S-a stins Titi Ionescu, figură marcantă a handbalului arădean: ”De azi va antrena îngerii”
Lumea sportului arădean a fost bulversată de mesajul Adrianei Inoan. ”Titi Ionescu… de azi va antrena îngerii… Drum lin spre lumină d-le profesor antrenor. Sincere condoleanțe familiei”, a fost durerosul mesaj de pe Facebook a fostei handbaliste, una dintre cele mai bune eleve ale distinsului profesor care s-a stins la vârsta de 69 de ani.
Component al „Generației de Aur” a handbalului arădean, Titi Ionescu a jucat nu mai puțin de 14 sezoane pe scena primului eșalon românesc. Apoi, a devenit antreonor, prin mâna sa trecând multe generații, inclusiv cea a Adrianei Inoan, care i-au și făcut o surpriză cu ocazia sa de naștere pe 2 octombrie.
Ultima echipă pe care a antrenat-o Titi Ionescu a fost Crișul Chișineu Criș între iulie – decembrie 2017. Fetele sale jucau în Divizia A (în eșalonul secund) în acel moment. S-a pensionat în toamna anului 2020, ultimul său loc de muncă fiind CSȘ Gloria Arad.
Titi Ionescu: „Handbalul arădean a început să moară din anul 2005, motivul a fost partea finaciară”
Despre cariera sa de jucător și antrenor, Titi Ionescu le-a vorbit colegilor de la specialarad.ro, cu ocazia pensionării:
”Odată cu intrarea la liceu, în anul 1969, am început handbalul. Şi de atunci până acum nu am făcut altceva. Am grupe de juniori, profesez la clubul sportiv şcolar, unde sunt profesor. Am jucat la juniori la Școala Sportivă de Elevi Botoşani „Mihai Eminescu” şi de acolo după ce am terminat liceul în 1973 am ajuns la Universitatea Suceava. Am jucat patru ani în Divizia B, făcând Facultatea de Educaţie Fizică. În anul 1977 am fost convocat la echipa naţională şi în acelaşi timp am fost solicitat de Arad, să vin la echipa de Divizia A. Am jucat la Arad 14 ani în prima ligă, la Gloria, Constructorul, Strungul. În 1990 am devenit profesor titular la Clubul Sportiv Arad. De atunci am predat la toate nivelurile, atât la fete, cât şi la băieţi. Tot din 1990 până în 2003 am fost antrenorul echipei de handbal Divizia A a Aradului. Am fost în domeniul handbalului 50 de ani, 22 de ani ca jucător şi restul ca antrenor.
Cei mai frumoşi ani au fost cei de la Gloria unde a fost un colectiv extraordinar, dar și în celelalte locuri a fost bine. Ca antrenor a fost la FZ Tricolor. Am scos de-a lungul timpului 14 profesoare dintre jucătoare. Ce este rău că dintre ele doar trei profesează, fosta internaţională Adriana Inoan, care a fost o jucătoare de excepţie a Aradului și pe care am avut-o jucătoare 12 ani. Ea este antrenoare la LPS, dar are şi un club privat. Mai este profesoara Mariana Cosma, care activează la Școala Gimnazială „Regina Maria” şi Ramona Tecar, la LPS. Dar pot să spun că la ora actuală în Arad handbalul este aproape mort. A început să moară din anul 2005. Motivul a fost partea finaciară, lucru dureros în Arad, forurile locale nu s-au implicat niciodată în handbal, ceea ce s-a făcut s-a făcut datorită antrenorilor şi a prietenilor şi a celor care le-au mai plăcut handbalul. Nu s-a implicat nici Direcţia Judeţeană Pentru Tinert şi Sport. De asta a şi dispărut. Noi la catedra CSȘ Gloria am fost la un moment dat şapte antrenori, în 1990, când am venit eu, iar apoi, în ultimii ani doar doi, eu și regretatul meu coleg și prieten Ștefan Deacu”.
Primul antrenor i-a fost Gheorghe Băltuţă, apoi avea să lucreze cu titanii handbalului românesc – Gheorghe Goran (campion mondial), Cornel Oţelea (de 4 ori campion mondial), Oprea Vlase (triplu campion mondial), Eugen Trofin ori Cezar Nica.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și sincere condoleanțe familiei îndoliate!
