UTA Arad

Păcurar, despre țintele Academiei UTA: „Nu avem presiunea rezultatelor, ci punem preț pe dezvoltarea jucătorului în sine”




La începutul lunii iulie a anului 2019, centrele de copii și juniori ale celor mai importante cluburi din România au trecut la statutul de academii. Conform punctajului realizat în urmă cu trei ani de zile, UTA a intrat direct în Top 10, mai precis pe locul 9, dar an de an a mai pierdut din poziții. După un loc 11 în 2021, anul acesta, în ciuda unui punctaj superior, se termină pe 13. Explicația este legată de infrastructură, acolo unde Aradul stă prost sau în orice caz nu progresează deloc față de alte orașe sau zone din țară unde funcționează alte Academii. Nici ca rezultate, academia „roș-albă” nu a rupt gura târgului, însă cel mai în măsură să vorbească despre plusuri, minusuri și mai ales planuri de viitor este profesorul Cristian Păcurar. Acesta a condus echipa de seniori a UTA-ei în tandem cu regretatul Ionuț Popa în sezonul 2018-2019, dar mai ales e cel care a oferit Aradului, alături de Francisc Tisza, una dintre cele mai bune generații de fotbaliști. Atletico 1997-1998 a dat numeroși fotbaliști la loturile naționale dar și la echipa de seniori a UTA-ei, vârfurile generației de care se vorbește și azi fiind Dennis Man, Răzvan Oaidă, Adrian Petre, Cristian Costin sau Albert Stahl.

Câștigul toamnei – trei echipe în play-offul competițiilor naționale: „Meciuri cu academii mai puternice, prin care devenim mai buni”

– Domnule Păcurar, ne amintim că în anul 2021 Academia UTA a jucat pentru titlu național la Under 17. În acest an, fazele finale nu au fost atinse, a fost un aspect ce v-a dat de gândit?

– Trebuie să reamintim faptul că nu avem generații la fiecare an și asta cred că este la orice club, la orice academie, chiar și la primele două din țară. Noi avem ca prim scop promovarea tinerilor spre prima echipă, așadar, dacă aveam ca scop principal atingerea fazelor finale, probabil că era un factor dezamăgitor pentru noi. Dar, în același timp, pot să spun că ne-am pregătit încă din primăvară  pentru o participare cât mai bună în turul campionatului ce a început în toamnă. Așa se face că ne-am calificat cu toate cele trei grupe în play-off-ul competițiilor Liga de Tineret și Liga Elitelor și sperăm ca măcar una dintre ele să ajungă în fazele finale.

– Într-adevăr, cel puțin în Liga de Tineret lucrurile merg bine pentru UTA în seria de Vest. Ce ar însemna o calificare în careul de ași la finalul acestui sezon?

– Putem să spunem că stăm foarte bine cu toate cele trei grupe din punct de vedere al clasamentului. Evident că este loc de mai bine, dar, calificându-ne cu toate cele trei grupe în play-off, din punctul nostru de vedere este un lucru foarte bun. Copiii au meciuri cu echipe, cu academii mai puternice, în care scorurile nu mai sunt atât de mari și obiectivul este jocul. Vrem să punem, dar, de ce nu, să ne pună și alții probleme, căci numai așa putem deveni mai buni. O calificare în primele patru, cu oricare dintre ele, va fi un bonus pentru noi. Nu punem presiune pentru acest lucru, pentru o clasare, chiar dacă ar aduce puncte în următorul dosar de clasificare al Academiilor. În schimb, punem preț pe ceea ce înseamnă dezvoltarea jucătorului în sine.

Antrenori specializați pe categorii de vârstă, care se vor schimba din doi în doi ani

– Ce lucruri v-au ieșit în acest an din cele pe care vi le-ați propus și unde aveți restanțe, cum se spune?

