, pentru evenimentul relatat!
UTA! Arad! Victorie!