„Primul an a fost greu, deși cu siguranță mi-a făcut bine dezvoltarea. Dintr-o dată trebuie să faci totul singur; acasă ai părinții care gătesc pentru tine, care fac cumpărăturile etc. Îți asumi automat mai multă responsabilitate pe teren”.

A evoluat în Slovacia, alături de alți șase olandezi: „M-am adaptat repede”

După ce a jucat în Kazahstan timp de trei ani, Ubbink a simțit dorința de a-și practica profesia mai aproape de familia și prietenii din zonă. Datorită interesului slovacilor de la AS Trencin, această dorință a fost îndeplinită la începutul anului 2017. „Acest transfer a fost făcut de James Lawrence, a jucat pentru Trencin la acea vreme și acum este la St. Pauli în Germania. James a fost un coechipier de-al meu la RKC, am ținut mereu legătura. Contactul a fost făcut prin el și prin impresarul meu cu Tscheu la Ling, care avea contacte la Trencin. Până la urmă am semnat acolo pentru trei ani”.

La AS Trencin din Olanda, Ubbink a jucat împreună cu Aschraf El Mahdioui, Ricky van Haaren, Joey Sleegers, Philippe van Arnhem, Milton Klooster și Rodney Klooster. „A fost cu siguranță frumos că au fost dintr-o dată șase olandezi în selecție. Nu a trebuit să mă obișnuiesc cu asta. Desigur că eram deja obișnuit să joc în străinătate. De fapt, m-am adaptat destul de repede și am putut să-mi fac treaba”

Ubbink a jucat mai mult de optzeci de jocuri pentru AS Trencin, s-a simțit bine, dar a decis să-și rezilieze contractul după 2 ani și jumătate. „La club s-au întâmplat unele lucruri, nu voi intra în detalii acum. Nu am vrut să merg mai departe. Atât pentru mine, cât și pentru club era mai bine să ne luăm rămas bun. Apoi m-am consultat cu impresarul meu, nu avea rost să rămân șase luni până la expirarea contractului meu. Apoi am decis să reziliem contractul și să căutăm alt club”.

Și-a rupt ligamentele în Polonia

Ubbink a avut mai multe opțiuni în 2019 de a se alătura unui nou club în timpul pregătirii noului sezon, dar nu a avut un sentiment că e bine pentru el. Mijlocașul a vrut doar să meargă undeva unde era 100 la sută că va juca. „Nu este că merg peste tot orb și să mă gândesc: o altă aventură”, spune Ubbink. „Am avut sezoane bune la Trencin, de aceea am vrut să aștept ceva frumos”. Cu toate acestea, așteptarea nu a fost răsplătită. Era acum octombrie și timpul se scurgea, așa că Ubbink a ales Podbeskidzie, care era juca în al doilea eșalon al Poloniei. „Trebuia să aleg ce voi face: sau mai așteptam trei luni și apoi s-ar putea să-mi termin cariera, dar apoi a venit oferta acelui club din Polonia”.

A auzit lucruri rele despre România, dar: „UTA Arad este un club foarte cald, toți sunt pregătiți să aibă grijă e tine”

Transferul său la Podbeskidzie nu a fost ceea ce sperase Ubbink, în principal pentru că și-a rupt ligamentul încrucișat. Ubbink și-a revine parțial cu ajutorul iubitei sale însărcinate din Țările de Jos și s-a putut concentra pe noul sezon. În al doilea an la Podbeskidzie a jucat regulat, după care a urmat vara trecută un transfer la UTA Arad. „Un impresar român a abordat impresarul meu. La început l-am respins, pentru că auzisem multe povești rele despre România. Până la urmă am avut o conversație bună cu impresarul meu și oricum am semnat. Practic, toate poveștile rele pe care le-am auzit despre această țară, s-au dovedit a fi complet neadevărat.Auzi uneori că, cluburile de aici nu plătesc salarii, dar nu este cazul la acest club. Mi-a plăcut foarte mult oricum. UTA Arad este un club foarte cald, toți sunt pregătiți să aibă grijă e tine. Ei te ajută cu tot ce ai nevoie și colegii mei ai fost drăguți chiar de la sosire, m-au primit bine”.

„În acel an și jumătate în Polonia nu am jucat prea mult, parțial din cauza accidentării ligamentelor încrucișate”, explică Ubbink în continuare alegerea sa pentru UTA Arad, care activează la cel mai înalt nivel în România. „Era timpul să merg undeva unde să pot juca multe meciuri. Nu mi-a fost greu să mă adaptez, pentru că de opt ani joc fotbal în străinătate. Dacă pleci în prima ta aventură în străinătate, poți să-ți imaginezi că încă te întâlnești cu lucruri noi. Acum știu exact ce lucruri trebuie să-mi aranjez mai întâi. Nu, nu am avut nicio problemă să mă adaptez la noul meu club”.