– Aș putea să vorbesc ore în șir, dar importantă este munca. Dacă avem harul de a munci, ar trebui să o facem și bine și atunci și obiectivele sunt mai aproape de a fi îndeplinite. La restanțe, evident, toți ne dorim mai mult, să atingem un anumit prag ce nu a mai fost atins până acum. Adică să ieșim campioni naționali sau să promoveze la echipa mare un grup de jucători, nu doar un individ, ceea ce e foarte greu. E un cuvânt greu să spun că avem restanțe, sunt lucruri normale pe care le facem, sunt lucruri care pot fi îmbunătățite, sunt lucruri la care cu siguranță vom lucra, nu cred că pot să imput nimănui nimic pentru că noi ne știm atât limitele, cât și punctele maxime în ceea ce lucrăm. Ceea ce vă pot spune este spre ceea ce tindem ca și organizare a grupelor și muncii antrenorilor. Avem în plan, ca undeva prin 2024 cel târziu, să avem antrenori specializați pe grupe, categorii de vârstă. De exemplu, copiii între 6 și 8 ani să fie pregătiți de anumiți antrenori cu o anume experiență, har și tact didactic, cei între 8 și 10 ani, de alții și tot așa și cei între 10 și 12 ani, 14 și 16 ani și 16-18 ani. Adică, un antrenor sau mai precis un corp tehnic să nu lucreze mai mult de doi ani cu fiecare grupă, fiecare dezvoltând în perioada în care se ocupă de copii o metodologie general discutată și fixată de la vârful Academiei noastre.

– Sunt antrenori care și-au început activitatea la Academie în acest an și dacă a rămas în planurile dumneavoastră să angajați un preparator fizic doar al Academiei și, eventual, un psiholog sportiv?

– În fiecare vară se fac permutări datorită dosarului de licențiere, al aspectului legat de licența antrenorilor, dar și datorită faptului că sunt grupe mai puțin reușite prin selecție și atunci trebuie să corectăm, pentru a intra și cu ele pe un făgaș normal. Sunt multe aspecte din acest punct de vedere, suntem deschiși și pentru alți antrenori. Din păcate, aici suferim și nu doar la Arad, ci și la nivel de țară. Nu prea avem antrenori care să-și dorească, să aibă pasiunea și convingerea că pot deveni antrenori buni de copii și juniori. Vizavi de preparatorul fizic, îl avem pe Vlad Nicoară, cel care a rămas din staff-ul lui Ilie Poenaru. Am angajat și psiholog sportiv, pe Zsolt Balazs, lucrează de 6 luni de zile altături de noi. Am mai cooptat și un nutriționist la academie, deci am mărit staff-ul cu tot ceea ce efectiv ne cere și dosarul de licențiere. Până la urmă, e normal să avem acești oameni în academie, pentru că zi de zi apar lucruri noi, anumite cerințe, iar noi vrem, evident, să ne îmbunătățim activitatea.

„Man și Miculescu – repere importante pentru noi, progresul lui Pop depinde și de jocul și rezultatele primei echipe”

– Sunteți legat într-un fel sau altul de cele mai scumpe transferuri din istoria UTA-ei. Pe Dennis Man, pe care l-ați crescut dumnevoastră, s-au luat până la urmă 1,5 milioane de euro, în timp ce pe David Miculescu, pe care l-ați avut sub comandă în Liga a 2-a ca și secund, s-au obținut 1,7 milioane de euro. E o satisfacție în plus acest lucru, până la urmă un club ca UTA trebuie să trăiască și din vânzarea de jucători…

