Cum v-ați simți dacă ați privi cluburile de fotbal europene de top jucând într-o ligă cu format închis, care nu prezintă niciun risc de retrogradare, dar nici potențial de promovare? Un fotbal pur și simplu bun? Un deliciu pentru ochii fanilor de fotbal, a pariorilor sportivi și a celor mai bune case de pariuri online deopotrivă? Sau altceva decât atât?

Fotbalul european a suportat o adevărată amenințare în urmă cu aproape doi ani – pe 21 aprilie 2021 – când, din senin, douăsprezece cluburi de fotbal de elită au anunțat crearea unei noi competiții închise, care va implica doar prima ligă a campionatelor naționale Europene, într-un format care nu va avea nici promovări și nici retrogradări.

Ideea ca cele mai bune echipe de fotbal să joace între ele într-o ligă care nu este legată nicăieri de actuala organizație de supraveghere – UEFA – sau care nu este în niciun caz structurată în așa fel încât să producă inegalități și tratament incorect al cluburilor, nu a fost însă de fapt bine primită.

Dimpotrivă, anunțul a fost întâmpinat cu opoziție, revolte, proteste și o mare dezamăgire din partea fanilor, care nu numai că și-au exprimat dezaprobarea față de Superligă, dar au cerut ca cluburile să se retragă din acest plan.

Fanii britanici, care s-au simțit trădați de cluburile lor preferate, au fost cei mai activi în a-și exprima opoziția. Fanii lui Manchester United au intrat chiar și pe teren pentru a protesta față de lansarea acestei noi ligi de elită chiar înainte de începerea unui meci cu Liverpool. Acest lucru a fost luat în serios în considerare de club și a dus în cele din urmă la retragerea lui Manchester United doar două zile mai târziu. Restul cluburilor engleze au urmat și șase din cei doisprezece membri fondatori au dispărut.

Alte trei cluburi și-au anunțat retragerea imediat după primul val al omologilor lor englezi. Astfel, au rămas doar trei cluburi fondatoare care continuă să susțină, într-un fel sau altul, proiectul Super-Ligii: Juventus, Barcelona și Real Madrid.

Dar ce au de câștigat? De ce rămân ei legați de un proiect care a fost atât de puternic criticat și respins de majoritatea fanilor fotbalului și a celor interesați?

Ei bine, în primul rând, aceste cluburi – inclusiv toți ceilalți susținători inactivi ai Super-Ligii – au probleme cu actuala organizare a ligii cluburilor de top din Europa – UEFA.

Fie că sunt de părere că modul în care este structurată acum Liga Campionilor creează inegalități, fie că sunt de părere că ar putea obține venituri mult mai mari decât cele „activate” și permise de UEFA, aceste cluburi văd un viitor financiar mai bun în Super-Ligă.

Existența unei competiții de elită între cluburile de top ar oferi acestor cluburi impulsul financiar de care au nevoie. Ideea era că, prin vânzarea drepturilor de difuzare și a acțiunilor comerciale, cluburile ar putea face o mulțime de bani. Iar o mulțime de bani înseamnă un fotbal mai mare și mai bun pentru ele – contracte mai bune, terenuri mai bune, sisteme de antrenament mai bune, management mai bun și așa mai departe.

O competiție autoreglementată ar lăsa deoparte actualul organism de organizare și supraveghere al UEFA și ar permite cluburilor fondatoare și membrilor participanți să își sărbătorească propriile profituri și să primească o parte importantă din veniturile totale. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în prezent – unde UEFA redistribuie veniturile tuturor cluburilor, inclusiv celor mai mici – dezvoltarea Super-Ligii ar însemna că toți banii vor rămâne la echipele mari.

În același timp, un alt obiectiv care a stat la baza lansării Super-Ligii a fost acela de a reduce decalajul dintre EPL, care generează venituri uriașe, și celelalte ligi de fotbal de top din afara Angliei. Treptat, marile La Liga sau Seria A sau alte ligi, vor ajunge să câștige la fel de mult cum câștigă EPL – fiind liga care generează venituri surprinzător de mari.

Și, bineînțeles, nu trebuie să uităm de organismul de conducere în sine. UEFA are dușmani și nu toată lumea este mulțumită de modul în care sunt organizate și structurate ligile și de modul în care organizația reglementează finanțele cluburilor. Unele cluburi nu vor ca cineva deasupra capului lor să le spună cum să își cheltuiască banii sau cât câștigă sau chiar să le impună restricții în cadrul unor politici specifice.

Așadar, având în vedere aceste motive generale pentru crearea Super-Ligii Europene, trebuie să ne facem griji că aceasta nu ar mai fi o opțiune pentru viitorul apropiat pentru case de pariuri?

Pe de o parte, faptul că această aventură există și astăzi ne poate spune multe despre planurile de viitor. Având în vedere că există încă trei cluburi fondatoare atașate proiectului, există un potențial de materializare până la urmă. Și, de asemenea, având în vedere că „problemele” nu au fost încă rezolvate și că multe cluburi au aceeași părere despre UEFA, există întotdeauna șansa de a da o formă reală noii ligi de elită.