Impresionat de stadion și suporterii din Arad: „Întotdeauna e sold-out”

Ubbink se simte bine la UTA Arad și, din propriile cuvinte, se pare că nu îi lipsește nimic. „Stadionul este nou, practic avem e toate aici, vestiar, sală de sport, jacuzzi, baie cu gheață, saună. Întotdeauna ne prezentăm cu o oră și jumătate înainte și apoi mergem la terenul de antrenament cu autobuzul. Stadionul nostru are proximativ 12.500 de locuri. La începutul sezonului, toți suporterii au fost primiți, acum cred că 50% la sută sau doar 30%. În orice caz, este întotdeauna sold out. Avem și cei mai buni suporteri și la unele meciuri în deplasare împotriva unor echipe modeste, sunt doar 500 de oameni pe acele stadioane”.

L-a lăudat pe Hagi pe care îl consideră pricipala „locomotivă” a fotbalului românesc

Potrivit lui Ubbink, fotbalul în România este mai puțin viu decât în ​​Olanda, deși vede că vor să crească fotbalul. „Vedeți că acum se descurcă din ce în ce mai mult cu tineretul. Cred că asta se datorează în principal lui Gheorghe Hagi”, se referă Ubbink la patronul de club și antrenorul Farul Constanța. Aceasta nu este cu siguranță o observație greșită a lui Ubbink, Hagi, în vârstă de 56 de ani, este o legendă în țara sa natală și le-a oferit șanse adolescenților să joace minute bune la Farul în acest sezon. Cel mai remarcabil este, fără îndoială, Enes Sali, talentul de top în vârstă de 15 ani care a debutat la naționala României la jumătatea lunii noiembrie din psotura de rezervă. În acest sezon, Sali primește mai multe minute de joc de la Hagi la Farul. „Cred că vezi un debutant atât de tânăr doar în astfel de țări”, spune Ubbink. „În Olanda, Anglia sau Germania nu văd un tânăr de 15 ani care să-și facă debutul. Fizic, desigur, nu este dezvoltat suficient, dar se vede că are talent. Să ai cincisprezece ani, este încă foarte puțin la fotbal”

Nu se împacă cu mâncarea românească: „Aleg să mă simt în siguranță”

Potrivit lui Ubbink, orașul Arad nu este foarte diferit față de orașele din Polonia sau Slovacia. „Ai aici centre comerciale și de asemenea o mulțime de restaurante, asta chiar te aruncă pe calea pierzaniei. Mănânc doar mâncare europeană, nu am încercat încă mâncare romănească aici, așa că aleg ce e sigur, aleg mâncarea cu care mă simt în siguranță”, spune Ubbink râzând. „Chiar înainte să înceapă vacanța pentru noi, am făcut o petrecere românească, un fel de grătar. A fost special cu muzică românească adevărată, un porc la proțap pe care îl pregăteau. Nu am și dansat, nu-mi place asta. Dă-mi doar niște mâncare bună și voi fi bine pe scaunul meu”.

E vizitat deseori de iubita și fiica sa, în rest: „Stau des în spatele playstation-ului”

Ubbink spune că vizitează în mod regulat prietenii sau familia. „Când iubita și fiica mea sunt aici, mergem la un loc de joacă pentru micuți. De obicei stau aici cu mine trei săptămâni și apoi o săptămână în Olanda. E frumos dacă primești mulți vizitatori. Când sunt singur stau des în spatele Playstation-ului și mă joc cu fratele meu și prietenii mei. Mă distrez mereu”. Din cauza experiențelor sale anterioare în străinătate, preferă să nu privească prea departe în viitor. „Acum am 28 de ani și am văzut că fotbalul este extrem de imprevizibil. Acum pot spune: peste trei ani vreau să joc în Olanda. Nu știi niciodată cum vor merge lucrurile până la urmă”.

Fericit că nu a ratat un meci la UTA: „Atunci când joci, viața este mai ușoară, dar chiar este”

Ubbink nu trebuie deloc să se gândească la alte opțiuni. El subliniază că este bine la UTA Arad și nu a ratat nici un meci în acest sezon. „Întotdeauna spun că atunci când joci, viața este mai ușoară, dar chiar este. Dacă nu joci, te gândești: merită să joci în străinătate, să-ți fie dor de familie?” Așa că Ubbink nu are de gând să părăsească UTA Arad pe termen scurt, dar totuși și-a făcut valiza pentru a zbura în Turcia pentru o săptămână și jumătate de cantonament. Oricine crede că mijlocașului îi plac cantonamentele, se înșeală. „Nu, chiar nu-mi place deloc un astfel de cantonament. Aștept competiția să înceapă din nou, ca să pot juca în meciuri oficiale”.

Desley Ubbink a fost crescut de Feyenoord și e primul fotbalist olandez din istoria de 76 de ani a UTA-ei.