– Cei doi sunt repere foarte importante pentru noi, căci ne dorim să creștem în continuare jucători din propria pepinieră, pe care să-i aducem la nivelul lor. Cu Man am lucrat mult mai mult, este crescut alături de colegii cu care a lucrat. Celălalt, David, a fost la noi vreo 4-5 ani, este și meritul antrenorilor care l-au crescut înainte de a ajunge la UTA. Într-adevăr, sumele încasate pe cei doi  sunt foarte mari, adică cel puțin pentru România e un lucru fantastic. E clar că nu ne putem compara cu Academia Hagi, dar, în rest suntem acolo, în primele trei-patru academii ca și promovare a juniorilor către fotbalul mare. Spun asta cu satisfacție, pentru că sunt multe academii care investesc foarte mult, cu bugete enorm de mari, de două-trei ori peste ale noastre, chiar de patru-cinci ori și care nu produc mai nimic. Vedeți cazul FCSB, ei cumpără juniori de la Craiova, de la UTA…E clar că scopul principal al unei academii este să producă jucători pentru prima echipa, dar – evident – dacă aceștia confirmă sau se oferă prețul corect e și normal ca ei să fie transferați în alte părți. Clubul și implicit academia trebuie să trăiască obligatoriu și din vânzări de jucători tineri, talentanți.

– Dintre tinerii Academiei, în lumina reflectoarelor este acum Rareș Pop. Știm că l-ați urmărit atent de câțiva ani încoace, cât mai poate el progresa și i-ar putea depăși ca și cotă pe Man sau Miculescu?

– Nu-mi place să vorbesc despre un anumit jucător din academie, ne-am dori și cred că toată lumea își dorește să ajungă pe urmele pe urmele lor. Evident că Rareș Pop și cei născuți în 2005 sunt foarte tineri pentru Liga 1, pentru că celelalte echipe joacă cu juniori de 2000, 2001. Sigur, că mai sunt exemple și cu jucători de 2006 sau 2007 care debutează în anumite momente ale jocului, la anumite scoruri, dar, deocamdată, la UTA nu ne-am permis asta. Ne-am dori cu toții să putem face asta, în primul antrenorul primei echipe caută și alte variante în cadrul pepinierei noastre, nu să stea doar într-unul, doi jucători. De asta Academia trebuie să producă în continuu și să le ridice copiilor valoarea și nivelul de experiență și încredere prin orice căi posibile, adică întreceri bune de juniori și chiar cele de seniori. Revenind la Rareș, e important ca el să fie bine și să crească într-un mediu bun pentru a progresa și a ajunge la un anumit nivel. Trebuie spus că progresul său depinde și de jocul și rezultatele echipei mari. Având o anumită liniște a rezultatelor, cu siguranță va ajunge și el la un alt nivel, la o cotă din ce în ce mai bună.

Ekmekci, Ristin sau Iurasciuc – nume ce vin din spate! „La Under 18 avem 10-12 jucători care fac față la un nivel național deocamdată bun”

– Mai sunt alți fotbaliști de la care să ne așteptăm să explodeze în anul ce vine? Multă lume spune că, poate, urmează Ahmet Ekmekci, jucător care a scăpat, se pare, în sfârșit de problemele de ordin medical.

– Cu siguranță, sunt câțiva jucători care au avut o evoluție senzațională și  mă refer acum la cei care sunt deja aproape de echipa mare și ca și vârstă și ca evoluții. Spre exemplu, Ristin este un fotbalist foarte bun, foarte talentat, care a avut diverse probleme, dar care a știut să le depășească și iese în evidență cu evoluții constant bune pe un post foarte greu, cel de mijlocaș central. E și Iurasciuc, fundaș de lot național, dar care se confruntă cu probleme medicale și trebuie să facem cumva să-l readucem rapid pe teren. Ați pomenit de Ahmet, un alt fotbalist foarte talentat care, din păcate, a avut probleme foarte mari. A revenit de câteva luni pe teren, nu a mai simțit dureri, iar la el au fost operații complicate. A fost o muncă efectivă de 2 ani și jumătate pentru a se recupera, dar să ținem cont și că alți jucători care au trecut prin asta. Ca și  o concluzie, la Under 18 avem 10-12 jucători care fac față la un nivel național  bun deocamdată, sperăm ca și cei care nu au prea jucat anul trecut să explodeze. Dar sunt cei doi-trei care așteptăm să confirme din nou și să intre bine de tot în circuitul jocului și al antrenamentelor primei echipe. Iar explozia nu se face neapărat prin faptul că jucăm noi o finală la Mogoșoaia sau câștigăm un titlu național, ci prin muncă. Iar în cazul în care explozia nu se întâmplă la echipa mare, în special fotbaliștii cu caractere puternice pot exploda într-un alt club de Liga a 3-a, de exemplu, acolo unde mai avem împrumutați destui fotbaliști.

