Desley Petrus Cornelis Ubbinke e cel mai folosit utist în prima parte a campionatului și, poate, cel mai constant fotbalist al „Bătrânei Doamne” ca și prestație generală. A fost titular de fiecare dată în angrenajul lui Laszlo Balint pe postul de mijlocaș central ofensiv, dar, la nevoie, a fost trecut și în benzi, dar și în linia de doi din fața apărării, Are două pase decisive, cu FC Argeș și Clinceni (la reușita lui Miculescu) și golul cu FCSB, reușit – însă – cu largul concurs al lui Straton. E și autorul unor șuturi ce au trecut milimetric pe lângă țintă sau au lovit bara, așa cum s-a întâmplat cu Chindia.

Ubbink s-a născut pe 15 iunie 1993, la Roosendaal (Olanda). Format la grupele de juniori ale lui Feyenoord, Roosendaal și RKC Waalwijk, a plecat de tânăr în Kazakhstan, la FC Taraz, de unde ajuns la Șahtior Karagandy. Înainte să ajungă la Arad, a mai evoluat în primele ligi din Cehia (AC Trencin) și Polonia (Podbeskidzie). Recent, primul fotbalist olandez din istoria UTA-ei a dat un interviu pentru revista LPF, pe care vi-l redăm mai jos în întregime.

-De-a lungul carierei tale ai jucat în multe țări diferite, ce anume are specific fotbalul românesc

-În opinia mea, diferența dintre echipe nu este foarte mare din punct de vedere valoric. Din acest motiv, Liga 1 este mult mai interesantă în comparație cu celelalte țări în care am jucat.

-Au trecut deja câteva luni pentru tine în România, cum te-ai adaptat?

-Nu am în general probleme de adaptare, sunt obișnuit de foarte tânăr să locuiesc în afara țării mele. Singurul lucru care trebuie adaptat este felul în care joc pentru că am intrat într-o echipă nouă. Până acum m-am adaptat bine, pentru că sunt extrem de mulțumit de condițiile găsite și de felul în care lucrăm toți, împreună!

-Ai jucat în multe poziții diferite pe teren în acest sezon. Care este poziția ta preferată și cum reușești să te adaptezi la un nou rol dacă echipa are nevoie din nou de tine?

–Pozițiile despre care vorbiți nu sunt noi pentru mine. Încă de când eram foarte tânar am jucat poziții diferite, am început ca extremă, apoi mijlocaș, mai intai cu numărul 8 și după aceea cu numărul 10, pot întradevăr să joc mai multe poziții. Totuși, prefer să joc mijlocaș pentru că îmi place când joc să-mi asum și anumite riscuri. Riscul mă motivează suplimentar când joc.

-După 15 jocuri, echipa este chiar la mijlocul clsasamentului Ligii 1. Crezi că are șanse să ajungă în play-off?

-În opinia mea, această performanță o avem strict în mâinile noastre! Ne cunoaștem calitatea și dacă suntem concentrați la fiecare meci am putea ajunge între primele șase echipe. Nu va fi ușor, dar fotbalul în general nu e ușor, nimic bun nu vine fără efort și sacrificiu. (Zâmbește)

-Echipa ta actuală, UTA, a cunoscut cel mai mare succes european eliminând-o pe Feyenood, o fostă mare campioană în Europa. Este posibil ca așa ceva să se repete în curând, având în vedere nivelul fotbalului olandez și românesc?

-Noi suntem deocamdată în progres. Întâi, trebuie să ne calificăm în play-off. Apoi, dacă vom avea puterea, să ne calificăm în cupele europene. Sunt drumuri lungi până acolo. Nimic nu este imposibil, trebuie să credem în obiectivele dificile.

-Ai creat o mulțime de șanse de gol pentru colegii tăi, dar doar două dintre ele au fost finalizate cu succes. Crezi că este vorba de ghinion cu atâtea ocazii ratate?

-Aceasta  este treaba mea, jobul meu, să dau pase în careu și să creez situații de a marca, dar nu orice minge poate intra în poartă, uneori ratezi, orice fotbalist ratează. Dar dacă continuăm pe același drum de pregătire, cred cu tărie că vom marca mai multe goluri.

-Ați pierdut un singur meci la Arad, cu fanii în spate, împotriva CFR Cluj, campioana en-titre. Cum îți place atmosfera de la Arad și cât de important este pentru echipă să fie stadionul plin?

-Atmosfera este uimitoare, sunt foarte fericit să joc pentru asemenea public! Fanii sunt importanți pentru noi, ne pot împinge peste orice limită, așa că sper că stadioanele să se poată redeschide curând, că ei să se bucure de fotbal și să ne poată susține din nou.