Colaborarea cu Pecica? „Este de bun augur în momentul când jucătorii de acolo fac pasul spre prima echipă a UTA-ei sau spre Liga a 2-a”

– Într-adevăr, în discuțiile avute în anii trecuți, ați subliniat importanța unei echipe secunde la nivelul Ligii a 3-a. UTA a început din acest an colaborarea cu Progresul Pecica în acest sens, sunteți mulțumiți de cum au decurs lucrurile până acum?

– Pot să spun că această colaborare este de bun augur în momentul când jucătorii de acolo fac pasul spre prima echipă a UTA-ei sau spre Liga a 2-a. Există un traseu al jucătorilor din academie, ca să spun așa, pe care l-am explicat și colegilor. Orice tânăr fotbalist trebuie să aibă în minte promovarea la prima echipă, însă, dacă acest lucru nu se poate realiza din diverse motive la o anumită vârstă sau într-o anumită conjunctură, atunci următorul pas ar fi împrumutul la o altă formație de seniori. Colaborarea cu Progresul Pecica e făcută și pentru că e un club care a avut mereu un anumit confort al clasamentului. Chiar și în acest sezon au avut niște rezultate, poate chiar peste așteptări. Dar, și cu mici fluctuații venite pe fondul tinereții, a lipsei de experiență în gestionarea victoriilor și înfrângerilor. Sunt câțiva jucători de la Pecica pe care i-am monitorizat și care știm că ar fi propuși pentru promovare, dar, dacă nu rămân în cadrul primei echipe, din punctul meu de vedere, cel târziu la vară, după un an în Liga a 3-a, ar trebui să facă pasul spre Liga a 2-a. Dar, tot așa, într-un mediu bun, din care – din nou – să-i readucem spre prima echipă după ce-i monitorizăm. Ca UTA să aibă o echipă satelit în Liga a 3-a e foarte greu, dacă nu imposibil. Să știți că în Liga a 3-a sunt salarii foarte mari și de 5-6.000 lei, iar noi nu ne putem întinde atât de mult la un lot de 20 de jucători, să zicem. Fotbaliștii seniori de la prima echipă iar nu ar dori să coboare până la Liga 3-a dacă nu prind meciuri în Superligă și îi pierzi și pe ei. Sunt anumite aspecte care le-am întors pe toate fețele și această colaborare cu Pecica e cea mai bună variantă. Avem antrenorii noștri acolo, în colaborare cu cei de acolo. Eu sper să se înțeleagă că doar evoluția individuală a fiecărui jucător va decide dacă el va face pasul spre UTA sau în cel mai nefericit caz spre Liga a 2-a. Apoi, pentru că academia are nevoie și de autosusținere,  trebuie să începem să vindem și jucători. Pentru cei care nu fac obiectul primei echipe suntem dispuși să negociem pentru un viitor transfer pe procente sau sume de bani cu alte cluburi, cu toate că suntem conștienți că, în general, cluburile din România nu prea dispun de bugete de transferuri.

– Cât mai e bugetul anual al unei Academii de rangul UTA-ei și care ar fi ajutorul primit de la FRF, dacă el mai există?

-Bugetul anual al academiei este în jur de 750.000 euro, iar anul acesta au venit de la Federație în jur de 90.000 de euro sau franci elvețieni, nu știu exact.

– Ca și o concluzie, ce înseamnă un an bun la Academia UTA în opinia dumneavoastră și vă întreb asta și legat de perspectivele lui 2023?
– Un an bun în academie ar însemna o clasare pe un loc confortabil a primei echipe, lipsită de emoții. Astfel, antrenorul echipei din Superligă ar avea și confortul de a roda mai mulți jucători juniori, evident din propria academie și evident atunci când simte el că merită. În al doilea rând, ne-am dori o performanță vizavi de o grupă sau două, cu cât mai multe, cu atât mai bine. Apoi, vreau să ne perfecționăm la nivel de de academie, în sensul în care vom introduce și lucrăm la o parte din ceea ce ne cere Federația Română de Fotbal,  de anumite lucruri ce țin efectiv de antrenamentul grupelor și de antrenamentul efectiv pe partea aceasta de metodică. Îmi doresc creștem și pe această cale urez un an 2023 mai bun copiilor și antrenorilor, care fac eforturi deosebite pentru a ține academia pe unul dintre locurile bune din țară.







Articole de la JOHNNYBET



9 comentarii

  1. Daca nu e vorba de presiune oare de ce majoritatea antrenorilor de fotbal la nivel de copii și juniori( și nu doar la UTA) înjură că la ușa cortului, birjari nu altceva? Lipsa de tact pedagogic, proasta creștere, puterea exemplului sau ce altceva?

    0
    0
  2. Portarul Alex Rosca,fundasul polivalent Hunor Sarkozi si mijlocasul central ofensiv Cristi Mihai cu meciuri foarte bune la Pecica!

    0
    0
    1. Era sa uit de fundasul stanga Emi Codrea imprumutat la Unirea Alba-Iulia,titular acolo si convocat de Pelici la nationala U19…..nu a aparut nici un articol cu el in Arad.

      0
      0
    1. Nu același lucru -l face și Meszar Ur, in prezent? Hotarati-va, susținători ai unei conduceri vădit neprofesioniste, cel puțin!

      0
      0
  3. Problema este de fond…Baza de selectie locala este mica si copiii nu sunt atrasi de sport,in general,avand alte atractii(Play Station,telefoane,alte gadgeturi).
    Din pacate nu mai exista acele maidane pe care bateau copiii mingea si aici includ inclusiv cate un Constructorul,Gloria,terenul de zgura de pe Vagonul,curtile scolilor de unde nu erau goniti…In zilele de astazi sunt doar amintiri..Legea spune ca au voie pe terenurile de sport ale scolilor in timpul liber dar realitatea este contrara.Ori e pus lacat,ori apare cate un paznic si ii da afara…
    Si atunci singurii care fac sport sunt cei pe care ii indruma parintii la inceput,apoi raman doar cei carora intr-adevar le place.Situatia este generala,nu doar in Arad…
    Revenind la aria de selectie,pot sa constat ca au disparut demult antrenori care mai merg prin scoli,la orele de sport,ca sa urmareasca posibile mici talente si sa-i cheme la niste probe organizate…
    Este foarte greu de lucrat cu copii pana pe la 10 ani,trebuie sa aiba un indrumator,fin pedagog sportiv dar care sa le si puna bazele disciplinei..Unii nu-si arata potentialul la varsta frageda,altii „explodeaza” dupa 14 ani, trebuie multa rabdare si tact…
    Daca ii fortezi,pot sa apara „declic-uri”,sa nu mai aiba placerea respectiva de a merge la antrenamente…
    Greu de tot,in zilele noastre…Noi vrem o UTA cu aradeni,macar majoritatea, doar ca nu se prea mai poate….

    0
    0
  4. Daca bugetul Academiei UTA este 750.000 Euro iar contributia FRF in acest buget este doar 90.000 Euro, ar rezulta un procent de 12% ceea ce dupa parerea mea este unul foarte mic.

    Insasi bugetul anual al Academiei UTA la 750.000 Euro este unul foarte subtire, avind in vedere costul vietii in Romania anului 2022 si mai ales al noului an 2023, cit si mai departe.

    Deh, lipsa de investitori si sponsori cu buzunare mai adinci pentru acest club de traditie.

    0
    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button